joi, 11 aprilie 2019

15 ani de aderare

Am ”sărbătorit” acum câteva zile, 15 ani de la ”aderarea” României la NATO, mai bine spus de la momentul manifestării intenției de a fi admisă, că a urmat apoi un proces lung și înrobitor pentru armata, plin de sacrificii, renunțări și drame pentru unii militari și familiile lor, dar și pentru armată și țară. O parte din rezultate se văd și astăzi,o parte au fost acoperite de declarații sforăitoare și continuate cu politici înjositoare. Am sărbătorit e un fel de a spune, că de fapt românii nu au simțit nevoia nici să prăjească un mic pe chestia asta, dar politicienii nu au pierdut ocazia să se înjure între ei și să mulțumească stăpânilor, că tot se apropie alegerile ioropene. S-au grăbit să se spoiască pe la tv, prin Parlament, prin media, toți neaveniții care acum 15 ani habar nu aveau ce e aia armată, unii trăgeau la tir, alții încercau să își amintească cum se cos nasturii la cămașă sau pantaloni. Unii, din cei care spun despre actualii rezerviști că trebuie casați, definitiv, pentru că ei sunt ”ofițerii Tratatului de la Varșovia” care nu s-au școlit în grădinițe private și nu au doctorate la copy-paste, pentru că pe vremea aia România nu avea decât câteva copiatoare și nici un PC, s-au grăbit să marcheze și ei momentul, întâlnindu-se cu unii ”rezerviști” cârlionțați pentru a le promite că vor face totul pentru a ”îndrepta” nedreptățile făcute tot de ei, probabil cu altele mai batjocoritoare.
Ceea ce au uitat, sau nu au știut niciodată, nu au luat în calcul și nu apreciază acești vorbitori, este faptul că –trecând peste decizia luată politic, chiar fără referendum, deși era mai important decât subordonarea procurorului general sau șefului DNA pentru care s-au pus în mișcare ambasadori ai țărilor care au profitat și  profită de intrarea României în NATO- aderarea armatei române la NATO nu se putea face fără acești ofițeri ai Tratatului de la Varșovia, care au înțeles și acceptat primii, (unii cu lacrimi în ochi, pentru că au fost nevoiți să își părăsească familiile și să plece în alte garnizoane, alții să treacă în rezervă primind niște ”compensații” cu care credeau că își vor cumpăra avioane dar și-au cumpărat de fapt stressul și medicamentele) că pentru interesul țării, mai ales dacă ai depus un jurământ, trebuie făcute unele jertfe. Ei, acești ofițeri, militari,  educați și crescuți în ”sistemul ticăloșit” au fost primii români care au spus da, accept, doresc și mă sacrific, pentru ca România să intre în rândul țărilor cu o democrație reală, pentru ca cei ce vor urma să se poată naște și educa altfel decât am fost educați noi. Această amnezie nu este întâmplătoare, și nu degeaba se spune despre noi că suntem”țigani” nu atât ca nație, cât ca apucături și comportament, pentru că odată ajunși în ”Europa” ne-am grăbit să ne renegăm părinții, să ne scuipăm înaintașii, să ne uităm și reevaluăm trădătorii și eroii, și chiar să mințim pentru a face pe plac celor care ”ne-au primit cu brațele deschise” și a le câștiga bunăvoința și… sprijinul. Normal că ne-au primit cu brațele deschise, că doar aduceam în Europa nu doar o nație de oameni cu o cultură și inteligență peste medie, ci –mai ales- resurse inestimabile,  piață de desfacere, forță de muncă ieftină, spațiu de vis și o clasă politică umilă, perversă,  gata să vândă tot numai să fie lăsată la putere ca să poată  să fure, parlamentari, guvernanți gata să se sfâșie între ei pentru a face pe placul marii democrații Euro-Atlantice. Cum să nu ții brațele deschise și să nu primești o astfel de țară care a salvat (tot prin ”aderare”)  în trecut,  imperiul roman de la o moarte prematură, a menținut prin peșcheșuri imperiul turcesc în viață și a îmbogățit cu aur, sudoare și sânge imperiul austro-ungar? Este de mirare de unde mai avem atâtea resurse  încât uite, mai hrănim încă un imperiu, imperiul Euro-Atlantic. Resursele, aurul, petrolul, pădurile, sarea, câmpiile, toleranța, au fost bogăția și blestemul acestei nații și nu știu dacă să mă bucur sau să plâng, pentru că mă întreb : oare când se vor termina bogățiile, se va termina și blestemul și umilirea, exploatarea românilor, sau vom continua să fim furați și dezbrăcați și când nu vom mai avea nimic? Sau poate când nu vom mai avea nimic nu vom mai avea nici români în România?
Anul ăsta am ”sărbătorit” 15 ani de când ne-am angajat să plătim tribut în resurse, aur, petrol, gaze, materie primă, metale rare, forță de muncă, inteligență, carne vie, vieți omenești, libertate, suveranitate, teritoriu, marelui imperiu Euro-atlantic, iar cei care s-au sacrificat primii, sunt batjocoriți, umiliți, mințiți, dezbinați, disprețuiți. Așa ne trebuie!


15 ani de aderare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Puteţi face orice comentarii în limitelei decenţei , bunului simţ, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi sters.
Nu am nici o satisfacţie să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurandus-e sau atribuindu-şi epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveti chef de hârjoană şi trimteri prin locuri ascunse vederii, faceti-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveti comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeţi acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care posteaza comentarii sunt raspunzatori pentru comentariile pe care le fac.