vineri, 26 septembrie 2014

O adunare naţională şi RPRL ei


EPOCA DE AUR
Cuvânt înainte de alegeri
Au trecut déjà câteva zile bune de la Marea Adunare Naţională de pe Stadionul Naţional la care au participat prietenii naţionali ai premierului naţional cu ocazia zile de naştere a naţiunii pesediste. Fără îndoială că dacă ar fi să găsim un cuvânt care să caracterieze cel puţin intenţia organizaotorilor, acesta este cuvântul National. Totul s-a vrut naţional la această adunare, de un prost gust şi grandomanie faţa de care Odele aduse lui Ceauşescu pălesc.
Unii se întreabă de ce a riscat Ponta această comparaţie, de ce a acceptat să se lanseze astfel şi de ce tocmai de ziua sa de naştere, dând astfel ocazia unor comentarii ca cele apărute în presa ostilă dar şi prietenă, eveniment care amintesc  timpurile când cultul personalităţii era principala îndeletnicire a membrilor de partid. Răspunsul este simplu, pentru că vrea să creadă şi el că dacă au fost aduşi cu autobuze din toată ţara 70000 de aplaudaci, asta înseamnă că toată ţara îl iubeşte şi susţine. Asta e boală de dictator, simte din când în când nevoia să se convingă că e iubit. De ce 70000, de ce pe Stadionul Naţional? Ei bine de aici lucrurile trec spre propagandă. Dacă facem diferenţa între lansările cu câteva sute de oameni ale celorlalţi candidaţi şi cea a lui Ponta, observăm un procent zdrobitor. Această cifră este cea care va justifica o altă cifră, la fel de zdrobitoare de la alegerile prezidenţiale. Circul de pe Naţional a fost organizat pentru a pregăti comunitatea naţională şi mai ales internaţională pentru “victoria zdrobitoare” de la alegerile din Noiembrie, pentru a astupa orice eventual semn de întrebare. Va mai pune cineva –eventual din afară -întrebarea dacă alegerile au fost fraudate după ce a văzut atâta efuziune de dragoste şi susţinere faţă de micul Guevara? Bineînţeles că nu.
Tineţi minte 3 cuvinte, Ponta, parul, Postăvarul
Pe mine m-au şocat însă pe lâng prostul gust al dovezilor de grandomanie, şi unele declaraţii ale momentului. Bună oară domnul Dragnea, organizatorul şi artizanul marii limbi naţionale servite pe fundul augustului premier a avut proasta inspiraţie şi stângăcia de a lega numele lui Ponta de un vechi banc cu Ciocolata Postăvaru, care se spunea pe vremuri că are acţiuni benefice şi cere naţiunii: “ţineţi minte, 3 cuvinte! ” În varianta originală cele 3 cuvinte erau Paru, Postăvaru şi .. nu mai spun cine. În varianta lui Dragnea, cele trei cuvinte sunt “Victor, Ponta, Preşedinte”. Întrebare pentru domnul Dragnea: Care din cele trei cuvinte din varianta proprie este legat de cel de-al treilea cuvânt din varianta originală? Oricare ar fi, comparaţia, folosirea acestei expresii este de un prost gust birjăresc.
RPR Pontiste
Cuvântul domnului premier a avut şi el câteva repere importante:
- Marea Unire. Care Unire, cu cine? A preluat domnia sa subiectul favorit al actualului preşedinte şi vorbeşte despre Unirea cu Moldova? Wow! Dar asta este o încălcare a unor acte semnate de România ţară semnatară a unor angajamente la intrarea în UE şi printre ele se află la loc de cinste respectarea actualelor graniţe europene. Insistenţa lui Ponta pe acest subiect în condiţiile în care cetăţenii Moldovei nu s-au exprimat încă pentru o unire cu România, dar mai ales în condiţiile actuale din Ucraina, seamănă mai mult a inconştienţă şi provocare decât a naţionalism. Domnul Ponta foloseşte aşa zisul sentiment naţional pentru a câştiga voturi deşi ştie că practic realipirea Moldovei la România este un pod prea îndepărtat. Ciudat, insă, marele naţionalist Ponta nu a spus nici un cuvinţel despre Unirea HARCOV cu Ungaria pe care unul din vicepremierii săi o doreşte cu ardoare şi către care face paşi importanţi prin proiectele antistatale pe care le promovează. Halal patriot Ponta ăsta;
- Biserica. După gafa cu biserica de acum o lună, când numai că nu a spus românilor să nu îl voteze pe Iohannis pentru că e neamţ şi probabil nu e orthodox, Victoraş a simţit nevoia să nuanţeze şi să spună că el iubeşte toate bisericile şi la o adică se poate închina la orice Dumnezeu. Aici îl cred, poate pentru prima oara în ultimii 2 ani. Da, Victor Viorel Ponta este gata să se închine nu doar la orice Dumnezeu ci la orice şef de stat sau de guvern la orice sfânt, la orice corporaţie, la orice baron local, sau chiar şi la orice drac, numai să câştige alegerile. Asta s-a observant de mult, nu trebuia să mai spună;
- Justiţia. Aici domnul Ponta o dă din nou cu mucii în fasole. Încercând să fie popular şi să arate că partidul său moşteneşte mai mult decât orice partid tradiţiile PCR, premierul ne anunţă nonşalant că sub domnia sa Justiţia îi va sprijini pe cei mulţi şi slabi. A spus-o domnul Ponta cu subiect şi predicat, nu ştiu dacă din poziţia de candidat, de procuror, de şef de partid, de deputat sau de premier. Indiferent însă din ce poziţie a făcut-o, a făcut o declaraţie de toată jena. Deci după ce am avut un preşedinte care a pus justiţia în slujba familiei şi a clicii apropiate,a cumetrilor, vom avea probabil unul care o va pune în slujba celor slabi, (probabil din rândul partidului). Când vom avea şi noi un preşedinte care să lase justiţia să se ocupe de dreptate, care să pună justiţia în slujba legii? Se pare că nu se poate aşa ceva în România;
- Le ştiţi pe toate. Domnul premier încearcă să convingă lumea că nu are nimic de ascuns, că despre el se ştie tot. Păi şi despre Becali se ştie aproape tot, şi despre Nuţu Cămătaru se ştie tot, şi despre Bercea Mondial se ştie tot, dar asta nu îi face prezidenţiabili domnule Ponta. Faptul că Valer Marian a spus totul despre lucrurile ascunse din biografia dumneavoastră nu face din augusta persoană un sfânt şi nici nu vă spală păcatele. Cine v-a spus că un păcat cunoscut este un păcat mai puţin, Înalt prea Sfântul sau Robert Turcescu? Proastă socoteală, probabil că vine din mintea lui Zgonea, multirepetentul.
- Mulţi şi buni. Mai spune domnul Ponta că “suntem buni pentru că suntem mulţi, suntem buni pentru că suntem uniţi”. Ei aş. Omul ăsta a fost fără să vrea campionul gafelor tocmai de ziua lui. Păi cum să spui că lupţi pentru unire când dai legi prin care favorizezi minorităţile, care provoacă discriminări, care încalcă legea şi transformă trădătorii altora în slujbaşi de partid, când dai piloţilor civili drepturi pe care nu le recunoşti şi piloţilor militari, de parcă aceştia ar fi ciumaţi? Asta este unire, asta înseamnă buni? Nu domnule Ponta asta se numeşte dezbinare, discriminare, favoritism;
Abramburele
Cam astea au fost ideile principale ale discursului candidatului PSD. Încurajatoare idei. Acestea au fost completate apoi de comentariile unor apropiaţi de partid şi de chiar familia guvernamentală. Bunăoară doamna Andronescu, Abramburica, cum îi mai spune lumea nu ştiu de ce, ne spune cum că nu înţelege de ce lumea e atât de pesimistă şi nu speră, aşa ca domnia sa, să trăiască mai bine. Păi vă spun eu doamnă Andronescu: pentru că am avut în guvern miniştri care în loc să facă ceva concret pentru oameni, au stat pe scaun şi au sperat că o să fie mai bine, aşa ca dumneavoastră. Tot doamna Abramburica mai dă o perlă, vizavi de intrarea la facultate fără bacalaureat, afirmând că în ultimii 3-4 ani aproximativ 300000 de tineri nu au luat bacul şi ca atare, trebuia să s efacă ceva, pentru că “pentru ei nu există nici o soluţie”. Doamna fost ministru, dar unde spune că toţi tinerii Româniai trebuie să fie absolvenţi de facultate sau doctori Copy Paste? Aţi primit cumva plan la producerea de tâmpiţi cu diplomă, sau v-aţi gândit că aceşti tineri proaspăt votanţi de bucurie că au fost lăsaţi să intre în facultate aşa proşti cum sunt, vor vota cu PSD-ul? Or fi ei proşti, dar nici chiar aşa. Soluţia doamnă ministru, dacă nu ştiaţi este să pună burta pe carte, aşa se iau examenele, învăţând, nu legalizând prostia cu diplomă şi diplomele pentru proşti.
Dilemele familiei Ponta
Tot ca o completare la discursul aniversar, familia primului ministru, fără copii şi fără socru, a venit la televiziune seara să ne spună ceea ce domnul Ponta nu ne-a putut spune pe stadion. Aşa am aflat că domnul Ponta, cu naţiunea vorbeşte când ca premier, când ca deputat, cazul Roşia Montana îl priveşte când ca soţ, când ca opozant al lui Băsescu, când ca prieten al companiilor americane conduce de consilieri speciali, şi personali, iar cu domnul Sârbu, vorbeşte când la ginere, când ca şef de partid. Propun ca funcţia de socru al premierului să fie retribuită de la bugetul de stat, să fie transformată în functie de stat ca să nu ne mai tot punem întrebarea dacă domnul Ponta a primit ordine de la o persoană privată sau de la un baron de partid.
Cu aceeaşi ocazie am aflat că în Familia Ponta este o dilemă, copii nu ştiu ce să mai creadă, tati lor le spune să nu mintă, dar peste tot aud că tati lor minte de stinge şi săracii copii nu mai ştiu ce să facă. Dragii mei, este simplu, faceţi ce spune Ponta, nu ce face Ponta. Sau se spunea popa? M-am prostit de tot, nu mai ştiu nici eu.
O adunare naţională şi RPRL ei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.