Limba cea mai dulce

România este ţara proverbelor. Noi avem proverbe care ne scapă de toate belelele. Vrem renunţăm la principii şi să pupăm unde ieri am scuipat? Nici o problemă scoatem proverbul” fă-te frate cu dracu până treci puntea” şi o trecem c u fruntea sus. Vrei sa pleci în toiul unei bătălii şi să îţi laşi camarazii să moară? Se rezolvă, îţi vine în ajutor ”fuga e ruşinoasă, dar e sănătoasă”. Vrei să trădezi? Este ok, iei în braţe “capul plecat, sabia nu-l taie” şi uite aşa din proverb în proverb ajungi la suta de ani şi vin la tine toţi reporterii de la Clic, Can –can, sau mai ştiu eu ce jurnalist de la un ziar cu premiul Puliitzer pe perete,  să afle secretul înţelepciunii şi al longevităţii. Despre un astfel de proverb vreau să vorbesc acuma şi despre câţiva “înţelepţi” care au constatat din fragedă pruncie politică, cum că “Limba dulce mult aduce”. Cred că din toate proverbele,  acesta este undeva în top five ca aplicabilitate. Noua ordonanţă a lui Ponta privind traseismul politic nu face altceva decât să legalizeze pe lângă ciolaniadă şi dulcea limbă. Săracu Sion, la altceva se referea el când spunea că “mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim”. Recenta intervenţie a lui Ludovic Orban întru susţinerea candidaturii mutălăului de Sibiu mi-a dat ideea să încerc să întocmesc un top al lingviştilor dar mi-a fost imposibil, aşa că am decis să vin cu propunerile şi să las publicul larg să decidă cine ia locul 1.
Nominalizări
Propunerea pentru categoria “Limbă prin ricoşet” o are pe Andreea Paul Vass cu a ei limbă de şarpe, lovind în două direcţii, tata şi fata. Iată ce spunea prin Octombrie 2011 când Eba, progenitura prezidenţială se umpluse de succesuri: “Cine a dus povara tinereţii, între ghilimelele de rigoare, pe frunte, şi pe spate mai mult decât Elena Băsescu? Are o pilă, este tânără, este frumoasă, dar mai ales, este fiica preşedintelui. Şi pentru asta, trebuie să o pedepsim. Şi nu oricum, dur, foarte dur. Pentru că uităm că atunci când emoţia se împlăteşte cu oboseala – şi noi ştim ce înseamnă oboseala într-o campanie electorală – poate să joace feste frumoasa limbă română.“
Acestea sunt vorbele telectualei Vass, care poate nu ar fi stârnit atâta greaţă dacă erau adresate lui Băsescu direct, dar să să dai limbi prin ricoşet,lăudând o agramată, este ceva ce nu poate face oricine.
Pentru a vizualiza originalul daţi clic aici

Nominalizarea la categoria: “Limbă fără frontiere” este deţinută de Tineretul PDL, care a realizat un clip atât de neinspirat şi de jenant, atât de umilitor încât mă întreb dacă copiii ăia care veneau din pădure, spuneau două vorbe şi dispăreau ca măgarii în ceaţă, au mai avut curajul să iasă pe stradă după ce şi-au primit banii pentru realzarea celei mai neinspirate ode. Clipul în sine ar trebui trecut la categoria cel mai prost clip ever. Trebuie văzut pentru a fi apreciat la adevărata valoare, căci a înşirui aici replicile aruncate de tinerii PDL ca o hârtie la closet mi se pare chiar prea mult. Totul e fals, totul e tras de păr, totul este atât de ageamiu făcut încât te întrebi dacă nu cumva a fost făcut la “Şto”, urmărind practic să o ridiculizeze pe frau Merkel, pentru că asta au reuşit.

[video width="426" height="240" flv="http://www.in-cuiul-catarii.info/wp-content/uploads/2014/09/Tineretul_Democrat_Liberal_La_multi_ani_Angela_Merkel.flv"][/video]

Propunerea pentru categoria “O limbă pentru mutul meu” îi revine lui Lodovic Orban pentru prestaţia de acum aproape o săptămână cînd a dat peste cap toate casele de pariuri, pariind pe un cal mut. Ce pereche, un neamţ mut şi un Ludovic ORBan. Pănă să îl aud făcând acest penibil şi grotesc laudatio, am crezut despre Orban că este un liberal cu capul pe umeri, mai ales ca a luat de câteva ori atitudine împotriva lui Antonescu. Dar să îl contrezi pe Antonescu, pentru a veni să lauzi într-un mod jenant, slinos, libidinos, muţenia şi crisparea, imobilitatea,rigiditatea, impotenţa mediatică a lui Iohannis, este déjà mai mult decât îmi puteam închipui. Rău a ajuns acest partid, dacă Orban s-a apucat să laude nulităţile şi să spună că icebergul este o sursă de căldură. Introducerea lui Iohannis, în stil Dan Negru a fost cea mai neinspirată idée. Nici măcar de circar nu este bun domnul Orban. Merită menţionate replicile lui Orban, pentru că nu în fiecare zi poţi vedea un pretins armăsar înhămat la cotigă şi trâgând un asin suit pe capră: “Vă întreb: Ciiine taaace şi face? Iohanniiiis. Ciine comunică mai bine când tace decât palavragiul de Ponta când vorbeşte? Iohannis! Ciine provoacă fiori şi insomnia lui Victor Ponta, că are cearcăne în ochi, cine? Iohaanis! Ciine este generalul pentru care merită să ne sacrificăm fiecare minut fiecare picătură de energie şi fiecare strop de sudoare, cine? Iohaanis! Ciine este cel care va ajunge preşedintele României?” Mai trebuia să întrebe dommul Ludovic “cine este cel mai penibil susţinător al lui Iohannis?” Am urmărit reacţia lui Iohannis la vomitivele lui Orban şi am constatat cu surprindere o legătură directă între replicile unsuroase ale lui Orban şi dinţii lui Iohannis, care se dezveleau pe măsură ce Orban devenea tot mai penibil. Oare din ce cauză? Nu vreau să cred că Iohannis chiar se vedea cel spoit de Orban, nu poate fi atât de credul şi atât de orb. El nu se bărbiereşte dimineaţa?[video width="426" height="240" flv="http://www.in-cuiul-catarii.info/wp-content/uploads/2014/09/Ludovic_Orban_MC_pentru_Klaus_Iohannis.flv"][/video]

De fapt acelaşi efect al limbii asupra dinţilor l-am observant şi la Eba când o zugrăvea madam Andreea Voss sau Andreea Paul. Mare vrăjitoare politica asta.

Categoria ” Limbi intergalactice” îl are ca nominalizat pe preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma,  care speră probabil  ca prin oda dedicată Primului Procuror al ţării să scape de dosarele pe care i le instrumentează organele. Oda arată că limbile se dau  şi pe stânga, nu numai pe dreapta.




Şi în fine, alegerea pentru categoria “Limba tradiţională de lemn”, revine unui ilustru necunoscut care acuma trei ani, prin septembrie 2011, când PP-DD îşi primea certificatul de naştere de la judecătorie, a stins lumina în studioul lui DD printr-un discurs memorabil pe care atunci îl catalogam drept cel mai halucinant discurs. Trebuie sa recunosc că a fost depăşit, este mult mai penibil să spui că Iohannis se exprimă mai bine când tace decât Ponta când vorbeşte,(îmi cer scuze faţă de domnul Ponta, nu am vrut să spun că domnia sa se exprimă strălucit doar că nici chiar aşa ca Klauss), decât să ceri morţilor din morminte să iasă afară şi să pună osul la treabă. Iată ce declara printre altele personajul fără nume, membru fondator al PP-DD, un fel de cetăţeanul turmentat al zilelor noastre: “ Fac apel la morminte, ieşiţi afară din morminte că a venit ceasul dreptăţii, aţi murit degeaba, care călăii şi ciocoii v-au băgat în morminte. Vom fi recunoscători faţă de voi. Fac apel la cei ce au plecat în diaspora, veniţi aproape la sânul mamei, aicea sunt alţii care îşi bate joc de voi, veniţi aicea, aicea este pământul care, care trebuie să îl muncim. Veniţi aproape din străinătate să punem ţara la pământ”


Trebuie să recunosc că totuşi, tradiţia e tradiţie, limba de lemn are calităţile ei, cu greu poate fi bătută.
Cam astea sunt nominalizările, recunosc cu sufletul îndurerat că nu mă pot decide,a cui limbă este mai dulce, aşa că apelez la dumneavoastră citiorii, pentru a decide cine ocupă podiumul până la această oră. Sunt conştient că nu s-a epuizat stocul, campania electorală încă nu a început, acuma se face doar încălzirea, dar hai să stabilim un campion al preludiului alegerilor, limba a fost întotdeauna bună pentru aşa ceva.
Limba cea mai dulce