Istoria aşa cum o facem- cum încep războaiele

Remember
Acum un an scriam un articol, „Istoria așa cum nu o știm – cum încep războaiele mondiale”, în care aduceam spre atenţie cititorilor cum funcţionează propaganda şi cum o campanie de presă bine pusă la punct poate face din agresor agresat şi din agresat agresor. Indiferent cine este însă vinovat, istoria va da dreptate învingătorului, istoricii vor menţiona în scrierile lor doar ceea ce vor dori să audă noii stăpâni. Metoda e veche, din istoria Romei au dispărut nu se ştie cum cărţile care descriau Dacia şi războaiele cu dacii pentru că nu convenea nimănui să se ştie peste veacuri cine au fost civilizaţii şi cine barbarii.
Aşadar, cei care deţin puterea modelează, falsifică,  plăsmuiesc, fabrică istoria aşa cum vor ei. După acelaşi model şi tipar ca şi în cel de-al doilea război mondial, conflictul din Ucraina riscă şi este împins, dorit să devină un conflict extins, poate zonal, poate mondial. Ca şi în anii 30-40, agresorul strigă după ajutor, ajutat de o medie subordonată celor care şi atunci ca şi acum au dorit şi doresc războiul, bazându-se pe o susţinere internaţională  majoră dar injustă, vândută aceloraşi oligarhi financiari.
Să ne amintim cum a început conflictul din Ucraina.
O mână de oameni, susţinuţi financiar, logistic  şi mediatic  de o „democraţie” a puterii ies în stradă şi încep să protesteze şi să ameninţe cu forţa, cu acţiuni violente, molotovuri, arme de foc, în Kiev. „Democraţia” occidentală dornică de noi pieţe de desfacere şi noi contributori care să se înrobească în malaxorul împrumuturilor, denumeşte această acţiune violentă Euromaidan şi susţine că ar fi forma cea mai înaltă a democraţiei, cerând guvernului şi preşedintelui de atunci al Ucrainei să demisioneze şi să asigure libertatea de „exprimare” a euromaidanezilor. Sub  influenţa, cu sprijinul şi la îndemnul democraţiilor occidentale, lovitura de stat reuşeşte şi cele câteva mii de oameni schimbă guvernul şi direcţia unei ţări. A nu se uita că încă dinainte de a fi răsturnat guvernul, reprezentantul unui stat „democratic”   stabileşte telefonic într-o discuţie cu ambasadorul ţării sale, cine ar trebui ales preşedinte şi cine premier. Nimeni nu sesizează acest amestec, deşi  e  făcut într-un mod grosolan.
Este schimbat regimul, orientarea şi politica ţării, dar nimeni nu organizează un referendum pentru a stabili dacă ucrainienii vor ceea ce au vrut maidanezii cumpăraţi. Cei care însă nu acceptă vânzarea, organizează un referendum în Crimeea zonă sau regiune care istoric nu era a Ucrainei, fiind făcută cadou de regimul Stalin pe care toţi îl blamau dar au păstrat din el ce le-a convenit. Aşa se face că peninsula Crimeea îşi declară independenţa prin referendum şi nu acceptă prietenia UE şi NATO. Curios, deşi era singurul act cu adevărat  democratic din Ucraina de când au început conflictele în Kiev, marele democraţii nu o acceptă, actul este declarat un abuz, deşi a fost o expresie a voinţei populaţiei din regiune. De aici încep adevăratele conflicte adevăratele abuzuri, adevăratele atacuri ale armatei ucrainiene puse să lupte împotriva propriei populaţii.
Cum justifică atacatorul aceste acţiuni:

1. Pe de o parte conducerea  ţării  declară că toţi cei care nu sunt de acord cu politica sa sunt terorişti, îi declară terorişti pe toţi cei care vor să îşi păstreze decizia stabilită prin referendum  şi că este vorba de un conflict intern;
2. Pe de altă parte consideră că trupele trimise luptă împotriva unor forţe străine, fără a face însă dovada celor afirmate;
3. Deşi cei care se opun politicii noii conduceri sunt mult mai mulţi decât cei care atacau parlamentul din Kiev pe timpul lui Ianucovici, nimeni nu spune că aceştia au dreptul la exprimare şi nimeni nu cere  să se respecte dreptul la opinie, deşi nu au plecat să asalteze nici un Parlament, stau doar în propriile oraşe şi îşi apără voinţa exprimată democratic;
4. Mai nou, îndemnată  de acelaşi susţinător care încă  de la izbucnirea conflictului şi-a trimis nave de război, avioane, tehnică de supraveghere şi  spionaj  sub pretextul unor exerciţii militare nevinovate în zona Mării Negre, conducerea Ucrainei declară fără a face nici o dovadă, în plină epocă a informaţiei şi spionajului, că Rusia a atacat Ucraina. Exact aşa afirmau şi evreii din America despre Germani, încă dinainte  de a se forma celebra armată nazistă. Cum spuneam, nimic nu e nou, metodele sunt acelaşi, doar proştii care cumpăra marfa sunt noi;

Gogoriţa
Totul se desfăşoară conform unui plan bine stabilit în care Ucraina şi ucrainienii sunt folosiţi drept momeală, statele din jurul ei sunt ţinta, scopul este reîmpărţirea zonelor de influenţă acapararea de noi resurse, instalarea de noi baze permanente pentru armatele care pleacă din alte zone unde s-au umplut de „glorie”, opiu şi sânge. Nevricaţii  din guvernul României acţionând şi ei la ordinul aceluiaşi licurici s-au grăbit să denunţe”atacul mârşav”  al ruşilor şi să declare că e musai să ne înfiinţăm câteva baze militare americane pe teritoriul naţional care să ne apere de .. muşte. Această motivaţie,  este la fel de străvezie ca şi cea a modificării CAS  sau a legii traseismului politic, pentru că:

1. România nu a avut baze militare străine nici pe timpul  turcilor, nici pe timpul comuniştilor, care deşi subordonaţi  politic politicii de la Moskova, au avut bunul simţ să nu lase ruşii să pună cizma în baze militare permanente , ba nici măcar în aplicaţii;
2. Nu asistăm  şi nu a fost probată prin nimic o invazie a Ucrainei de către Ruşi este o simplă declaraţie a unui vânzător de ţară care răspunde la ordinele celor care nu se mai satură;
3. Chiar dacă Rusia ar invada  Ucraina, cu ce ne-ar ajuta o amărâtă de bază militară americană cu câteva sute de soldaţi? Ce să facă aceştia, să apere graniţa ? Să atace Moskova, să salveze camarila de la conducerea ţării ?Să apere nişte guvernanţi de eventualele proteste împotriva exploatării prin metoda fracturării hidraulice sau a aurului de la Roşia Montana? Să înăbuşe în sânge grevele şi demonstraţiile împotriva unui guvern care nu mai ţine cont de nimic şi schimbă legi pentru a-şi cumpăra votul şi conştiinţa fripturiştilor?
4. Nu există un pericol real al atacării Ucrainei de către ruşi, Putin nu este atât de prost să declanşeze un război în propria ogradă, deşi a fost şi  este provocat încontinuu. Strigătul preşedintelui ucrainean  are rolul de a justifica „necesitatea” implantării noilor baze în ţările slugilor care de dragul susţinerii în scaun, vând interesele şi independenţa ţării dar şi de a-l provoca pe Putin.

Qui prodest?
Una sau mai multe baze militare permanente în România nu vor aduce nimic bun românilor, dar absolut nimic, pentru că:

• Odată intraţi americanii, ca şi ruşii nu vor pleca decât forţaţi. Cine îi va putea forţa pe americani să plece din România? Uitaţi-vă la bazele din fosta Germanie Federală, instalate pe timpul războiului rece, ca un scut împotriva Germaniei Democrate. A TRECUT PERIOADA, Germania s-a reunit dar americanii încă mai au trupe în Germania şi nu vor pleca niciodată;
• Toate conflictele din lume ca şi cel din Ucraina sunt întreţinute de SUA care are tot interesul ca acestea să nu se termine, pentru a-şi  trimite soldaţii şi a-şi dezvolta şi vinde producţia de război. Aşa a pornit conflictul din Ucraina, pentru a asigura un debuşeu trupelor retrase din Afganistan.
• Să presupunem că există un pericol real al agresiunii ruse în Ucraina. Asta ar fi una, dar un atac la adresa României este exclus pentru că ar implica aplicarea art 5 ceea ce ar însemna distrugerea Rusiei.
• Mergând mai departe, dacă atacul împotriva Ucrainei este unul temporar şi nu se va realiza, de ce avem noi nevoie de baze militare permanente? Ca să aibă americanii unde să şi depoziteze  militarii care vor acţiona în România ca în propria lor casă şi a-şi face de cap?S-ar răsuci Teo Peter în mormânt!
• Cu sau fără baze militare americane, în cazul unui război cu ruşii, până să intervină americanii  sau NATO, vom avea atât de multe victime încât nu va mai conta că pe lângă ei au mai murit sau fugit câteva sute de americani.
• De ce să plătim întreţinerea acestor baze americane şi să nu ne înzestrăm şi instruim propria armată? Guvernul anunţa acum câteva luni suplimentarea bugetului apărării. Pentru ce a fost suplimentat pentru bazele americane? Păi parcă la acel moment se vorbea despre altceva. Acum ce facem rămânem cu armata naţională în curul gol pentru că trebuie să dăm totul americanilor? Renunţăm la autostrăzile noastre pentru a asfalta bazele şi aeroporturile americane? Crede cineva că vor lupta americanii în locul nostru  pentru ţara noastră în cazul unui război?Hai să fim serioşi, ei au luptat numai pentru interesele lor, iar interesele lor sunt gazele şi metalele rare din pământul românesc şi picior american  la graniţa cu ruşii. Friedman aspus clar: „România trebuie să aibă grijă de ea singură, pentru că NATO şi Uniunea Europeană nu vor face asta.”Şi a  mai spus Friedman ceva la fel de adevărat: “Bine că nu sunteţi în zona euro. Nu intraţi acolo”O fi el Friedman evreu şi ungur,dar ştie meserie iar analizele sale sunt recunoscute şi luate drept etalon.

România ar trebui să se preocupe de pregătirea, înzestrarea, dar mai ales  depolitizarea armatei pentru că numai armata este cea care va lupta cu adevărat pentru apărarea graniţelor, nu militarii altor state. Prezenta bazelor militare americane nu numai că nu ajută cu nimic, dar atrag asupra lor şi deci asupra României atacuri militare, teroriste, sau măsuri economice şi politice. Dacă stăm şi privim cum alţii ne hotărăsc soarta şi ne vând ca pe vite, vom sfârşi ca vitele.

Istoria aşa cum o facem- cum încep războaiele