O adunare naţională şi RPRL ei

Cuvânt înainte de alegeri
Au trecut déjà câteva zile bune de la Marea Adunare Naţională de pe Stadionul Naţional la care au participat prietenii naţionali ai premierului naţional cu ocazia zile de naştere a naţiunii pesediste. Fără îndoială că dacă ar fi să găsim un cuvânt care să caracterieze cel puţin intenţia organizaotorilor, acesta este cuvântul National. Totul s-a vrut naţional la această adunare, de un prost gust şi grandomanie faţa de care Odele aduse lui Ceauşescu pălesc.
Unii se întreabă de ce a riscat Ponta această comparaţie, de ce a acceptat să se lanseze astfel şi de ce tocmai de ziua sa de naştere, dând astfel ocazia unor comentarii ca cele apărute în presa ostilă dar şi prietenă, eveniment care amintesc  timpurile când cultul personalităţii era principala îndeletnicire a membrilor de partid. Răspunsul este simplu, pentru că vrea să creadă şi el că dacă au fost aduşi cu autobuze din toată ţara 70000 de aplaudaci, asta înseamnă că toată ţara îl iubeşte şi susţine. Asta e boală de dictator, simte din când în când nevoia să se convingă că e iubit. De ce 70000, de ce pe Stadionul Naţional? Ei bine de aici lucrurile trec spre propagandă. Dacă facem diferenţa între lansările cu câteva sute de oameni ale celorlalţi candidaţi şi cea a lui Ponta, observăm un procent zdrobitor. Această cifră este cea care va justifica o altă cifră, la fel de zdrobitoare de la alegerile prezidenţiale. Circul de pe Naţional a fost organizat pentru a pregăti comunitatea naţională şi mai ales internaţională pentru “victoria zdrobitoare” de la alegerile din Noiembrie, pentru a astupa orice eventual semn de întrebare. Va mai pune cineva –eventual din afară -întrebarea dacă alegerile au fost fraudate după ce a văzut atâta efuziune de dragoste şi susţinere faţă de micul Guevara? Bineînţeles că nu.
Tineţi minte 3 cuvinte, Ponta, parul, Postăvarul
Pe mine m-au şocat însă pe lâng prostul gust al dovezilor de grandomanie, şi unele declaraţii ale momentului. Bună oară domnul Dragnea, organizatorul şi artizanul marii limbi naţionale servite pe fundul augustului premier a avut proasta inspiraţie şi stângăcia de a lega numele lui Ponta de un vechi banc cu Ciocolata Postăvaru, care se spunea pe vremuri că are acţiuni benefice şi cere naţiunii: “ţineţi minte, 3 cuvinte! ” În varianta originală cele 3 cuvinte erau Paru, Postăvaru şi .. nu mai spun cine. În varianta lui Dragnea, cele trei cuvinte sunt “Victor, Ponta, Preşedinte”. Întrebare pentru domnul Dragnea: Care din cele trei cuvinte din varianta proprie este legat de cel de-al treilea cuvânt din varianta originală? Oricare ar fi, comparaţia, folosirea acestei expresii este de un prost gust birjăresc.
RPR Pontiste
Cuvântul domnului premier a avut şi el câteva repere importante:
- Marea Unire. Care Unire, cu cine? A preluat domnia sa subiectul favorit al actualului preşedinte şi vorbeşte despre Unirea cu Moldova? Wow! Dar asta este o încălcare a unor acte semnate de România ţară semnatară a unor angajamente la intrarea în UE şi printre ele se află la loc de cinste respectarea actualelor graniţe europene. Insistenţa lui Ponta pe acest subiect în condiţiile în care cetăţenii Moldovei nu s-au exprimat încă pentru o unire cu România, dar mai ales în condiţiile actuale din Ucraina, seamănă mai mult a inconştienţă şi provocare decât a naţionalism. Domnul Ponta foloseşte aşa zisul sentiment naţional pentru a câştiga voturi deşi ştie că practic realipirea Moldovei la România este un pod prea îndepărtat. Ciudat, insă, marele naţionalist Ponta nu a spus nici un cuvinţel despre Unirea HARCOV cu Ungaria pe care unul din vicepremierii săi o doreşte cu ardoare şi către care face paşi importanţi prin proiectele antistatale pe care le promovează. Halal patriot Ponta ăsta;
- Biserica. După gafa cu biserica de acum o lună, când numai că nu a spus românilor să nu îl voteze pe Iohannis pentru că e neamţ şi probabil nu e orthodox, Victoraş a simţit nevoia să nuanţeze şi să spună că el iubeşte toate bisericile şi la o adică se poate închina la orice Dumnezeu. Aici îl cred, poate pentru prima oara în ultimii 2 ani. Da, Victor Viorel Ponta este gata să se închine nu doar la orice Dumnezeu ci la orice şef de stat sau de guvern la orice sfânt, la orice corporaţie, la orice baron local, sau chiar şi la orice drac, numai să câştige alegerile. Asta s-a observant de mult, nu trebuia să mai spună;
- Justiţia. Aici domnul Ponta o dă din nou cu mucii în fasole. Încercând să fie popular şi să arate că partidul său moşteneşte mai mult decât orice partid tradiţiile PCR, premierul ne anunţă nonşalant că sub domnia sa Justiţia îi va sprijini pe cei mulţi şi slabi. A spus-o domnul Ponta cu subiect şi predicat, nu ştiu dacă din poziţia de candidat, de procuror, de şef de partid, de deputat sau de premier. Indiferent însă din ce poziţie a făcut-o, a făcut o declaraţie de toată jena. Deci după ce am avut un preşedinte care a pus justiţia în slujba familiei şi a clicii apropiate,a cumetrilor, vom avea probabil unul care o va pune în slujba celor slabi, (probabil din rândul partidului). Când vom avea şi noi un preşedinte care să lase justiţia să se ocupe de dreptate, care să pună justiţia în slujba legii? Se pare că nu se poate aşa ceva în România;
- Le ştiţi pe toate. Domnul premier încearcă să convingă lumea că nu are nimic de ascuns, că despre el se ştie tot. Păi şi despre Becali se ştie aproape tot, şi despre Nuţu Cămătaru se ştie tot, şi despre Bercea Mondial se ştie tot, dar asta nu îi face prezidenţiabili domnule Ponta. Faptul că Valer Marian a spus totul despre lucrurile ascunse din biografia dumneavoastră nu face din augusta persoană un sfânt şi nici nu vă spală păcatele. Cine v-a spus că un păcat cunoscut este un păcat mai puţin, Înalt prea Sfântul sau Robert Turcescu? Proastă socoteală, probabil că vine din mintea lui Zgonea, multirepetentul.
- Mulţi şi buni. Mai spune domnul Ponta că “suntem buni pentru că suntem mulţi, suntem buni pentru că suntem uniţi”. Ei aş. Omul ăsta a fost fără să vrea campionul gafelor tocmai de ziua lui. Păi cum să spui că lupţi pentru unire când dai legi prin care favorizezi minorităţile, care provoacă discriminări, care încalcă legea şi transformă trădătorii altora în slujbaşi de partid, când dai piloţilor civili drepturi pe care nu le recunoşti şi piloţilor militari, de parcă aceştia ar fi ciumaţi? Asta este unire, asta înseamnă buni? Nu domnule Ponta asta se numeşte dezbinare, discriminare, favoritism;
Abramburele
Cam astea au fost ideile principale ale discursului candidatului PSD. Încurajatoare idei. Acestea au fost completate apoi de comentariile unor apropiaţi de partid şi de chiar familia guvernamentală. Bunăoară doamna Andronescu, Abramburica, cum îi mai spune lumea nu ştiu de ce, ne spune cum că nu înţelege de ce lumea e atât de pesimistă şi nu speră, aşa ca domnia sa, să trăiască mai bine. Păi vă spun eu doamnă Andronescu: pentru că am avut în guvern miniştri care în loc să facă ceva concret pentru oameni, au stat pe scaun şi au sperat că o să fie mai bine, aşa ca dumneavoastră. Tot doamna Abramburica mai dă o perlă, vizavi de intrarea la facultate fără bacalaureat, afirmând că în ultimii 3-4 ani aproximativ 300000 de tineri nu au luat bacul şi ca atare, trebuia să s efacă ceva, pentru că “pentru ei nu există nici o soluţie”. Doamna fost ministru, dar unde spune că toţi tinerii Româniai trebuie să fie absolvenţi de facultate sau doctori Copy Paste? Aţi primit cumva plan la producerea de tâmpiţi cu diplomă, sau v-aţi gândit că aceşti tineri proaspăt votanţi de bucurie că au fost lăsaţi să intre în facultate aşa proşti cum sunt, vor vota cu PSD-ul? Or fi ei proşti, dar nici chiar aşa. Soluţia doamnă ministru, dacă nu ştiaţi este să pună burta pe carte, aşa se iau examenele, învăţând, nu legalizând prostia cu diplomă şi diplomele pentru proşti.
Dilemele familiei Ponta
Tot ca o completare la discursul aniversar, familia primului ministru, fără copii şi fără socru, a venit la televiziune seara să ne spună ceea ce domnul Ponta nu ne-a putut spune pe stadion. Aşa am aflat că domnul Ponta, cu naţiunea vorbeşte când ca premier, când ca deputat, cazul Roşia Montana îl priveşte când ca soţ, când ca opozant al lui Băsescu, când ca prieten al companiilor americane conduce de consilieri speciali, şi personali, iar cu domnul Sârbu, vorbeşte când la ginere, când ca şef de partid. Propun ca funcţia de socru al premierului să fie retribuită de la bugetul de stat, să fie transformată în functie de stat ca să nu ne mai tot punem întrebarea dacă domnul Ponta a primit ordine de la o persoană privată sau de la un baron de partid.
Cu aceeaşi ocazie am aflat că în Familia Ponta este o dilemă, copii nu ştiu ce să mai creadă, tati lor le spune să nu mintă, dar peste tot aud că tati lor minte de stinge şi săracii copii nu mai ştiu ce să facă. Dragii mei, este simplu, faceţi ce spune Ponta, nu ce face Ponta. Sau se spunea popa? M-am prostit de tot, nu mai ştiu nici eu.
O adunare naţională şi RPRL ei

Un caz aparent imposibil-spovedania unui agent

Explodă mămăliga. Toată lumea bună şi nebună nu mai discută nimic altceva decât despre marele agent Robert Turcescu, marea suspriză mare. Robest Turcescu s-a confesat în faţa poporului declarând că vezi Doamne are conştiinţă şi nu ne mai poate minţi. Şi face domnul Turcescu o întreagă spovedanie pe blogul personal, cu prezentări de documente care practic conţin falsuri de la gradul său până la CNP, cu livrete militare care practic dovedesc că este sau a fost ofiţer în rezervă, dar nu ofiţer activ acoperit sau neacoperit, cu nişte state aşa zise de plată care nici ele nu dau nimic concret, deci documentele pot fi falsuri. Înduioşaţi colegii şi pretinii îi laudă “spriritul de fair play” şi îi plâng pe umeri, în timp ce duşmanii săi îl fac praf şi ne spun “ v-am spus eu, iată cine e Turcescu”. Şi astfel toată lumea discută cazul Turcescu, nimeni nu se întreabă de ce a apărut acest caz, DE CE A IEŞIT Turcescu cu nişte documente false să declare că a fost ofiţer acoperit. Ca de fiecare dată când vorbim de clasa politică, se discută pe lângă subiect. Sunte puse întrebări şi se caută răspunsuri efectiv irelevante.
Eu aş pune alte întrebări şi aş căuta alte răspunsuri în cu totul alte părţi:
1. A fost Turcescu acoperit? Categoric, da, asta s-a văzut clar în celebra noapte cu lovitura lui Băsescu de la confruntarea cu Geoană. Atunci tot românul a putut constata că Turcescu nu era omul care spunea că este, nu era jurnalistul imparţial, era omul lui Băsescu. Deci mai miră pe cineva acuma că ar fi fost şi omul unor servicii, româneşti sau străine? Pe mine nu.
2. A fost Turcescu cadru activ al armatei respectiv al DGIA infiltrat în presa românească? ASTA ESTE CEA MAI COPLEŞITOARE ÎNTREBARE. Răspunsul nu îl poate da nici el, aşa cum spunea, pentru că dacă îl dă şi dovedeşte cu adevărat, deconspirând cu probe nu cu vorbe acest fapt, ministrul apărării, cel care l-a racolat şi introdus în sistem pentru a lucra în mediu politic şi media, vor intra în puşcărie, iar armata ca instituţie va ajunge şi cu credibilitatea şi încrederea sub 40% nu numai la stare de operativitate. Avea dreptate când spunea în spovedanuia sa că nu poate răspunde, pentru că un eventual “Da” ar arunca Armata în aer. Deocamdată, prin cele afirmate Turcescu nu a dovedit nimic, decât că este un manipulator dirijat.
3. Ce l-a determinat pe Turcescu să facă această declaraţie-adevărată sau nu- acuma ?
Hai să fim obiectivi şi să vedem ce anume ar fi putut să îl determine să se “confeseze”?
• Băsescu ? De ce? Cu ce motiv? Ar fi posibil, nimic nu este imposibil cu Băsescu. Fie că a fost sau nu ceea ce susţine, spovedania lui Turcescu îl poate ajuta pe Băsescu. În primul rând pentru că déjà declaraţiile sale vizavi de un candidat acoperit, începuseră să pută şi era déjà în imposibilitatea de a merge mai departe pentru că dacă ar fi deconspirat pe cel despre care susţinea că este ofiţer acoperit ar fi fost apoi judecat pentru dezvăluirea unui secret miltar la care în primul rând nu avea acces fără a comite un abuz, deci putea fi învinuit şi de deţinere nu numai de dezvăluirea unei astfel de informaţii. Deci Băsescu se băgase singur în poziţia binecunoscută în şah, de pat, nu mai avea nici o mişcare, nu putea nici să spună cine e cel vizat de el, nici că nu poate să îl spună. Ori această bombă mută subiectul agentului acoperit pe Turcescu, care vezi Doamne ar fi sacrificat, toată lumea uită de candidatul acoperit al lui Băsescu şi uite aşa Băse nu se mai face de kko. Dar la fel de bine această mişcare se poate dori un precedent prin care Băsescu să îl oblige pe acel candidat să se “spovedească şi el”. Să ne aducem aminte cum şi-a prezentat Iohannis demisia din funcţia de prim vice PNL obligându-l şi pe Antonescu să facă la fel după alegerile de la europene.
• PSD-ul? Cu ceva timp în urmă, domnul Sârbu, socrul guvernamental, i se adresa lui Robert Turcescu cu domnule colonel, la mişto pentru că Turcescu nu mai avea acest grad retras cam dubios în urma scandalului cu coloneii lui Oprea. Turcescu, şmecher, îi cere apoi socrului Sârbu să spună dacă era ofiţer acoperit în Timişoara la Revoluţie. Ups, aici Turcescu a comis două gafe. Prima că s-a legat de Sârbu care nu are mamă nu are tată, nu se sperie nici de Băsescu, chiar îl aşteaptă la cotitură, cum se lăuda chiar ginerele său, şi a doua că arată indirect că ar deţine date despre unii ofiţeri acoperiţi, indiferent din ce perioadă, ceea ce este ilegal atâta vreme cât nu are atribuţiuni pe linie. Sârbu, cutră bătrână, nu a stat la păcănele cu Robi şi i-a pus-o scurt, fără menajamente ceea ce a dus la ieşirea lui Turcescu pe blog şi apoi pe post. Pus în situaţia de a fi deconspirat de Sârbu (dacă chiar a fost şi el acoperit ca şi Sârbu, în varianta în care a spus adevărul şi despre el şi despre Sârbu) Turcescu iese pe post şi se lasă pe mâna judecătorilor şi a lui Dumnezeu, adică, el nu spune mai mult, a spus cât a considerat că trebuie să spună, de acuma să decidă judecătorii dacă el a fost agent acoperit, dar atunci va cere să se spună şi despre Sârbu ce căuta prin Timişoara la Revoluţie. Deci la şantaj cu şantaj. Aici Ponta, imberbul a dat şi el cu bâţul în baltă când a spus că nu îl miră spovedania lui Turcescu. Această declaraţie dată aşa mustăcind arată că el aştepta această spovedanie şi că ar cam fi ştiut nu doar că Turcescu ar fi fost agent ci şi că se va spovedi. Deci practic a făcut şi el greşeala pe care a făcut-o şi Băsescu când a afirmat că cunoaşte el că un candidat este agent acoperit, ca şi Turcescu când l-a întrebat pe Sârbu ce căta prin Timişoara în 89. Oamenii ăştia nu învaţă unul de la altul? Grea misiune pentru judecător. Ce să spună? Că Turcescu este agent şi deci îl cunoştea pe agentul Sârbu? Dar la fel de bine este posibil ca PSD-ul să fi scos această fumigenă pentru a închide subiectul prezidenţiabilului acoperit.
• Conştiinţa? Hă hă hă, nici Băsescu nu s-ar fi putut abţină să râdă la această glumă bună.
4. Ce vor face organele? Asta este o altă întrebare crucial, pentru că vrem nu vrem, situaţia se răsfrânge asupra imaginii armatei, practic CEA LOVITĂ AICI ESTE ARMATA nu Turcescu, nici Băsescu, nici Ponta. Că Turcescu declară că a fost agent acoperit, nu este nimic grav pentru societate, nici măcar pentru Turcescu. Grav este că în declaraţia sa amestecă serviciile secrete ale armatei care – dacă ceea ce spune el este adevărat- se fac vinovate de amestec în viaţa politică şi media, ceea ce ar contraveni Constituţiei şi ar arunca în aer statul de drept. Deocamdată avem un singur răspuns oficial al instituţiilor statului dar cu toată părerea de rău este atât de tras de păr încât încep să mă întreb dacă nu cumva Turcescu chiar a spus adevărul . Iată ce răspunde MApN într-un comunicat oficial : “ COMUNICAT Nr. 253
22 septembrie 2014
Aceste informaţii sunt disponibile şi în internet, la adresa www.mapn.ro
PRECIZĂRI M.Ap.N.
În legătură cu informaţiile referitoare la Robert Turcescu, apărute în spaţiul public în ultimele zile, facem următoarele precizări:
Ministerul Apărării Naţionale nu face niciun fel de comentariu pe marginea acestui subiect. M.Ap.N. aplică legile ţării şi consideră că dezbaterile care pot aduce atingere imaginii Armatei României nu sunt benefice. Dacă se vor constata nereguli, alte instituţii ale statului sunt abilitate să se pronunţe.
Biroul de Presă al M.Ap.N.
Tel./Fax 021/319.60.22”
Comunicatul suferă mult, explicând nimic şi întreţinând suspiciunile. Este adevărat ministrul apărării nu poate spune dacă Turcescu a fost sau nu agent DGIA infiltrat în media şi nici cu ce scopuri, dar greşeşte când spune că nu poate comenta asupra unor dezbateri care aduc atingere imaginii armatei. Total Greşit, Biroul de presă nu numai că trebuie să dea un răspuns ci trebuie să lupte pentru imaginea armatei. A spune că “nu facem nici un comentariu pe marginea unui subiect care aduce atingere interesului armatei” înseamnă nu numai a-ţi declara incompetenţa ci şi de a nega însuşi rolul instituţiei sau departamentului respectiv. Nu ştiu cine a întocmit acest comunicat, dar exprimarea este total nefericită.
Este însă la fel de adevărat că procuratura militară trebuie să deschidă un dosar pe acest caz imediat pentru că:
a. Dacă Turcescu a spus adevărul, atunci atât el ca autodenunţător a încălcat legea prin deconspiraraea unor informaţii secrete dar şi prin acceptarea acestui rol mizerabil pentru el, ilegal şi criminal pentru MApN sau cel puţin DGIA. În acest caz toţi miniştii apărării naţionale din momentul racolării şi trimiterii lui Turcescu în misiune sunt de condamnat, nu pentru că Turcescu era agent acoperit, că asta chiar nu trebuiau să ştie ei, ci pentru că au acceptat o astfel de misiune, a DGIA, pentru că asta trebuiau să ştie, era obligaţia lor, era nevoie de aprobarea lor.
b. Dacă Turcescu minte, prin declaraţia sa a făcut mari deservicii imaginii armatei dar şi României pe plan extern, angrenând armata în jocurile politice fapt ce este în sine foarte grav şi îl poate trimite în puşcărie pe ani buni.
5. De ce tace Duşa? Dacă Turcescu ar minţi, Ministru Duşa ar fi trebuit să iasă şi să spună nu că Turcescu este sau nu agent, asta nu poate să spună chiar dacă ştie, dar nu e nevoie să ştie, ci că DGIA nu a trimis pe nimeni cu o asemenea misiune în presă, PENTRU CĂ ASTA ESTE ADEVĂRATA PROBLEMĂ A CAZULUI ROBERT TURCESCU.
6. DE CE PRESA VORBEŞTE DOAR DE ROBERT TURCESCU ŞI NU DESPRE ACEASTĂ IPOTETICĂ MISIUNE A DGIA? Este mai important pentru români faptul că un circar media a fost agent plătit de un serviciu secret sau faptul că acel serviciu a comis un fapt deosebit de grav? De ce ne ascundem după deget din nou şi vorbim discuţii? Faptul că nimeni nu pune această întrebare mă face să cred fie că au primit indicaţii să nu pună problema astfel, fie că nu vor sau nu pot să gândească şi nu vâd adevărata problemă a cazului Turcescu.
7. Dacă Turcescu a fost cu adevărat agent DGIA, când a fost racolat şi ce alte misiuni a mai îndeplinit? Care era scopul infiltrării, doar culegerea de informaţii sau dezinformarea şi manipularea?
8. În sprijinul cui şi pentru folosul cui a fost postat şi cine l-a postat? Cel care l-a postat de cine a fost numit şi cui a raportat această misiune, cu a cui aprobare a fost dată misiunea?
9. De ce tace DGIA şi nu infirmă informaţia conform căreia Turcescu ar fi primit o astfel de misiune? Dacă Turcescu minte, DGIA ar fi trebuit să dea un comunicat prin care să spună nu că Turcescu nu îi aparţine ci că NICIODATĂ DGIA NU A INFILTRAT AGENŢI ÎN MEDIA SAU CLASA POLITICĂ ROMÂNEASCĂ ŞI ASTFEL NU A ÎNCĂLCAT CONSTITUŢIA ŞI LEGILE ŢĂRII.
10. De ce a dispărut spovedania de pe blogul lui Turcescu?
11. Cu cât a fost plătit şi de cine, Robert Turcescu pentru a se spovedi şi a ieşi din media?
12. Cine l-a jucat pe Robert Turcescu?
13. Câţi alţi Roberţi Turcescu mai sunt în media şi căror servicii le aparţin? De ce ne mai uităm la tv, la ştiri, la talk-showri, dacă sunt garnisite cu astfel de agenţi, doar pentru a le umfla buzunarele?
Cam astea ar fi întrebările pe care presa ar trebui să le pună şi clasa politică, armata să răspundă. Cele care se pun acuma sunt floricele de porumb.
Media face în continuare ceea ce a făcut întotdeauna, vorbeşte discuţii, aduce psihanalişti să ne spună care era starea psihică a lui Turcescu în momentul în care s-a deconspirat, cine sunt bunicii lui Iohannis, de ce “ îl sacrifică” Băsescu pe Turcescu, dar NICI UN POST NU SE ÎNTREABĂ DACĂ ŞI DE CE DGIA L-A INFILTRAT PE TURCESCU ÎN PRESĂ. Ciudat, se admite că Turcescu ar fi fost agent, dar nu merg mai departe să întrebe cum a fost posibil să primească o astfel de misiune.
Pentru a dovedi ceea ce a afirmat, Turecsu trebuia să prezinte legitimaţia militară, nu livretul militar.Ceea ce a prezentat el spunând că sunt state de plată nu pot fi state de plată alea sunt documente secrete, el nu avea dreptul să facă fotocopii după statele de plată. Dacă acele documente reprezintă fluturaşii cu salariul său ca ofiţer activ al armatei, atunci ori gradul lui nu era de locotenent colonel, ori fluturaşii nu sunt ai lui, deci discutăm tot despre un fals, pentru că salariul lui de locotenent colonel mai ales într-un serviciu secret, cu astfel de misiuni nu poate fi de 2400 lei, nu ar lucra nimeni pe aceşti bani în serviciile secrete, decât ca şofer poate.
Personal consider că Turcescu este agent acoperit, indiferent al cui, pentru că chiar dacă nu este adevărat ceea ce a spus, prin această spovedanie mincinoasă, a făcut jocul cuiva şi din nefericire imaginea Armatei este efectiv terfelită. Iar MApN ne spune că nu face nici un comentariu în această situaţie. CE CAUTĂ DUŞA ÎN FRUNTEA MINISTERULUI APĂRĂRII? Nu mai merge să facă nişte poze şi cu Turcescu, că de obicei domnia face poze cu toate cadavrele neinsufleţite ale trupurilor celor decedaţi. După această spovedanie domnul Turcescu este decedat ca om de media, chiar dacă va declara apoi că totul a fost o acţiune jurnalistică menită să bla bla bla. Turcescu nu a fost sacrificat aşa cum spun unii jurnalişti de doi lei, Turcescu a fost folosit într-o misiune de intoxicare abjectă fie că a fost agent DGIA fie că nu. Această spovedanie pregăteşte altceva. Într-o ţară normală Turcescu ar fi trebuit să fie ridicat de procurorii militari imediat după momentul spovedaniei.
Se mai întreabă cineva acuma de ce domnul Duşa, la ordinul lui Ponta, a introdus în noul statut al cadrelor militare prevederea ca SEFUL DGIA ESTE SUBORDONAT PRIMULUI MINISTRU? IATĂ UNDE DUCE ACEASTĂ PROPUNERE, LA SUBORDONAREA POLITICĂ ŞI AMESTECUL ACESTEI STRUCTURI ÎN JOCURILE  POLITICE.
Aud că domnul Dobriţoiu va cere audierea ministrului Duşa în Comisia pentru Apărare a Senatului. Domnule Dobriţoiu, cu această ocazie trebuie să lămuriţi două lucruri: dacă DGIA a avut şi are agenţi infiltraţi în structuri politice şi media, şi ale cui jocuri la face sau în slujba cui acţionează, şi dacă şeful DGIA ca şi al serviciului similar al MAI trebuie să se subordoneze miniştrilor de resort sau premierului politic. Contează prea puţin pentru România caracterul lui Turcescu, dacă a fost acoperit sau descoperit, turnător sau manipulator. Nu vă ocupaţi de păcănele domnule Dobriţoiu, abordaţi problemele majore căutaţi MARELE POT.

Nu îi plângeţi de milă lui Turcescu,. Îl aşteaptă o carieră strălucită în teatru, în artă. Iată-l pe vremea când era jurnalist, realizator, cântăreţ, actor, ofiţer acoperit sau descoperit. Nu m-ar mira să înceapă să îşi scrie memoriile şi să scoată un best – seller, ceva de genul „ Marinarul cu care m-am iubit”.
http://www.220.ro/videoclipuri/Robert-Turcescu-Casa-Presei-Un-Refren/ol7ooKHCpy/


Un caz aparent imposibil-spovedania unui agent

I pak dau de ştire despre pensiile militarilor

Nu am mai scris de mult despre rezervişti, despre pensiile militarilor, soarta proiectelor de lege promise şi ce înseamnă pentru unii dreptate până la capăt. Am mai spus cândva că pentru unii asta înseamnă până la capătul răbdării.
Spre aducere aminte
În 2009 şi 2010 guvernele Boc au dat două legi prin care au luat militarilor atât dreptul de a mai lucra la stat cât şi dreptul la pensie în condiţiile existente în momentul ieşirii la pensie. Drama constă în faptul că pentru unii dintre ei asta a însemnat şi dreptul la viaţă. Până în prezent nimeni nu a plătit pentru luarea acestui drept.
În 2011 noua formaţiune USL promitea dreptate, ca şi fosta formaţiune DA dar au renunţat la adevăr şi declarativ nu numai real şi au adăugat un capăt niciodată definit, un capăt incert, nici măcar capăt de tunel. Printre jurămintele făcute atunci se număra, chiar în cap de listă, anularea tuturor legilor adoptate fraudulos  de guvernele Boc, printre care cea mai celebră era L-263 privind pensiile, votată după numărătoarea abacului Anastatase. După luarea puterii, USL a uitat şi de abac şi de dreptate şi de promisiuni, dar sub presiunea şi uneori intervenţia unor aleşi care încă mai aveau cuvânt, s-a reuşit ca în ceea ce îi priveşte pe militari să se mai “repare” ceva în sensul revenirii la cuantumul pensiilor din 2010 dar cu condiţia blocării acestor pensii până la sfintele calende, când vezi doamne guvernul ar recupera banii pe care Boc stabilise să îi fure din buzunarul pensionarilor. Cu alte cuvinte pensiile rămân blocate la nivelul anului 2010, fără a suferi nici o indexare, până în momentul în care prin  indexări successive (dar neacordate) ale pensiei stabilite  de Boc s-ar  ajunge la nivelul  pensiei din 2010. Deci practic, nu s-a dat, s-a luat, ca şi în celebra anecdotă cu Volga.
Calculele
Un ofiţer lovit de efectele legii 263/2010 şi 241/2014 a făcut un calcul cât pierde prin legea 241. A făcut calculul la diferenţa de 571 de lei cât este diferenţa de pensie dintre cele două legi  şi a ajuns la concluzia că îi va veni rândul să beneficieze de indexare abia în 2018, când pensia îi va creşte cu 82 lei. Până în 2018, pensia sa va rămâne conform legii 241, neschimbată, comitându-se o discirminare faţă de celelalte pensii, atât ale civililor cât şi ale militarilor neafectaţi de Legea 241. Astfel pierderea suferită prin neacordarea indexării până în 2018 este de 27072 lei, după cum urmează: 1520 în 2014, 3372 în 2015, 5328 în 2016, 7368 în 2017 şi 9504 în 2018. Aceşti bani sunt neacordaţi pensionarului respectiv datorită acestei legi 241 care se numeşte reparatorie. Aceasta este dreptatea în stilul Ponta sau Duşa, sau Oprea.
O nedreptate reparată
Miercuri 17 Septembrie 2014, guvernul Ponta a reuşit totuşi să mai repare o nedreptate aceea făcută prin capitolul IV din Legea 329/2009 care interzicea cumulul pensie/salariu la pentru bugetari, lege care a dus la înfiinţarea SCMD sindicatul militarilor în rezervă condus şi apoi distrus de Dogaru şi Pricină.Coincidenţă sau nu, în Sepembrie vor avea loc şi alegerile pentru alegerea conducerii SCMD e adevărat o conducere contestată aproape încă de la înfiinţare, în care scandalurile au curs gârlă. Duppă atâtea proteste, declaraţii iresponsabile, fanfaronade, ieţiri teatrale pe sticlă, dommnul Dogaru poate în sfărşit să spere că va fi din nou bugetar pe la Senat, dacă va dori cineva să îl ia consilier. Domnul Pricină s-a aranjat, domnia sa s-a băgat şef de departament la naş Oprea cel pe care îl făcea izmenar cu un an înainte. Ce să facă şi el, trebuia să mănîncă şi copii lui ceva în gura lor. Ei bine, bucurie mare şi în sfîârşit o reparaţie completă pe această lege, pentru că aşa cum prevede textul legii, capitolul cu pricina(nu cu Pricină) se abrogă. Este cu adevărat o victorie a dreptăţii asupra abuzului, dar sper ca această lege să nu fie şi ea valabilă doar 45 de zile. Iată textul legii:
“L E G E
pentru abrogarea unor prevederi din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic. – Litera c) a articolului 1 şi Capitolul IV – Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare, cuprinzând articolele 17-26, din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.”
Să nu zicem hop
Este posibil ca această lege să încălzească unele spirite şi să le de aripi, să îi facă să lase armele jos, dar să nu se uite că mai rămân două puncte de atins pentru o dreptate până la capăt. Primul este revenirea pensiilor militare la ceea ce au fost adică pensii militare având punctul de pensie legat de salariul activilor şi a doua problemă ar fi abrogarea punctului 4 din L241, cel care blochează indexarea pensiilor.
Mai sunt şi excepţii
Marţi în Senat a avut loc o interpelare adresată ministrului Duşa legată exact de aceste două puncte. Autoarea interpelării este doamna Cristiana Anghel, cea care duce lupte donquijotiste în Senat,  fidelă promisiunii făcute în campania electorală, cea care  nu a uitat ce înseamnă dreptate până la capăt, cea care de data asta  a cerut ministrului Duşa să îşi respecte promisiunile. Celor care nu au ştiinţă le fac invitaţia să citească acestă interpelare aşa cum a fost citită de doamna Cristiana Anghel  în Senat. Dacă toti aleşii ar fi ca doamna Senator, Dreptatea nu ar mai fi invocată, ar fi vizibilă. Mulţumesc eu în nume personal doamnei Senator pentru că unii s-au grăbit să arunce cu pietre la un moment dat.
Iată textul interpelării:

“INTERPELARE

Adresată: Domnului Mircea Dușa – Ministrul Apărării Naționale
De către doamna senator: Cristiana Irina Anghel
Şedinţa Senatului din data de: 16 septembrie 2014
Obiectul interpelării:     
„Dreptate, militarii cer să te vadă…” (despre militarii în rezervă și în retragere și pensiile lor binemeritate dar în zadar așteptate)
Domnule   ministru,
            În luna ianuarie a anului 2014 ați declarat public, în Parlament, că la nivelul instituției pe care o conduceți, s-a constituit o comisie de specialiști care lucrează la un proiect ce vizează modificări aduse la actul normativ privind pensiile militare.
Citez:
“Nu mi se pare normal ca cei care au adoptat legea pensiilor așa cum au adoptat-o (…) să vină să facă aprecieri. Mai ales că acea lege a creat o bulversare în sistemul pensiilor militare și de la pensii nesimțite s-a ajuns la discriminări care nu-și au locul și nu trebuie să existe în acest sistem.
            De aceea, eu, la minister, am constituit un colectiv de specialiști din minister și din afara ministerului care să realizeze un prim draft legat de modificările pe care trebuie să le aducem în acest domeniu și, sigur, voi face această analiza și cu Ministerul Muncii, care se ocupa de acest domeniu și să încercăm în această sesiune parlamentară să aducem și corecturile necesare legat de sistemul pensiilor militare.”
Acea sesiune parlamentară a trecut iar fărădelegea ține loc în continuare de lege.
Mai mult, Premierul Victor Ponta a anunțat că Ministerul Apărării Naționale trebuie să prezinte un proiect legislativ care sa reglementeze sistemul de pensii militare.
Citez:
          “Despre pensiile militarilor, ministrul Apărării trebuie să vină – e in discuții cu sindicatele care îi reprezintă pe cei care au avut de pierdut in urma recalculării – și urmează să vină cu proiectul legislativ. (…)”
Mai mult, în Programul de guvernare 2013-1016, la capitolul Apărare (Direcții de acțiune) se face vorbire despre “revizuirea cadrului normativ specific apărării, managementului carierei militare, salarizării și sistemului de pensii ocupaționale pentru militari …”
Domnul senator Corneliu Dobrițoiu, pe vremea când îndeplinea funcțía de ministru, spunea:
“Ziua dumneavoastră, de fapt a noastră, ne găsește astfel, cu voia lui Dumnezeu, în circumstanțe dătătoare de speranțe, după o perioadă grea pentru rezerviștii Armatei României. Fără a ne ancora în trecut, a venit vremea ca împreună să redăm demnitatea corpului de militari care, deși formal s-au lăsat la vatră, în inima lor au rămas alături camarazilor activi, gata oricând să li se alăture dacă Țara o va cere vreodată. De aceea, consider nu doar o datorie, ci și o obligație să acționez în perioada imediat următoare, cu întreaga mea energie și cu toate mijloacele pe care le am la dispoziție ca ministru și om politic, pentru a repara toate nedreptățile greu de înțeles si imposibil de acceptat pe care le-ați îndurat în domeniul recalculării pensiilor militare“.
“Sunt încredințat că expertiza dumneavoastră, a rezerviștilor, ne va ajuta să găsim cea mai buna soluție pentru reintroducerea acestui sistem de care se bucură militarii din multe armate aliate și pe care l-ați pierdut în mod nedrept, și fac asta în numele obiectivului comun de recâștigare a demnității militarilor, de recâștigare a rolului, importanței și respectului de care s-au bucurat în societate, de-a lungul istoriei, ostașii noștri.”
În luna august 2012, la Ministerul Apărării Naţionale s-a desfăşurat un audit pentru a verifica modul în care au fost calculate pensiile militarilor. Deşi s-a făcut vorbire despre acesta, nici până în prezent raportul nu este public iar vinovații, dacă există, nu au răspuns legal.
Există, de luni de zile, la Comisia juridică a Camerei Deputaților, un proiect de lege prin care abuzurile, nedreptățile, arbitrariul, raptul comis de puterea portocalie se pot îndrepta. Trebuie să existe și voință politică.
Cu tot respectul, vă întreb, domnule ministru, când se va face „dreptate până la capăt” și în domeniul pensiilor militare pentru că, aceștia nu cer decât ca pensiile cuvenite să fie cu adevărat pensii militare, punctul de pensie să fie corelat cu salariile militarilor activi aşa cum era înainte de renumita lege Anastase, una dintre cele mai mari fraude al fostului regim?!
Timpul, din păcate, “nu va mai avea răbdare” cu cei care au servit patria, necondiționat, fiind singurii cetățeni ai României care au jurat să nu-și precupețească sângele și viața pentru a apăra pământul strămoșesc, independența și suveranitatea patriei.

 Cu aleasă considerație,

Cristiana-Irina Anghel, senator

16 septembrie 2014″

Nu ştiu ce va răspunde ministrul Duşa la această interpelare atât de clară şi de loc comodă, nu ştiu  când şi dacă vom avea ocazia să vedem dreptatea guvernând România, dacă privim la ce se petrece în viaţa politică românească, putem spune că niciodată. La această oră România este condusă de ambiţii, interese meschine,interese externe, lăcomie, trădători, agenţi mai mult sau mai puţini secreţi, spirite războinice, partide care doresc fărâmiţarea ţării, miniştri inculţi, care se pretind urmaşii lui Traian dar confundă lupoaica cu vulpea, candidaţi care se retrag la ordin şi prim miniştri care cred că în orice gospădărie din România tronează un calculator de ultimă generaţie la care se uită şi vacile din habitaclul lor natural, iar copii nu mai trebuie să meargă la şcoală, nu mai au nevoie de manuale, nu mai e nevoie de şcoli, profesorii pot să ţină orele în propria casă, elevii pot să facă şcoala de acasă din faţa calculatorului pentru că oricum nu mai contează ce ştiu, vor intra la facultăţile private şi fără bacalaureat, pe care îl vor da când vor şi de câte ori vor ei, copii. Acest prim ministru precoce, care  este când şef de partid, când deputat, când soţ, când procuror, când doctor, când agent secret, uită că în România de azi mai sunt sate şi familii fără curent electric, dar el vrea să dezvolte învăţământul pe internet, că îi e mai uşor, nu mai cheltuie bani pe manuale şi nu mai e nevoie de şcoli, deci poate pune ministru la învăţământ orice cocalar care plăteşte mai bine, chiar dacă nu ştie ce limbă vorbim, câţi bipezi trăiesc în România, sau care este diferenţa dintre vulpe şi lup .   Cine mai are nevoie de dreptate când ţara se duce pe râpă?

I pak dau de ştire despre pensiile militarilor

Limba cea mai dulce

România este ţara proverbelor. Noi avem proverbe care ne scapă de toate belelele. Vrem renunţăm la principii şi să pupăm unde ieri am scuipat? Nici o problemă scoatem proverbul” fă-te frate cu dracu până treci puntea” şi o trecem c u fruntea sus. Vrei sa pleci în toiul unei bătălii şi să îţi laşi camarazii să moară? Se rezolvă, îţi vine în ajutor ”fuga e ruşinoasă, dar e sănătoasă”. Vrei să trădezi? Este ok, iei în braţe “capul plecat, sabia nu-l taie” şi uite aşa din proverb în proverb ajungi la suta de ani şi vin la tine toţi reporterii de la Clic, Can –can, sau mai ştiu eu ce jurnalist de la un ziar cu premiul Puliitzer pe perete,  să afle secretul înţelepciunii şi al longevităţii. Despre un astfel de proverb vreau să vorbesc acuma şi despre câţiva “înţelepţi” care au constatat din fragedă pruncie politică, cum că “Limba dulce mult aduce”. Cred că din toate proverbele,  acesta este undeva în top five ca aplicabilitate. Noua ordonanţă a lui Ponta privind traseismul politic nu face altceva decât să legalizeze pe lângă ciolaniadă şi dulcea limbă. Săracu Sion, la altceva se referea el când spunea că “mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim”. Recenta intervenţie a lui Ludovic Orban întru susţinerea candidaturii mutălăului de Sibiu mi-a dat ideea să încerc să întocmesc un top al lingviştilor dar mi-a fost imposibil, aşa că am decis să vin cu propunerile şi să las publicul larg să decidă cine ia locul 1.
Nominalizări
Propunerea pentru categoria “Limbă prin ricoşet” o are pe Andreea Paul Vass cu a ei limbă de şarpe, lovind în două direcţii, tata şi fata. Iată ce spunea prin Octombrie 2011 când Eba, progenitura prezidenţială se umpluse de succesuri: “Cine a dus povara tinereţii, între ghilimelele de rigoare, pe frunte, şi pe spate mai mult decât Elena Băsescu? Are o pilă, este tânără, este frumoasă, dar mai ales, este fiica preşedintelui. Şi pentru asta, trebuie să o pedepsim. Şi nu oricum, dur, foarte dur. Pentru că uităm că atunci când emoţia se împlăteşte cu oboseala – şi noi ştim ce înseamnă oboseala într-o campanie electorală – poate să joace feste frumoasa limbă română.“
Acestea sunt vorbele telectualei Vass, care poate nu ar fi stârnit atâta greaţă dacă erau adresate lui Băsescu direct, dar să să dai limbi prin ricoşet,lăudând o agramată, este ceva ce nu poate face oricine.
Pentru a vizualiza originalul daţi clic aici

Nominalizarea la categoria: “Limbă fără frontiere” este deţinută de Tineretul PDL, care a realizat un clip atât de neinspirat şi de jenant, atât de umilitor încât mă întreb dacă copiii ăia care veneau din pădure, spuneau două vorbe şi dispăreau ca măgarii în ceaţă, au mai avut curajul să iasă pe stradă după ce şi-au primit banii pentru realzarea celei mai neinspirate ode. Clipul în sine ar trebui trecut la categoria cel mai prost clip ever. Trebuie văzut pentru a fi apreciat la adevărata valoare, căci a înşirui aici replicile aruncate de tinerii PDL ca o hârtie la closet mi se pare chiar prea mult. Totul e fals, totul e tras de păr, totul este atât de ageamiu făcut încât te întrebi dacă nu cumva a fost făcut la “Şto”, urmărind practic să o ridiculizeze pe frau Merkel, pentru că asta au reuşit.

[video width="426" height="240" flv="http://www.in-cuiul-catarii.info/wp-content/uploads/2014/09/Tineretul_Democrat_Liberal_La_multi_ani_Angela_Merkel.flv"][/video]

Propunerea pentru categoria “O limbă pentru mutul meu” îi revine lui Lodovic Orban pentru prestaţia de acum aproape o săptămână cînd a dat peste cap toate casele de pariuri, pariind pe un cal mut. Ce pereche, un neamţ mut şi un Ludovic ORBan. Pănă să îl aud făcând acest penibil şi grotesc laudatio, am crezut despre Orban că este un liberal cu capul pe umeri, mai ales ca a luat de câteva ori atitudine împotriva lui Antonescu. Dar să îl contrezi pe Antonescu, pentru a veni să lauzi într-un mod jenant, slinos, libidinos, muţenia şi crisparea, imobilitatea,rigiditatea, impotenţa mediatică a lui Iohannis, este déjà mai mult decât îmi puteam închipui. Rău a ajuns acest partid, dacă Orban s-a apucat să laude nulităţile şi să spună că icebergul este o sursă de căldură. Introducerea lui Iohannis, în stil Dan Negru a fost cea mai neinspirată idée. Nici măcar de circar nu este bun domnul Orban. Merită menţionate replicile lui Orban, pentru că nu în fiecare zi poţi vedea un pretins armăsar înhămat la cotigă şi trâgând un asin suit pe capră: “Vă întreb: Ciiine taaace şi face? Iohanniiiis. Ciine comunică mai bine când tace decât palavragiul de Ponta când vorbeşte? Iohannis! Ciine provoacă fiori şi insomnia lui Victor Ponta, că are cearcăne în ochi, cine? Iohaanis! Ciine este generalul pentru care merită să ne sacrificăm fiecare minut fiecare picătură de energie şi fiecare strop de sudoare, cine? Iohaanis! Ciine este cel care va ajunge preşedintele României?” Mai trebuia să întrebe dommul Ludovic “cine este cel mai penibil susţinător al lui Iohannis?” Am urmărit reacţia lui Iohannis la vomitivele lui Orban şi am constatat cu surprindere o legătură directă între replicile unsuroase ale lui Orban şi dinţii lui Iohannis, care se dezveleau pe măsură ce Orban devenea tot mai penibil. Oare din ce cauză? Nu vreau să cred că Iohannis chiar se vedea cel spoit de Orban, nu poate fi atât de credul şi atât de orb. El nu se bărbiereşte dimineaţa?[video width="426" height="240" flv="http://www.in-cuiul-catarii.info/wp-content/uploads/2014/09/Ludovic_Orban_MC_pentru_Klaus_Iohannis.flv"][/video]

De fapt acelaşi efect al limbii asupra dinţilor l-am observant şi la Eba când o zugrăvea madam Andreea Voss sau Andreea Paul. Mare vrăjitoare politica asta.

Categoria ” Limbi intergalactice” îl are ca nominalizat pe preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma,  care speră probabil  ca prin oda dedicată Primului Procuror al ţării să scape de dosarele pe care i le instrumentează organele. Oda arată că limbile se dau  şi pe stânga, nu numai pe dreapta.




Şi în fine, alegerea pentru categoria “Limba tradiţională de lemn”, revine unui ilustru necunoscut care acuma trei ani, prin septembrie 2011, când PP-DD îşi primea certificatul de naştere de la judecătorie, a stins lumina în studioul lui DD printr-un discurs memorabil pe care atunci îl catalogam drept cel mai halucinant discurs. Trebuie sa recunosc că a fost depăşit, este mult mai penibil să spui că Iohannis se exprimă mai bine când tace decât Ponta când vorbeşte,(îmi cer scuze faţă de domnul Ponta, nu am vrut să spun că domnia sa se exprimă strălucit doar că nici chiar aşa ca Klauss), decât să ceri morţilor din morminte să iasă afară şi să pună osul la treabă. Iată ce declara printre altele personajul fără nume, membru fondator al PP-DD, un fel de cetăţeanul turmentat al zilelor noastre: “ Fac apel la morminte, ieşiţi afară din morminte că a venit ceasul dreptăţii, aţi murit degeaba, care călăii şi ciocoii v-au băgat în morminte. Vom fi recunoscători faţă de voi. Fac apel la cei ce au plecat în diaspora, veniţi aproape la sânul mamei, aicea sunt alţii care îşi bate joc de voi, veniţi aicea, aicea este pământul care, care trebuie să îl muncim. Veniţi aproape din străinătate să punem ţara la pământ”


Trebuie să recunosc că totuşi, tradiţia e tradiţie, limba de lemn are calităţile ei, cu greu poate fi bătută.
Cam astea sunt nominalizările, recunosc cu sufletul îndurerat că nu mă pot decide,a cui limbă este mai dulce, aşa că apelez la dumneavoastră citiorii, pentru a decide cine ocupă podiumul până la această oră. Sunt conştient că nu s-a epuizat stocul, campania electorală încă nu a început, acuma se face doar încălzirea, dar hai să stabilim un campion al preludiului alegerilor, limba a fost întotdeauna bună pentru aşa ceva.
Limba cea mai dulce

Legea răspunderii familiale

Luând act de noile indicaţii şi sarcini revenite României în urma Congresului, pardon Summitului NATO din Ţara Galilor, o mână de nepoliticieni români care doresc să îşi păstreze anonimatul, au decis să iniţieze o lege a răspunderii familiale ca replică a celorlalte legi asemănătoare, cum ar fi Legea Răspunderii Parlamentare şi Legea Răspunderii Ministeriale care rătăcesc prin sertarele comisiilor sau prin sacii cu promisiuni electorale. Această lege îşi propune să arate legătura indestructibilă dintre politicienii români, NATO şi armata României având aplicabilitate pe misiunile NATO la care România va participa sub măreaţa conducere a Partenerului Strategic.
Secţiunea I : Titlul actului normativ
PL -588 Lege pentru aprobarea unei Ordonanţe de urgenţă pentru modificarea unei legi nedrepte care obligă militarii României să moară pentru interesele altora
Secţiunea a doua : Motivul emiterii actului normativ:
1. Descrierea situaţie actuale:
• În prezent militarii români sunt obligaţi la semnarea contractului cu MApN, să accepte trimiterea lor în orice teatru de operaţii vor decide politicienii români, deşi jurământul militar face referire numai la apărarea ţării;
• Participarea militarilor români în teatrele de operaţii externe, de cele mai multe ori în interesul unor ţări care nu numai că nu respectă principiile în numele cărora acţionează dar le încalcă cu bună ştiinţă, este decisă de pseudo-politicieni care îşi cumpără fără ruşine locurile pe listele de alegători şi în comisiile Parlamentului, cei mai mulţi fără pregătire, unii de specialitate auto, frizeri, tâmplari, lăcătuşi, fripturişti, cocote politice care zboară de la un partid la altul acordându-şi imunităţi şi privilegii fără număr, persoane fără ruşine penali dovediţi sau ascunşi şi protejaţio de legi pe care şi le votează singuri;
• CSAT a devenit o adunare care urmăreşte nu interesele naţionale ci interesele de partid şi de grup, aprobând fără discernământ dar şi fără a fi tras la răspundere, afaceri cu terenuri ale armatei din care unii se îmbogăţesc, şi apoi ajung membri ai comisiilor juridice ale parlamentului pe motivul că au dosar penal, deci ştiu cum se încalcă legislaţia;
• Militarii României sunt trimişi la sacrificiu pe câmpurile de luptă ale unor parteneri care de zece ani nici măcar nu au avut în intenţie să apere România în cazul unui atac, pretextând că nu exista un pericol militar asupra României, deşi România se afla la graniţa NATO-Rusia;
• Pe timpul executării acestor misiuni, militarii sunt supuşi la o serie de privaţiuni şi lovituri din partea guvernelor, parlamentarilor şi altor organizaţii şi autorităţi locale, naţionale private sau de stat, reţinându-li-se bani din salariu, din misia de misiune, în timp ce băncile le blochează conturile pentru că nu au plătit comisioane de întreţinere a conturilor lichidate;
• Deşi militarii sunt cei care participă la misiuni iar familiile lor duc greul unei familii din ce în ce mai încercate, cu soţii care trebuie să renunţe la serviciu pentru a-şi educa copilul pe timpul misiunii soţului, nimeni nu îi întreabă dacă vor să plece să lupte pe pământuri străine, societatea civilă îi consideră mercenari şi le reproşează că pleacă acolo de dragul banilor;
• Cei care îşi pierd mâinile, picioarele sau viaţa pe pământ străin , sunt primiţi pentru Fotografie de un reprezentant al ministrului sau ministrul în persoană care a devenit un fel de „omul din fotografie” unde face frumos dar nu există o protecţie reală, a răniţilor, decedaţilor şi familiilor lor, acordându-li-se post mortem grade şi medalii oricum mai mici decât cele acordate politicienilor avansaţi colonei peste noapte pentru merite deosebite în apărarea intereselor de partid;
• Politicienii, cei care decid şi stabilesc toate aceste sacrificii pentru militarii români habar nu au prin ce trec aceste familii ale militarilor şi nici nu pot înlocui vieţile pierdute în teatrele de operaţii, luând decizii în totală necunoştinţă de cauză;
Secţiunea a 3-a, impactul socioeconomic al actului normativ
Impactul social: Legea va proba faptul  că articolele 2 şi16 (punctele 1 şi 2) din Constituţie, privind egalitatea în drepturi, nu sunt vorbe în vânt. Pentru prima oară în istoria României post Decembriste, datorită articolului 3 punctul a, cei care vor vota legea vor şti ce votează şi care sunt consecinţele actului lor.
Tot pentru prima oară în istoria de după 89, cei care votează legile vor suporta şi consecinţele votului lor.
Secţiunea a 4-a, Impactul financiar asupra bugetului general consolidat
Nu există cheltuieli suplimentare de la buget, dimpotrivă, având în vedere faptul că cheltuielile vor fi suportate din bugetul familiilor participanţilor, se vor realiza economii substanţiale la bugetul MApN aşa cum prevăd directivele Congresului NATO din Ţara Galilor.
Secţiunea a 5-a, Impactul actului normativ asupra legislaţiei în vigoare
Actualul act normativ nu este cu nimic mai rău decât cel prin care prostituaţii din politica românească au primit dreptul să îşi schimbe în 45 de zile stabilimentul, după care devin iarăşi virgini.
Secţiunea a 6-a Consultări efectuate în vederea elaborării actului normativ
Este necesară organizarea unui referendum, care însă să aibă valoarea unei decizii a CCR, adică voinţa poporului să fie respectată şi dusă la îndeplinire.
Secţiunea a 7-a Activităţi de informare publică privind elaborarea şi implementarea actului normativ
Informarea politicienilor afectaţi de prevederile actului nu este necesară, lor le plac surprizele.
Informarea societăţii civile s eva face prin sistemele de informare On line: Face Book,E- mail, pagini de socializare.
FORMA INIŢIATORULUI:
PL -588 Lege pentru aprobarea unei Ordonanţe de urgenţă pentru modificarea unei legi nedrepte care obligă militarii României să moară pentru interesele altora
CETĂŢENII ROMÂNIEI ADOPTĂ PREZENTA LEGE
Art. 1. Se modifică toate actele normative existente privind participarea cetăţenilor români în misiuni în afara graniţelor, după cum urmează:
Art 2.Participarea cetăţenilor români la misiunile NATO în afara graniţelor României va fi decisă prin referendum. Aceeaşi regulă se va aplica pentru toate deciziile ce ţin de implicarea militarilor români în orice alte misiuni care implică folosirea forţei letale, în afara graniţelor.
Art 3. Pentru a demonstra că nimeni nu este mai presus de lege şi că toţi cetăţenii României sunt egali în drepturi şi îndatoriri, selectarea celor care vor pleca în misiuni se va face după cum urmează:
a. Cei care vor iniţia, propune, legifera participarea la astfel de misiuni vor petrece 15 zile de concediu fără plată zona în care urmează să fie trimişi militarii români, pentru a vedea şi a cunoaşte ce vor îndura aceştia în misiune. Acelaşi lucru îl vor face după votarea legii şi cei care au votat pentru.
b. Contingentele care vor participa la misiune vor fi formate din fii, nepoţii, finii, vecinii, prietenii, protejaţii politicienilor, care au fost introduşi în sistem, respectiv în MApN , servicii secrete, ministere, direcţii, deconcentrate, pe baza intervenţiilor „de sus”.
c. Plecarea în misiune să se facă în ordinea descrescătoare a gradului de rudenie cu cel care a intervenit pentru cocoţarea progeniturii în respectivele posturi.
d. Încadrarea pe funcţii să se facă la fel ca şi la obţinerea posturilor, în funcţie de valoarea şi mărimea pilei, fără nici o legătură cu competenţa, ca să vadă şi ei ce înseamnă să le depindă viaţa de un „auto”, frizer, lăcătuş, branconer.
e. La întoarcerea din misiune, participanţii au 45 de zile să decidă dacă mai rămân acolo unde au fost plantaţi  datorită intervenţiei politicienilor din familie.
Art.4. Transportul în zona de operaţii se va face facă cu avioanele de familie.
Art.5. Aprovizionarea şi sprijinul logistic se va face pe cheltuiala şi prin mijloacele firmelor de familie ale participanţilor.
Art. 6. În caz de accident, incident soldat cu rănirea unui participant, spitalizarea, tratamentul şi îngrijirile medicale se vor acorda în limita plafonului stabilit de Casa Naţională de Sănătate, în spitalele desfiinţate, de către medicii goniţi din ţară, dacă vor dori sau vor fi convinşi să revină.
Art. 7. În caz de deces în teatrul de operaţii, la aducerea în țară a trupurilor celor decedați, cei care au votat în CSAT şi Parlament participarea la misiune, să poarte pe umeri sicriele, de la ajungerea în țară până la înmormântare și să facă de pază la sicriu;
Art. 8. Soțiile, mamele, surorile, nevestele, amantele celor care au hotărât și votat misiunea, să pregătească masa și să servească la mesele de pomenire a celor decedaţi în misiune, până la 7 ani, conform tradiției, pe cheltuiala soților, părinților, iubiților lor;
Art.9. În cazul în care misiunea se prelungeşte şi toţi cei nominalizaţi la art. 3 punctul b au participat la misiune, se poate apela la voluntari, alţii decât cei menţionaţi la art 3.
Art 10. În cazul accidentării sau decesului celor de la art 9, cei care au decis și votat participarea la misiune, să plătească familiei îndoliate salariul celui decedat, actualizat cu toate creșterile salariale corespunzătoare vechimii și avansării în grad și funcție, din momentul decesului, până la presupusa ieșire la pensie a decedatlui, apoi pensia cuvenită legal, la funcția și gradul maxim la care decedatul ar fi putut ajunge.până la atingerea vârstei celei mai longevive persoane din familia decedatului din ultimele 5 generaţii.
Art 11. Toate cheltuielile legate de organizarea, executarea şi încetarea misiunii vor fi suportate de familiile politicienilor care au iniţiat, propus şi votat legea.
Art 12. Prezenta lege intră se aplică retroactiv pentru toate misiunile la care a participat armata română din 89 până în prezent, pentru a demonstra ataşamentul şi deplina susţinere de către actuala clasă politică a proiectelor partenerului strategic.

Legea răspunderii familiale

“Planul de contingenţă” şi marea dezamăgire

Jocuri cu limba şi nu numai
Am spus în repetate rânduri că de când am intrat în NATO, de când ne-am occidentalizat, am uitat nu numai să ne bucurăm, să ne sărbătorim, să vorbim sau să gândim româneşte, ne-am cosmopolit ceva de speriat. Copii nu mai sărbătoresc Dragobetele, se dau în vânt după Sf Valentine, nu mai avem Sânziene, dar avem Halloween, nu mai avem muzică Folk, ne dăm în vând după Rihana, dizeuzele autohtone nu se mai numesc Buculiţe ci Cheeky, nu mai facem cereri pentru încadrare la serviciu, aplicăm, nu mai avem directori, avem manageri, nu mai întreţinem, nu mai reparăm, facem mentenanţă, nu ne mai concentrăm, ne focusăm. Am ajuns atât de disperaţi după preluarea unor concepte, termeni şi expresii străine, suntem atât de dispuşi să uităm tot ce este tradiţional, de dragul pupării ”şefului”, încât am ajuns să “românizăm” direct cuvinte care traduse au cu totul alt înţeles, numai de dragul de a ne da importanţă sau de a crea impresia că vorbim despre ceva “expres”, că stăpânim termeni și noţiuni la care profanii nu au acces.
Nu doar acuma cu criza din Ucraina ci şi cu alte ocazii, s-a pus în discuţie termenul “contingency plan” preluat din domeniul militar, dar nu numai. În adevăratul său înţeles, nu este altceva decât un simplu plan de urgenţă, plan de ieşire dintr-o situaţie ipotetică, deci o variantă de acţiune în situaţia în care evenimentele se desfăşoară pe un curs neplăcut şi asta nu se poate întâmpla numai în plan militar, ci şi medical, financiar, politic, sau de orice altă natură. La noi însă, de când ne-am “cocacolizat” şi “macdonaldizat”, am uitat să mai căutăm înţelesuri reale şi preluăm cuvinte pe care le românizăm, de fapt le schimonosim, le contorsionăm și ne dăm rotunzi.
Cea mai şocantă declaraţie a lui Băsescu
Duminică domnul Băsescu a ieşit pe post să ne spună el ceva despre un astfel de plan pe care până să meargă domnia sa personal la Summit, noi, românii nu îl aveam. “De pe tot flancul estic erau Polonia și ţările Baltice care aveau un plan de contingenţă şi implicit plan de acțiune. Partea de sud a flancului estic reprezentată de Turcia avea de asemenea un plan de acţiune în cazul în care Turcia ar fi fost atacată.”
Acuma nu ştiu dacă domnul Băsescu era băut sau, sau iară s-a scărpinat invers cu beţişorul în ureche, dar să vii pe post cu astfel de declaraţii este pur şi simplu iresponsabil. Nu ştiu acuma, cine a elaborat, întocmit sau aprobat acest plan, dacă este vorba de un plan al NATO sau un plan al armatei române, dar oricui ar aparţine, dacă România are un astfel de plan la 10 ani de la întrarea în NATO şi ne mai numim şi partener strategic al SUA, înseamnă că am fost, suntem şi vom rămâne o ţară de mâna a şaptea. Declaraţia domnului Băsescu este năucitoare iar termenii folosiţi sunt aiuristici.
Să lămurim:
1. Contingency plan înseamnă: a). a course of action to be followed if a preferred plan fails or an existing situation changes.
b) a plan or procedure that will take effect if an emergency occurs; emergency plan.
adică :
a)Un curs de acţiune ce ar trebui urmat dacă un plan de dorit  cade,sau o situaţie existentă se schimbă(într-un mod neconvenabil);
b)Un plan sau procedură care se va urma dacă apare o situaţie de urgenţă( nedorită dar posibilă); plan de urgenţă.
Nimic mai simplu și mai aproape de realitate. Și totuși la noi încă se vorbește despre astfel de planuri ca şi cum ar fi vorba de planuri de atac. Să fie clar pentru toată lumea, de cele mai multe ori aceste planuri reprezintă variante de acţiune în cazul în care situaţia se înrăutăţeşte dintr-un motiv sau altul, uneori chiar independent de voinţa cuiva. Acest plan poate fi un plan de evacuare, plan de retragere, dislocare, sau poate fi un plan de întărire, de baricadare, de stabilizare, regrupare, eşalonare, etc saumai multe la un loc, pe variante și direcții de acțiune şi aşa cum am mai spus se poate referi la orice aspect, de la cele militare, operaţionale, până la cele sociale, politice, medicale, etc.
2.În limba română contingență înseamnă “Însușirea de a fi contingent (II); relație între fenomene, evenimente contingente; atingere, legătură exterioară, raport; întâmplare. – Din fr. contingence, lat. contingentia”, nicidecum urgenţă, oricâte stele ar avea cel care vorbeşte despre el. Deci cine spune plan de contingenţă, vorbeşte altă limbă, o limbă a snobilor pe care nu o înţeleg nici românii, nici americanii.
Lingvistic vorbind, domnul Băsescu este paralel şi abureşte lumea, intrând într-o terminologie pe care nu o stăpâneşte în dorinţa de a arăta ce mare scofală a făcut domnia sa la recent încheiatul Summit, cum a protejat el România care până acuma era în fundul gol. Manipulare de cartier. Armata  României, în special sub conducerea sa înţeleaptă, a reuşit să devină cea mai prost plătită, echipată, dotată şi întreţinută armată, cu o industrie de război 0,1, fără aviaţie, cu două fregate de mâna a doua care nu pot pleca ambele în misiune pentru că dacă se defectează una nu mai au de unde să ia piese de schimb să o repare, cu un submarin care nu mai funcţionează la parametri optimi şi o infrastructură pentru toate cele 3 categorii de arme, inexistentă. Să nu uităm că la această mare realizare au contribuit substanţial şi cei doi generali de carton Zisu şi Oprea, Tusea şi Junghiul armatei române, sau Lolek şi Bolek.
Totodată aceeaşi armată a României, sub aceeaşi conducere, a devenit cea mai politizată armată din Europa, o armată în care funcţiile de decizie au devenit apanajul nepoţilor, finilor, naşilor, copiilor, vecinilor, rudelor şi clienţilor clasei politice, de cele mai multe ori habarniştii cu acte în regulă, deţinători de diplome de studii luate în sistem Ponta pe la universităţi ecologice biodegradante, habarniști  care îşi bat joc de munca celor care au făcut studii militare, chiar dacă şi acestea au devenit tot un fel de anexă, o debara, a învățământului național,  ca efect al “marilor transformări” ale învăţământului de stat, care, aşa cum foarte plastic se exprima acelaşi preşedinte, scoate tâmpiţi, -şi completez eu- pe bandă rulantă, pe care îi promovează în funcţii de conducere.
Eroare de exprimare sau trădare?
Acuma să atacăm subiectul și frontal, pe speţă. Domnul Băsescu ne spune că până acuma România nu a avut un contingency plan sau plan de urgenţă şi o să îi spun aşa pentru că plan de contingenţă aşa cum am arătat, este o porcărie lingvistică.
Iată ce afirmă domnul Băsescu cu o inconştienţă incredibilă minţind cu neruşinare : “România şi Bulgaria nu aveau un astfel de plan pentru că erau considerate ţări în afara riscurilor de a fi atacate militar.”
Oameni buni, dragi români, când cineva afirmă că nu a avut în calcul atacarea țării și că nu au existat și nu există planuri de apărare în caz de atac din partea unui vecin sau dintr-o anumită graniţă, ori face parte dintr-o ţară care nu are armată, ori face parte dintr-o ţară fără conducători. De când este lumea și pământul, armata oricărei ţări are asfel de planuri fie că le spune de urgenţă sau de apărare, datoria Statelor Majore pe timp de pace este de a întocmi astfel de planuri, variante, pe orice direcţie,  cu atât mai mult din partea unor vecini consideraţi potenţiali inamici.Toţi cei care au făcut armata ştiu că inclusiv până în 89 existau, se întocmeau, analizau, completau, actualizau periodic astfel de planuri, se făceau exerciţii, aplicaţii pe hartă pentru toate variantele, oricât de probabile sau incredibile erau. Iar acuma domnul preşedinte al ţării vine şi ne spune că până acuma România nu a avut un astfel de plan  că nu exista riscul de a fi atacată?  Am ascultat ceea ce a spus foarte atent. Nu a spus că NATO nu a avut un astfel de plan pentru România, a spus că România şi Bulgaria nu au avut un astfel de plan.
Să reluăm declarația pentru că de aici mai reiese un fapt pur și simplu terifiant pe care domnul Băsescu îl spune cu zâmbetul pe buze: “România şi Bulgaria nu aveau un astfel de plan pentru că erau considerate ţări în afara riscurilor de a fi atacate militar.” REȚINEȚI, ERAU CONSIDERATE ȚĂRI ÎN AFARA RISCURILOR DE A FI ATACATE MILITAR, DAR  ACUM ROMÂNIA NU MAI ESTE. Păi pe cale de consecință, dacă România are un plan acuma este pentru că a apărut brusc acest risc de a fi atacată militar. Ce a putut determina această schimbare? Oricât am încerca să fim de..chiori, se vede clar că   acest fapt se datorează poziției luate de România în cazul Ucrainei, declarațiilor conducerii de partid și de stat și acceptării scutului antirachetă, a comandamentului NATO și altor facilități acordate de România armatelor SUA. Deci făcând o socoteală simplă, avem un scut care nu ne folosește nouă cu nimic, dimpotrivă reprezintă un factor de risc și un obiectiv, o țintă certă, strategică pentru orice dușman al SUA, și în viitor un Comandament NATO care, la fel, nouă ne va folosi ca o frecție la un picior de lemn, acționând ca un paratrăznet pentru toate tunetele și fulgerele dușmanilor SUA. Să analizeze fiecare cât de folositoare sunt toate astea României și dacă merită să ne lăudăm că avem un” plan de contingență”, sau mai bine spus că am intrat în rândul țărilor cu un grad de risc ridicat de a fi atacată de un potențial inamic al SUA.
Încadrez această declaraţie ca fiind cea mai nereuşită dar şi gravă declaraţie a deceniului care ar putea fi folosită pentru a demostra cel puțin inconștiența conducerii României.
Marea dezamăgire
Cred că totuşi domnul Băsescu a băut ceva înainte de a vorbi, aşa cum singur a recunoscut cu altă ocazie sau se afla încă sub efectul “analgezicelor” servite la Summit şi de fapt a vrut să spună că România nu a intrat în calculele forţelor NATO pentru o intervenţie, deci nu exista un astfel de plan al NATO pentru România, pentru că probabil “marii strategi” din NATO au considerat că toate acţiunile şi declaraţiile reprezentanţilor României faţă de Moskova şi Putin și viceversa, erau declaraţii de dragoste neţărmurită,  România fiind  sora mai mare a Rusiei, care nu putea fi atacată sub nici o formă. Chiar aşa de ageamii să fi fost generalii sau analiştii NATO? Păi oricum ai lua-o, crezând sau nu această aberaţie, ceea ce reiese este faptul că România, cu toate jertfele de sânge, cu toate misiunile în folosul SUA, cu toate ploconelile preşedinţilor şi premierilor în faţa Marelui Licurici, nu a intrat în calculele „partenerului strategic” dar nu pentru că nu exista pericolul de a fi atacată ci pentru că NU EXISTA INTERESUL AMERICAN PENTRU APĂRAREA ROMÂNIEI, ACEASTA FOST LĂSATĂ RUŞILOR DIN VREMURI ISTORICE, CHIAR ŞI ÎN 89, CHIAR ŞI DUPĂ INTEGRAREA ÎN NATO. Acesta este marele adevăr care reiese din această declaraţie a domnului preşedinte Băsescu. Grav, extrem de grav pentru biata românie, pentru cei care i-au aşteptat pe americani încă de pe timpul lui Burebista, pentru cei care se simţeau protejaţi sub umbrela NATO şi credeau că de când a ieşit curcubeul la Bucureşti, suntem șold lângă șold cu partenerul strategic. Iată cum ies marele adevăruri la iveală., iată cum aflăm că timp de 10 ani, partenerul strategic nici măcar nu a catadicsit să ia în calcul un eventual atac asupra  României, deși se găsea la granița de est a imperiului NATO, având ca vecină marea putere sovietică.  Mare dezamăgire.
Cu curul în două luntri
Abia de acum, odată cu înfiinţarea acestui comandament, odată cu infiltrarea navelor de război americane în Marea Neagră, cu ocuparea Ucrainei de către occident mai întâi politic, economic, apoi și militar, România va deveni interesantă pentru americani, dar nu pentru că ne iubesc mai mult, nu pentru că vor să ne protejze, ci pentru că au nevoie de o bază de plecare la ofensivă în cucerirea Ucrainei transformată deja în teatru de război, pentru că vor să formeze și să mențină un focar de război în coasta Rusiei și a Europei.  Abia acum, când România va deveni și militar nu numai economic, pământ american, marele partener strategic s-a gândit să întocmească un plan pentru apărarea ”României”, după 10 ani de slugărit.Gurile rele însă, spun că ar fi un plan de intervenție în caz că.. România va schimba direcția.  Așa cum spunea și domnul Băsescu, nimic nu e gratis, intrarea în război alături, sau mai bine zis pentru partenerul strategic se plătește scump. Păi dacă este aşa, dacă NATO nu a avut un Contingency Plan pentru România până acum înseamnă că noi am fost fii ploii, a avut dreptate cine a spus că ruşii ne ocupau în 4 ore, de fapt nu numai că ne ocupau, dar nici nu intervenea nimeni, pentru că nu exista un plan de intervenţie. Bun aşa! Deci de acum avem un ochi care plânge şi unul care râde, ca Băsescu. Râdem cu un ochi pentru că iată, bun sau rău, viabil sau nu, eficient sau nu, SUA ne-a băgat în plan. Plângem pentru că iată, odată cu instalarea scutului şi a comandamentului NATO si cu intrarea în plan, am intrat și în rahat, dar și pentru că  de acum și ruşii ne-au băgat în plan. Așa am fost noi mereu, cu curul în două luntri.
Vin ruşii peste Mazăre
Ne spune domnul Băsescu apoi, ca al doilea punct al intervenţiei sale de pomină, că Poroşenko minte, că România nu a fost niciodată mai apărată ca acum iar Ruşii nu au cum să ajungă în Bucureşti pentru că uite, ne apără americanii. Deci pentru domnia sa, 2000 de americani vor sta scut în faţa câtorva sute de mii de ruşi. Hă, Hă Hă, nice joke! Câte secunde? Şi totuși tot domnia sa se contrazice singurel când spune că: „în urma anexării Crimeei, flota de la Sevastopol se află la numai 160 mile marine de coasta română. Acolo se află crucişătorul Moscova, una dintre cele mai bine pregătite nave. Sunt nave care în şase ore pot fi pe coasta Mării Negre”.Auuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!Doare!! Păi domnule prezident dă-o în mă-sa, cu cratimă, de treabă, ori vin în şase ore la Constanţa şi de acolo cu un car alegoric condus de specialistul Mazăre până la Bucureşti, ori nu ? Mă întreb pe cine va mai întruchipa cu această ocazie mister Mazăre, pe Ivan cel Groaznic? I s-ar potrivi mai bine Rasputin, că tot are cam aceleaşi apucături. Deci ce fac ruşii, pot să vină sau nu, că uite, aşteaptă oamenii la coadă la agenţiile de turism, că o parte din Ladele cu care au venit în 89 au rămas în România.
Poveşti de adormit conştiinţe
Vă informez domnule preşedinte,  şi o dată cu dumneavoastră pe toţi consilierii dumneavoastră prezenţi, foşti şi viitori, că un război nu începe cu declaraţie de război, asta era pe vremea lui Don Quijote,   ci cu euromaidane, cu tulburări stradale, cu „apărători ai democrației”,  cu  ocuparea avanposturilor, iar România, graţie slugărniciei dumneavoastră a devenit avanpostul oricărei agresiuni din Est şi primul stat lovit. Şi înainte de ocuparea avanposturilor va începe războiul radiolectronic poate meteorologic, poate combinat în aşa fel încât toate sistemele de transmisiuni, codificate sau nu, să fie inoperabile.Vă amintesc numai efectul celor două mici avioane ruseşti asupra marinarilor americani pe marea navă Donald Cook, înzestrată cu marele sistem AEGIS. Ca titlu informaţiv, puteţi să spuneţi câţi americani au cerut să plece acasă după ce s-au văzut ridiculizaţi de Chibiny sau HIBINI, oricum i-aţi spune? Nu se poate să nu ştiţi, tocmai dumneavoastră care muriţi în fundul americanilor, la figurat. În momentul când veţi apăsa pe tasta pe care i-aţi recomandat-o lui Antonescu şi veţi auzi ceea ce auzim o parte din români când vrem să vorbim cu prietenii, puteţi să vă pupaţi augustul fund de Good bye şi să lăsaţi locul la Cotroceni oricui va dori să îl ocupe, dacă va mai dori cineva, căci România va fi în situaţia în care s-a găsit când a preluat-o Ion Antonescu. Îmi e teamă că un al doilea Ion Antonescu încă nu s-a născut şi chiar dacă s-a născut, nu va vrea să păţească ce a păţit celălalt. Domnule preşedinte, dacă după ce ieşiţi la pensie vreţi să vă ocupaţi de altceva în afară de dat declaraţii demne de cei pe care îi scoate învăţământul românesc, vă recomand să vă apucaţi de scris poveşti pentru adormit. Nu scrieţi „pentru copii”, pentru că ar fi posibil ca unii să fie mai precoci decât augustele fiice şi mai isteţi decât cei ce se uită în gura dumneavoastră. Cartea să se intituleze: „Poveşti pentru adormit conştiinţe”. Aţi avea ceva succes, primul pas a fost făcut cu acest plan de contingenţă. HĂ HĂ HĂ!
Vocea specialistului
După domnul preşedinte, spre uimirea mea, l-am văzut tot Duminică seara ieşind pe post şi vorbind despre planul de contingenţă şi pe un fost Şef de Stat Major al Armatei, unul din puţinii care încă nu a fost condamnat dar timpul nu e pierdut,( dosare penale are şi el şi probabil se vor reactiva odată cu căderea Băsescului). Trebuie să spun că exceptând legătura sa prea sticky cu Traian Băsescu, am avut despre domnia sa, domnul general Degeratu o părere favorabilă, i-am apreciat mereu calmul, seriozitatea, ştiu că este un om pregătit, şcolit cum se spune la noi în armată, nu a băut cerneala ca alţii când a făcut şcoala, a scris cu ea. Dar de data asta m-a dezamăgit nu numai politic ci şi să spunem tehnic. Mergând pe aceeaşi linie a importului de cuvinte şi americanizarii limbii române, domnia sa, ca specialist a încercat să detalieze, să explice inexplicabilul, această mare porcărie a noii limbi de lemn. Ruşinică domnule Degeratu, ruşinică. Măcar să fi stat în banca domniei voastre, nu trebuia să faceţi pentru Băsescu, ce face el pentru licurici. E jenant, vă puteţi murdări uniforma. Vă rog eu mai multă atenţie către limba şi armata română şi lasaţi-i în plata domnului pe politruci că ăştia ne-au distrus armata şi înainte şi acuma.
Moldovenii nu vor NATO
Citesc prin presă că premierul Moldovean Iurie Leancă a anunţat că Moldova doreşte să rămână neutră şi nu intenţionează în acest moment să adere la NATO. Să cazi din picioare şi alta nu. Acum un an, opţiunile erau altele, Ucraina nu prea voia, iar Moldova se arunca înainte. Se pare însă că experienţa Ucrainei i-a vindecat pe moldoveni, care nu vor să devină şi ei, ca şi Ucraina, ca şi România, bătaia de joc şi teatrul de război a celor două mari puteri. Asta da lecţie, bravo Leancă, felicitări Moldovei, dacă asta e voinţa moldovenilor. Îmi e teamă însă că această decizie sau declaraţie nu prea e pe placul SUA, nici al lui Băsescu şi parcă văd că o să asistăm la răcirea relațiilor ”patrioților” de la conducerea României cu Moldova,  apoi la un nou euromaidan pentru că totuşi nu cade bine nici strategic nici tactic pentru americani această decizie. Ce a facut NATO pentru Moldova, cand Armata a IV- a  a intrat in Moldova, ca sa faca si Moldova pentru NATO acuma? De ce nu a sărit NATO de cur în sus atunci, când  a fost ocupată Moldova cum sare acuma cand Ucraina are razboi civil indus? Acuma Moldova e buna pentru NATO că stă in coasta Rusiei, dar cand Rusia stătea în coasta Moldovei, ce a facut NATO pentru ea? Doamne ajută biata Basarabie, prea mult încercată şi prea des vândută !
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18056382-18-30-traian-basescu-sustine-declaratie-presa.htm
http://www.in-cuiul-catarii.info/2014/05/01/hai-bini-6903
“Planul de contingenţă” şi marea dezamăgire

Un Summit cu cântec

Iar ne-am făcut de kko
Domnul Băsescu a plecat la marele Summit din Ţara Galilor după două declaraţii în care s-a contrazis singur vizavi de situaţia din Ucraina. Mai întâi s-a poziţional împotriva opiniei generale că ar fi avut loc o invazie rusească asupra Ucrainei, apoi a dres busuiocul cerând infiinţarea de baze militare SUA în România şi oferind sprijin militar Ucrainei, deşi nu avea nici un drept şi nici ce să trimită, având o armată aflată în stare de operativitate 40%. Dar pe cine a mai mirat şi cine să s emai uite în gura lui când a devenit proverbial pentru declaraţiile fără suport real, date aşa ca să se bage în seamă şi să facă praf?
Că domnul Băsescu vorbeşte ori fără să gândească ori pus de alţii, când pomeneşte de baze militare americane în România şi de intervenţii sau ajutoare militare în Ucraina, a dovedit-o şi intervenţia preşedintelui Finlandei care a spus ceea ce ştia orice soldat NATO, numai Băsescu marele expert în politică externă nu, şi anume că Ucraina nu e ţară NATO deci este exclusă o implicaţie directă cu armament sau trupe fără a se încălca principiile alianţei. Că bazele militare ar constitui o provocare la adresa Rusiei, aşa cum spuneam şi eu, a recunoscut-o chiar Unchiul Sam care după ce i-a pus pe Băsescu şi Poroşenko să ceară înfiinţarea de baze SUA în state vecine cu Ucraina, acum spune că nu se poate, fără a fi considerate provocări la adresa Rusiei.
Întoarcere de condei a la Unchiul Sam
De fapt această renunţare nu este venită chiar din partea SUA, această întorsătură de condei s-a făcut ca urmare a refuzului categoric al Germaniei care, se şopteşte pe surse,ar fi dat de ales SUA între bazele din Germania şi cele pe care vrea să le înfiinţeze. Discuţiile între Obama şi spionata Merkel au fost dure. Abia acuma se fac simţite urmările interceptărilor NSA.
Văzând că nu poate să îşi stabilească noi baze militare permanente în cele 5 state, Obama a căutat alte soluţii pentru o prezenţă militară şi provocare în zonă, iar acestea poartă denumirea de Comandament NATO şi Centru de pregătire pentru trupele SUA. Cine putea să îi cânte în strună, dacă nu Băsescu, cel care pe de o parte declară la Newport că toate obiectivele cu care a plecat la Summit au fost îndeplinite, deşi plecase cu mandat pentru bază militară şi sprijin militar acordat Ucrainei, ambele neatinse Pe de altă parte, Băsescu anunţă că Obama a făcut o propunere directă la Summit, deci nediscutată anterior cu partea română, deci nici în în CSAT, privind Centrul de antrenament şi Comandamentul NATO. Aşadar Băsescu nu se lasă, vrea neapărat să arunce România în război, sperând că drept răsplată va fi păstrat la conducerea ţării sub o formă sau alta şi în prostia lui nemăsurată recunoaşte că a acceptat propuneri care nu fuseseră discutate iniţial, deci nu erau incluse în mandantul acordat de CSAT. Grav, foarte grav, mai grav decât intervenţia la Juncker. Ăsta da motiv de demitere. La rândul său, Ponta merge şi el pe acelaşi drum, mai subtil dar cu acelaşi scop. Să nu uităm că spre exemplu Cehia, tot o ţară NATO, cu aceleaşi obligaţii faţă de NATO ca şi România, a avut puterea să declare că nu este de acord cu noile sancţiuni împotriva Rusiei pentru că îi afectează situaţia economică. Deci se poate şi aşa, nu numai târâş.
Plata în sânge
Tot târâş ne-am poziţionat şi faţă de viitoarea misiune în Afganistan, unde România a acceptat cea mai grea misiune, apărarea aeroportului din Kandahar, obiectiv strategic pentru misiunea de acolo, fără de care toată misiunea e compromisă. Inutil să mai amintesc faptul că forţele luptătoare NATO dislocate nu vor mai fi aceleaşi ca înainte şi că de data asta nu va mai exista aceeaşi supraveghere pe drumuri şi în localităţi. Deci românii cu o prezenţă de 400 de militari, va avea şansa să dea cei mai multe victime din toate ţările participante atât datorită numărului mare de militari cât mai ales misiunilor şi locului unde sunt dislocate. Ca şi până acum, cum spuneam, scaunele de preşedinte şi premier se plătesc de către ocupanţi cu sânge nevinovat, dar al altora, nu al lor.
Vin bani la apărare, dar pentru americani
Tot la Summit s-a stabilit ca fiecare stat să aloce cel puţin 2% din PIB pentru armată, INDIFERENT DE SITUAŢIA ECONOMICĂ DIN ŢARĂ. Dar aceşti vbani nu se vor orienta către dezvoltarea armatelor naţionale ci spre susţinerea eforturilor NATO, ASTA ESTE CLAR CA LUMINA ZILEI, CĂ DOAR NU O SĂ MĂ CONVINGĂ Obama acuma că după 25 de ani în care armata României a fost lăsată să ajungă la 40% stare de operativitate, tocmai acuma, când SUA îşi face un centru pe pregărtire şi un nou comandament în România l+a prins grija de înzestrarea, salariile şi nivelul de trai al militarilor români. Să creadă asta cine vrea, I DON’T BUY IT! Nu ştiu ce va însemna acest obiectiv pentru ţările care nu sunt atât de angajate cu trupe în Afganistan şi care nu trebuie să suporte un centru de instrucţie şi un Comandament pe teritoriul lor, dar pentru noi asta înseamnă că acel surplus la Apărare va fi destinat înfiinţării şi întreţinerii acestor baze. Deci armata română va rămâne la fel de prost echipată, militarii cu aceleaşi salarii ne-NATO ca şi până acuma, rezerva armatei la fel de inexistentă ca instruire şi organizare şi la fel de călcată în picioare ca drepturi şi respect. Aşadar nu înţeleg de ce se bucură conducătorii noştri dragi şi care sunt marile câştiguri ale României obţinute la acest Summit. Să fie faptul că va creşte numărul şi contul prostituatelor, numărul scandalurilor, al accidentelor de circulaţie şi victimelor nevinovate ale beţiilor militarilor americani în zonele unde vor acţiona? Sau să fie faptul că în cazul unui eventual război al NATO sau SUA cu indiferent cine, fie el deschis sau rece, România va fi printre primele obiective lovite? Este LMC că centrele de antrenament, comandamentele SUA vor fi primele atacate, pentru a dezorganiza conducerea NATO. Deci români, bucuraţi-vă domnii Băsescu şi Ponta tocmai au primit asigurări că vor fi protejaţi pentru pupincurismul lor, în timp ce voi veţi plăti cu bani şi sânge scaunnele abia obţinute. În condiţiile aderării României  la NATO, partenerul nostru a cerut reducerea drastica a efectivelor armatei române, acordând şi o sumă de bani pentru cei care ieşeau la pensie. A venit timpul să plătim înapoi aceşti bani, prin cumpărarea de tehnică militară second hand şi intreţinerea militarilor americani pe teritoriul npstru. Cu alte cuvinte, reduceţi-vă voi armata că noi o mărim şi v-o trimitem vouă să vă saturaţi.
Lui Poroşenko i-a murit vaca
Ciudat este că deşi toată lumea declară că măsurile luate se datorează situaţiei din Ucraina, nimeni nu pomeneşte nimic despre perioada cât se vor păstra aceste baze şi măsuri. Nimeni nu spune pe ce termen vor fi luate aceste măsuri şi nimeni nu întreabă. Dacă mâine se încheie conflictul în Ucraina şi încetează luptele ce rost mai au aceste măsuri, centre şi comandamente? Să fie americanii atât de nesăbuiţi încât să investească atâta, pe o perioadă scurtă doar de dragul unei ţări care nu este nici măcar membră NATO, pentru un conflict sau atac din partea Rusiei doar bănuit, doar clamat dar nedovedit şi umflat de declaraţii unilaterale fără dovezi? Nu cred, este absurd şi total ne-americănesc. Ei investesc numai pe termen lung şi numai când sunt siguri de profit. De aici rezultă clar că SUA nu numai că nu vede dar nici nu doreşte încheierea conflictului în următoarele … zeci de ani, cu atât mai mult cu cât ştie că acest conflict fost iniţiat nu de acei amărâţi de maidanezi ci de cei care i-au plătit şi infiltracii occidentali. De fapt dovada cea mai vie o constituie moaca preşedintelui Ucrainei în momentul în care anunţa semnarea unui armistiţiu cu rebelii din Estul Ucrainei. Urmăriţi mimica feţei şi tristeţea cu care anunţă acest armistiţiu, ca şi când i-ar fi murit vaca, nu i-a fătat capra.
Acţiune cu dublu efect
Este cert deci că situaţia din Ucraina este nu cauza ci mijlocul prin care se urmăreşte nu apărarea unor state neameninţate de altfel de nimeni ci expansiunea americană în zonă şi deschiderea şi menţinerea unei noi zone de conflict, de data asta în Europa, pentru a putea ţine în frâu pretenţiile UE şi ale Germaniei care nu prea mai accepta hegemonia SUA, dar şi pentru a salva o economie americană aflată în colaps, prin revigorarea industriei armamentului şi vinderea tehnicii expirate. Acţiunea americană nu este îndreptată aşa cum s-ar crede împotriva Rusiei, cu care în mod cert nu va intra în conflict direct, ci împotriva Europei pe care o ţine astfel în frâu cu chibritul aprins pe fitilul Ucraina gata oricând să arunce Europa în război. Cam asta voia să însemne acel memorabil FUCK UE al doamnei Nulland, înregistrare deja dispărută de pe Internet. Curând se vor lua măsuri ca înregistrarea să fie ştearsă şi din memoria noastră. Astfel, SUA ţine în şah şi Rusia şi Europa în timp ce ea îşi hrăneşte militarii pe pământuri străine, continuă să aprovizioneze piaţa europeană cu opiu din Afganistan şi să se joace cum vrea cu criza pe care a exportat-o în Europa cu succes. Bucuraţi-vă fraţi români, vin americanii. Este cazul să se legalizeze prostituţia, cea feminină că cea politică a fost deja legalizată pentru 45 de zile. Băsescu deja se bucură. Are cumva cetăţenie americană şi nu ştim noi, că altfel nu se justifică bucuria lui?????
Un Summit cu cântec

Scuturi SUA- concluzii

Castanele sunt nişte fructe fierbinţi care se scot din foc cu mâna altuia.
Europa şi miracolul războiului
E timpul să vedem cum stăm în acest conflict cine are de pierdut şi cine de câştigat. Privind de pe margine, se pare că România nu are nici un interes să se amestece în conflictul din Ucraina nici cu trupe nici la modul declarativ nici vindicativ şi nici pe post de sfătuitor. Evoluţia României după intrarea în NATO şi UE nu este de loc un motiv de glorie sau ieşit în faţă ca păduchele. Nu suntem în poziţia de a da sfaturi, cu atât mai puţin de a spune „faceţi ca noi dacă vreţi să vă fie bine!” Dragii noştri conducători ar trebui să facă ciocul mic şi să se ascundă cum s-a ascuns Udrea la referendum şi Ponta în Marţea Neagră. Dar la români există un proverb,”prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul” şi nu îl putem infirma.
Amestecul României în acest conflict, orice formă ar lua este total neproductiv fie că acesta va fi rezolvat la masa tratativelor fie că se va declanşa un conflict zonal sau generalizat. Sunt de tot râsul declaraţiile conducătorilor noştri care se oferă să sprijine Ucraina din punct de vedere militar. Cu ce, că râd şi curcile de noi. Cu carne de tun? Păi dacă e aşa, să îşi trimită stimaţii politicieni toţi copii, finii, nepoţii, nepoatele, pupilele şi protejaţii pe care i-au angajat prin MApN şi MI, să lupte ei pentru nobila cauză. Sunt destui cât să facă o divizie şi să îi echipeze şi înarmeze numai cu armament românesc.
Vor ruşii să atace Ucraina? Să fim serioşi, dacă voiau, o făceau de mult, înainte de a se strânge împrejurul ei toate armatele NATO. Cine susţine o asemenea aberaţie e ori orb, ori dus cu pluta, ori face jocuri murdare. Oricât de tari s-ar crede ruşii, oricât de ambiţios ar fi Putin, nu ar ataca un alt stat ştiind că roată lumea ar fi împotriva lor, oricât ar pierde. Ruşii nu au fost şi nu sunt proşti. Au rezistat lui Napoleon, lui Hitler, vor rezista , din istorie şi ţara lor nu pot fi scoşi. Vor Americanii Ucraina, o vor avea, dar fără Crimeea, iar celelalte zone de la estul Ucrainei for fi „independente” sau autonome, sub control european sau ONU. Dar Ucraina nu va mai avea linişte niciodată, sunt destui ruşi în Ucraina încât să nu fie nevoie să mai trimită Moskova provocatori. Cine va câştiga de aici? În nici un caz Ucraina.
Va ataca Rusia România? Exclus, pentru asta trebuie să atace întâi Ucraina şi tocmai am stabilit că nu o va ataca. Că se vor lua măsuri politice, economice, că se vor face declaraţii mai mult sau mai puţin belicoase, se poate, dar atât. Atât poate face şi România şi o face fără minte, fără acoperire, doar aşa ca să vadă bizonul că nu ne e frică de urs. Ruşii nu au atacat sau încercat măcar să cucerească România, nici pe vremea imperiului ţarist când nu le sufla nimeni în ciorbă, nici după 45 când nu avea cine să le stea în faţă şi îşi puteau face de cap, şi nu au îndrăznit prea mult nici în 89, deşi aveau liber de la fraţii de peste Atlantic să îl dea jos pe Ceauşescu şi puteau invoca orice. Acum, când lumea este alta, când Europa are o cu totul altă faţă, nici un stat nu ar îndrăzni să atace alt stat în Europa fără să îşi pună întrebarea dacă este sănătos la cap.
Cine beneficiază?
Păi dacă Rusia nu vrea război, UE nici atât pentru că e cu economia la pământ şi abia vrea să mai strângă ceva fonduri , atunci cui ar conveni un război în Ucraina, în Europa? Ucrainei? Doar dacă vrea să dispară ca stat. Şi totuşi împinsă de la spate de bizon, Ucraina prin preşedintele ei manipulat se dă cocoş, dar apoi ţipă după ajutor. Este de tot râsul cum se înfoaie gospodin Poroşenko la ruşi, apoi fuge schelălăind la cuşcă, cerând ajutor şi pretinzând că e atacat şi invadat şi a rămas în curul gol. Se pretinde democrat dar foloseşte armata împotriva propriilor cetăţeni şi refuză dialogul cu protestatarii. Păi lui Ianukovici toată Europa îi cerea să discute cu maidanezii, acum nu se mai aplică metoda, acum sunt bune tancurile, nu dialogul. Doamne cum se schimbă legile astea ale democraţiei.
Deci Rusia nu vrea război, Europa nu, Ucraina ca popor nu, mai rămas cineva nepomenit?
Dacă ar izbucni războiul în Ucraina, cu implicarea NATO cine ar avea de câştigat? Europa ar fi devastată, nu se poate şti cine va apăsa primul pe butonul roşu şi unde va cădea lovitura şi nici câte vor urma după prima. Cineva, nu ştiu cine, spunea ca o premoniţie, sau ca un punct dintr-un plan bine pus la punct,” Fuck the UE!”Ei bine poate tot planul şi jocul din Ucraina merge pe această direcţie. De aici toate provocările la adresa Rusiei, doar-doar şi-o ieşi Putin din pepeni şi va apăsa pe trăgaci şi atunci gata, Europa va trebui să intervină, iar americanii nu vor putea interveni pentru că nu va accepta poporul american şi Congresul, decât după ce se va alege praful de toată Europa. Să nu îmi vină cineva cu articolul 5, am văzut mai sus cât preţ pun americanii pe promisiuni şi parteneriat.
Singurii care vor sta merci bine, vor fi cei de peste ocean, pe teritoriul lor va fi linişte graţie sistemelor de alertă din Europa şi de aiurea, sateliţilor, interceptărilor, ei sunt avertizaţi din timp de orice atac, pot să ia măsuri de contracarare. Ei vor veni doar ca „salvatori” ai Europei pentru că aşa fac ei, dau foc şi apoi se uită.
La ce ne trebuie scuturi?
Să revenim la România, că doar suntem români. S-a făcut atâta tam –tam cu Scutul de la Deveselu încât acum şi copiii din Vişina Veche ştiu că acolo curge lapte şi miere iar feţiţele de grădiniţă aşteaptă să facă tâţe, să le bage şi pe ele soldaţii în seamă, că aşa au văzut ele la tv, că fetele cu ţâţe mari are succes la băieţi.
Scutul antirachetă de la Deveselu nu foloseşte României atâta timp cât inamicul potenţial, Rusia e la doi paşi şi poate ajunge cu trupele de paraşutişti în Bucureşti cum a ajuns în Serbia, înaintea americanilor şi fără să plece nici o rachetă. Atunci pe cine apără scutul şi de ce ne amăgim că face bine la hemoroizi? Să presupunem că la ora 24.00 un tembel din Rusia, matrafoxat ca preşedintele nostru, adoarme cu degetul pe azvârlitorul de rachete, şi ne trezim cu un „raid de rachete” cum spuneau jurnaliştii noştri „şcoliţi” în Afganistan. În secundele 2-3 să zicem, (cam tot atât cât i-a luat şi lui Băsescu să îşi dea demisia după ce a fost demis de 7,4 milioane de români), dacă nu e şi el matrafoxat, Jim Beam-ul de serviciu de la radarul american, observă minunea şi se mai freacă de câteva ori la ochi să se convingă că ceea ce vede este adevărat. Mai urmează câteva secunde până transmite şi confirmă informaţia la organul superior. De acum încolo vorbim de minute cel puţin până se confirmă informaţia din mai multe surse şi se informează Casa Albă şi până este găsit preşedintele dacă nu cumva o avea şi el trabucul aprins, ca Clinton. Urmează consultări confirmări, telefoane pe scurt între Washington şi Moscova, situaţia se lămureşte tovarăşul Putin îşi face mea culpa: „scuze, a adormit un prost în post, o să îl bag la arest, mama lui de comunist, dar dacă puteţi, interceptaţi voi racheta şi ne-o daţi înapoi la primul summit NATO, dacă se poate cu autograf”. Să presupunem că toate astea se întâmplă în timpul record de 15 minute. De câte ori a făcut racheta distanţa Crimeea – Deveselu în timpul ăsta? Poate ne spune marele Zgonea, că e din zonă şi cunoaşte locurile.
Deci cine mai spune că Scutul de la Deveselu deserveşte România, să meargă la farmacie să ia Hemoro – Easy la cutie şi să meargă cu el la Zgonea să îi calculeze în cât timp trebuie să-şi bage scutul în fund şi să îl pupe de Good-Bye. Cam la fel se poate face şi cu bazele militare permanente cu singura diferenţă că dacă racheta poate fi extrasă sau se dezintegrează şi scapi de ea, de bazele militare nu mai scapi în vecii vecilor. În baza bazelor americane o să ne trezim tocmai la Judecata de Apoi.
Ultima gogoriţă a conducerii de partid şi de stat depăşeşte orice limite. Ne spune preşedintele lingăilor, Băsescu, cum că o bază militară americană la Câmpia Turzii ar fi îndreptată atât asupra ruşilor cât şi asupra încercărilor revendicative ale maghiarilor. O justificare mai tembelă nu se putea. Această motivare este greşită din două motive:
1. Uită domnul Băsescu, că Ungaria este stat membru NATO, iar NATO nu intervine militar împotriva unor astfel de conflicte care nici măcar nu sunt luate în calcul;
2. Dacă s-a referit cumva la iredentismul maghiar intern, afirmaţia sa este şi mai tembelă, pentru că NATO nu are nici o atribuţiune în problemele interne ale unui stat, sau domnia sa vrea să schimbe şi doctrina NATO şi să folosească, forţele NATO împotriva propriei populaţii? Asta urmăreşte şi Poroşenko în Ucraina, de ce nu ar face şi Băsescu la fel?
Iată cum la conducerea unor ţări sunt postaţi şi sprijiniţi de către marele partener strategoc, conducători faţă de care Hitler a fost copil de ţâţă.
Realitatea este că până nu avem o armată proprie, nu vom avea nimic. La ora asta avem doar unități care luptă pentru NATO prin teatre de operații, pregătite si instruite în acest scop, nu în scopul apărării țării. Asta am reuşit să facem cu armata română în 10 ani de o armată care studiază de 20 de ani procedurile NATO, sub directa îndrumare a partenerului strategic am adus-o la 40% stare de operativitate, râsul Europei, ciuca bătăilor, fără acoperire aeriană. Conducătorii României şi toţi cei care au condus ţara şi în special armata după 89, ar trebui măcar simbolic trimişi să viziteze zidul lui Ceauşescu de la Târgovişte. Măcar să îi treacă fiorii.
Ce ne aduc scutul și bazele militare?
Bazele americane și scutul nu aduc nici un serviciu României în afară de faptul că alină  moralul celor care au așteptat venirea americanilor cu ciocolată încă de acum 60 de ani. Rușii nu se sperie de cele câteva sute de soldați prezenți în România, pentru ei, dacă ar vrea să atace România, cu sau fără cele câteva sute de amaricănași  situația ar sta la fel, riscurile ar fi aceleași, primele zile de război ar provoca aceleași victime. În plus, oricum acestea nu pot interveni fără o decizie NATO, decizie care de altfel ar stabili  dacă se va interveni sau nu și abia de atunci s-ar pune problema apărării României. În cazul scutului, situația este și mai rea. Scutul și odată cu el zona, pot deveni oricând  subiectul sau obiectul unor atacuri de natură teroristă nu numai din partea rușilor, atacuri care ar putea avea loc nu neapărat prin  clasic ci prin sabotaje, accidente, etc, iar în caz de război va fi primul obiectiv lovit, înainte chiar de a se face o declarație de război. Cu alte cuvinte în afară de faptul că constituie o provocare, un subiect de dispută între ruși și americani  și un motiv de ”dragoste” și măsuri economice din partea Rusiei, Scutul și bazele militare nu aduc nimic României. Pentru Europa occidentală și americani da, reprezintă ceva, pentru că dacă ar intenționa să atace una din țările membre NATO spre Vest, Rușii trebuie să atace întâi aceste baze. Ceea ce ar echivala cu o declarație de război. Pentru asta e bună România, ca declarație și teatru de război, la asta folosesc bazele și scutul.
Update: ]n sprijinul celor afirmate de mine vine chiar Gospodin Poroşenko, cel care afirmă sus şi tare: „Rusia are 1,2 milioane de soldaţi, una dintre cele mai moderne armate şi unul dintre cele mai moderne armamente din lume. În această logică, Rusia poate ocupa Kievul, dar Rusia poate ocupa şi Vilnius, Riga, Tallinn, Bucureşti sau orice alt oraş dacă nu vom fi uniţi, dacă lumea întreagă nu-şi manifestă solidaritatea cu Ucraina, dacă îngăduim un astfel de comportament în această situaţie”.
Bineînţeles că el o face cu intenţia de a atrage toate ţările vecine în conflictul intern al Ucrainei făcând astfel jocul celor care l-au pus pe scaun, dar afirmaţia sa arată cât de inutile sunt bazele americane şi scuturile, în situaţia în care Rusia cu adevărat ar vrea să atace una din ţările vecine. Este adevărat, Poroşenko şi SUA fac tot posibilul să se ajungă la această situaţie.
Конец filma!
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/International/Avertismentul+lui+Petro+Porosenko+Rusia+ar+putea+ocupa+Bucuresti

Scuturi SUA- concluzii