NU TRAGEȚI ÎN SIMBOLURI DOM’ BĂSESCU!!

Toate actele de represiune, nedreptate, împilare, asuprire, răzbunare, agresiune au mers de-a lungul istoriei până la o limită. Românul, ca și orice alt popor, ca orice ființă, are puncte sensibile. Punctul sensibil comun al tuturor este simbolul. Este un lucru pe care orice specialist sau amator în psihologia maselor îl cunoaște dar dom’ Băse sau consilierii domniei sale l-au ignorat.

Noi vrem pământ, poezie simbol a revoltelor țărănești, arată clar până unde poți împinge asuprirea țăranului. „Răbdăm poveri, răbdăm nevoi, și ham de cai și jug de boi, dar vrem pământ.”

Mihai Viteazu, nu a avut mai multe victorii și nici nu a fost mai viteaz decât Ștefan cel Mare care nici el nu a fost prea mare , cum nici Mircea nu a fost cel mai bătrân,dar a rămas în conștiința românilor ca un simbol, simbolul unirii românilor.

Încearcă să spui ceva rău despre Câmpia Libertății și ești linșat.

Turnurile gemene ale americanilor nu au fost lovite întâmplător, ele reprezentau un simbol, așa cum tot un simbol reprezintă și clădirea Pentagonului. Când au fost alese ca obiective , nu au fost alese pentru că ar fi reprezentat o pierdere economică sau militară prea mare ci pentru că reprezentau un simbol. O să spuneți că Pentagonul reprezintă mai mult decât un simbol. Da, dar în cazul său scopul nu a fost distrugerea sa, pentru că a fost lovit cu un avion de jucărie aș putea spune, iar pagubele au fost minime în schimb au lovit cu două avioane mari turnurile, pentru a le distruge. Nu insist pe caz.

Băsescu, când s-a decis să dea ghicitori în plic privind demisia lui Arafat, nu știa că va atinge o coardă sensibilă, nu știa că va face din el un martir. Sau dacă ar fi făcut-o discret, cu o motivație oarecare, fără să arate lumii cât de ironic poate să fie el și cum poate el să strivească o muscă arabă, nu s-ar fi întâmplat nimic. Lumea ar fi luat act de demitere și gata, era un simplu act administrativ. Dar când Dumnezeu vrea să te piardă, îți ia întâi mințile. A trebuit să arate lumii cine e el, și cum face el ce vrea și l-a transformat pe Arafat într-un martir, pentru că reprezenta simbolul omului cinstit, care a făcut ceva bine, și nu numai că nu e lăsat să facă în continuare, dar mai este și batjocorit. Aici a greșit Băsescu și a pierdut. Ceea ce a urmat trebuia să îi fie lecție , dar nu a fost de ajuns. Oamenii au ieșit la protest, întâi la Târgu Mureș, apoi în București,dar nu oriunde , ci la Universitate. Când spui Piața Universității, nu se mai gândește nimeni la cultură, ci la mișcare de rezistență. A devenit un simbol Un alt simbol în care dom Băse lovește fără să calculeze riscurile. Nici nu contează că acolo se strâng seara de obicei cel mult câteva sute de oameni, ei reprezintă ideea de rezistență prin simpla prezență a oamenilor acolo. Băsescu ar fi câștigat lupta cu protestatarii dacă ar fi adus cel mult 50 de polițiști sau jandarmi pentru paza protestatarilor, 20 de ambulanțe, 10 corturi cu ceai și mâncare pentru protestatari și s-ar fi îngrijit de sănătatea lor cu o duzină de ONG-uri sau medici. Ce ar fi urmat? Cele câteva sute de oameni ar fi devenit ridicoli cerând demiterea unui președinte care se îngrijește de sănătatea lor, le asigură hrană și asistență medicală, le încurajează practic protestele. Efectul psihologic ar fi fost uriaș. Apoi ar fi venit în mijlocul lor, i-ar fi întrebat ce doresc ar fi ridicat mâna sportiv recunoscând ca s-a pripit în chestiunea Arafat, l-ar fi repus în drepturi și gata.

Bineînțeles însă că un asemenea scenariu nu intră în calculele unui om care îi ordonă unui subordonat să îl care în spinare pentru că nu a reușit să repare liftul sau lovește un copil pentru ca a strigat sus Iliescu. Dom’ Băse crede că se poate lupta cu oricine, pentru că are procuratura, Curtea Constituțională Serviciile secrete și Jandarmeria la picioare, deci poate lovi, intimida, șantaja și cumpăra orice. Un lucru a uitat dom’ Băse: Nu poți lovi, intimida, șantaja sau cumpăra un simbol, o idee, un vis. Românul îți dă orice, nu-i lua visele.

Și după lupta cu Cinstea și Revolta, colac peste pupăză, de aseară dom Băse mai are de luptat cu un simbol: Armata.

Marea mută, de aseară are glas. A călcat dom’ Băse în picioare pensionarii militari i-a umilit în toate chipurile, a reușit să îi încaiere între ei, să ridice lumea împotriva lor pentru că ar fi avut pensii nesimțite, i-a discreditat printr-o propagandă bine orchestrată. A promis Revoluționarilor bani, semnând cu ei un protocol prin care le dă un pumn de grăunțe, făcând din ei o adunătură de târgoveți care nu luptă pentru un ideal ci pentru o pâine albă. De azi înainte, orice protest al revoluționarilor va fi perceput ca o nouă încercare de târguire.

Dar tot de azi înainte a mai apărut un simbol. Locotenent Alexandru Gheorghe, tânărul ofițer care a venit în Piața Revoluției tocmai de la Câmpia Turzii ca să își exprime adeziunea față protestul oamenilor. Vederea unei uniforme militare în rândul demonstranților, a atras imediat atenția populației și a presei. Tratat inițial ca un punct de atracție, tânărul ofițer a devenit deja un simbol: simbolul conștiinței armatei, marea mută care a devenit în ultimul timp armata de ospătari servili și umili la dispoziția ospătarului șef Oprea. Cu generali avansați peste noapte cu plimbări cu gărzi de onoare la scara elicopterului de partid armata devenise în conștiința românilor preșul pe care coboară Oprea din elicopter. A trebuit să apară acest copil pentru a arăta lumii, românilor că armata , tace , dar nu trădează, că militarii execută ordine , dar mai și gândesc, că au grade, dar și conștiință.

Ce se va întâmpla cu el, este aproape lipsit de importanță. Băse poate să iasă pe post sau Oprea și să întrebe ironic, ghiciți cine pleacă, și chiar dacă ar câștiga pariul pe moment, acest copil va fi înapoi în armată din prima zi a noii guvernări. Lumea se întreaba ce riscă. Cel mai mare rău care i se poate întâmpla este să fie dat afară din armată. Și atât. A încălcat niște prevederi ale regulamentelor interioare , riscă să fie pedepsit disciplinar, riscă să fie discutat în Consiliul de onoare care poate propune de la degradare până la trecerea în rezervă, sau nimic, dar atât . Acest risc a fost luat în calcul de locotenent, și este previzibil. Dar câștigul armatei este imens. Datorită gestului acestui tânăr, armata își recapătă respectul societății civile. Oamenii sunt convinși acum că numai riscurile la care se supun datorită regulamentelor și legii opresc militarii de la astfel de manifestări. Dar acum au convingerea că totuși armata nu e nici indiferentă, nici mută. Nici nu e nevoie de mai mult. Armata nu trebuie să iasă în stradă, nu are de ce, nu e nevoie. Gestul de demnitate al locotenentului arată ceea ce oamenii voiau să știe. Punct.

Ce va face Băsescu? Nu știu. Va risca un nou Arafat? Regulamentele militare îi dau dreptul lui Oprea să ia măsuri disciplinare. Iar președintele poate face un gest de grațiere. Ar mai exista și alte variante mult mai înțelepte, dar nu vreau să le dau idei. Fiecare pasăre pre limba ei piere.

Gestul tânărului ofițer mă fac să fiu mândru din nou, odată ca militar chiar și rezervist și a doua oară ca român. Dacă în tinerii din ziua de azi există curajul răspunderii, demnitate, spirit de sacrificiu așa cum a dovedit acest copil, atunci există o șansă pentru această țară! Acesta este simbolul gestului locotenentului Alexandru Gheorghe și cine va încerca să lovească în el face o mare greșeală.

NU TRAGEȚI ÎN SIMBOLURI DOM’ BĂSESCU!!