Încep negocierile

Au început discuţiile, s-au stabilit contactele, începe marea trădare.

După o săptămână în care nici iarba nu a crescut şi nici câinii nu au lătrat, după o manipulare regizată atât de penibil încât şi Nerro, colegul meu de apartament spaniel tibetan mi-a mârâit printre dinţi că el nu se mai uită la ştiri că vede numai manevre, uite că încep să prindă glas politicienii.

Domnul Boc,  când lumea a început protestele, timp de 5 zile a uitat că este premier şi s-a dat la fund. Nu ştiu la al cui, dar nu a fost de găsit. Acum după ce jandarmii au executat ordinul şi au raportat că au dat foc la autobuze, aaaa nu, asta s-a întâmplat în 90, după ce au raportat că au avut loc violenţe şi poate să combată la televizor, a ieşit şi treptat treptat a început să-şi afişeze zâmbetul. Apoi, a decis – bineînţeles cu acordul tătucului- să îl reintroducă în cărţi pe Arafat, crezând sau sperând că va linişti oamenii sau măcar îi va aburi şi le va scoate ochii că gata, conflictul e închis. Proastă socoteală. Şi acum, dacă tot a ieşit pe post, şi nu îl mai întreabă nimeni de demonstranţi, poate să abordeze orice subiecte pentru a da de lucru presei şi opoziţiei. Cât de nesimţit să fii, să te faci că nu vezi ce se întâmplă în ţară şi să vorbeşti de planuri de viitor când oamenii îţi cer demisia ?

Opoziţia după ce s-a dumirit, dar mai ales a văzut că lucrurile degenerează pentru ei şi din ce în ce mai mulţi oameni încep să ceara schimbarea clasei politice, a decis să acţioneze, până nu se întăreşte ideea că toţi trebuie să plece. Eu cerusem într-un material anterior ca opoziţia să intre în rândul demonstranţilor şi să îi sprijine. Opoziţia a decis să între în rândul demonstranţilor şi să le confişte obiectivele. Vom asista de acum la mişcări organizate de partidele politice din opoziţie şi sindicatele aferente, care vor schimba uşor uşor partitura către necomasarea alegerilor, un guvern de uniune naţională sau de tehnocraţi, căderea guvernului Boc şi atât. Se fac şi domnii din opoziţie că nu aud ce scandează oamenii din stradă, pentru că nici nu îi interesează de fapt. Asta pentru mine înseamnă că opoziţia ori a cam căzut la pace cu Băsescu, să nu cadă nici el nici ei, ori se teme să preia conducerea ţării, ori se teme să nu fie măturaţi şi ei, sau măcar o parte dintre ei, cei mai importanţi. Fiecare îşi apără pielea şi în faţa pericolului de a-şi pierde şi ei scaunele, fac front comun cu Băsescu, pentru că e mai uşor să îl schimbe pe Boc şi să rămână ei cu Băsescu, decât să scape de Băsescu şi să preia ei puterea şi responsabilităţile.

Domnul Ponta anunţă că miercuri opoziţia se va întâlni cu puterea pentru a discuta probleme de ordin politic şi social. Dar despre aceeaşi întâlnire, Boc pretinde că temele acestei întâlniri, pentru care a primit şi acordul liderilor coaliţiei, sunt priorităţile politice şi economice pentru acest an şi sesiunea parlamentară extraordinară. Vi se pare că se îmbucă ? Vă daţi seama cum se va derula o discuţie între două părţi care pleacă de la început cu teme diferite de discuţie ? Deci opoziţia nu are în plan discuţii pe teme economice, iar Boc nu se găndeşte la aspecte sociale. Dar se vor certa politic. Asta în timp ce oamenii protestează şi cer schimbarea clasei politice. Dar nu una cu alta. Politicienii însă nu sesizează aspectul. Ei se vor aşeza la masa tratativelor pentru a discuta condiţiile în care vor rămâne pe locurile pe care le ocupă în parlament toţi, chiar dacă vor schimba puţin numărul scaunului. Cine i-a mandatat pe cei din opoziţie din partea demonstranţilor şi care sunt cererile cu care sunt mandataţi? Au început să scoată capul pe internet şi pe stradă, dar tot nu se pot dezlipi de camerele de luat vederi, sau camerele de luat vederi şi microfoanele de ei. Eu în locul lor nu aş da nici un interviu, pentru că nu ei sunt eroii acestor manifestaţii, ci cei care stau acolo de o săptămână. Curând o să vedem şi liderii de sindicat, tot cu microfoane în loc de fulare şi uite aşa treburile vor intra în normal.

Posturile TV au început deja să combată ideea că oamenii ar dori primenirea întregii clase politice şi că cei care strigă răzleţ că USL e ca PDL, sunt oamenii lui Băsescu. Dacă ar fi aşa, cum explică corecţiile primite de la demonstranţi de către domnii DD, Columbeanu şi mai nou Orban ? S-a întâmplat să fie exact între băsişti ? Ciudată întâmplare, la toţi trei. Ceea ce nu vor să accepte politicienii este că în stradă se află exact acei oameni care s-au săturat de toată clica de hoţi, indiferent din care partid fac parte şi nici un membru marcant de partid compromis nu va fi bine primit. Numai că acest adevăr nu este acceptat de opoziţie  aşa că propaganda sau începe să îşi facă simţită prezenţa şi se încearcă deturnarea unor astfel de idei periculoase pentru clasa politică, pentru opoziţie, în ciuda evidenţelor.

Înfrângerea lui Băsescu (prin întoarcerea lui Arafat) este doar un paleativ. Asta nu rezolva problemele românilor, este doar o victorie de orgoliu. Băsescu nu va uita această umilire şi se va răzbuna. Nu pe Arafat ci pe români. Ce facem cu mişcarea de protest, renunţăm ? Ar fi o mare înfrângere. Câstigăm o bătălie, dar pierdem războiul.

Sărman popor român, vei lăsa iarăşi profitorii să şă îţi fure idealurile? Te vei lăsa iarăşi păcălit? Vei aştepta încă 20 de ani până să îţi iei soarta în mâini şi să pui în fruntea ta pe cei ce te merită ?

Partidele politice trebuie să :

1. Ceară şi să organizeze alegeri anticipate cât mai repede posibil supravegheate de comitete ale cetăţenilor şi de comunitatea internaţională;
2. Treacă la curăţenie în propriile ogrăzi, să elimine toate uscăturile şi baronii, punând la dispoziţia justiţiei toate cazurile de corupţie:
3. Renunţe la imunităţile şi privilegiile pe care şi le-au acordat;
4. Aplice eliminarea traseismului politic, iar cei care vor pleca de la un partid nu mai poată forma alt grup parlamentar sau să se înscrie în alt partid în mandatul respectiv. Dacă alegerile se fac pe liste de partid, odată cu plecarea din partid, parlamentarul să îşi piardă şi mandatul;
5. CEARĂ ORGANIZAREA UNUI REFERENDUM PRIVIND SCHIMBAREA PREŞEDINTELUI ÎNAINTE DE ÎNCHEIEREA MANDATULUI;
6. Treacă la reluarea şi punerea în discuţie cu sindicatele şi societatea a tuturor legilor adoptate prin asumare a răspunderii sau prin fraudarea votului;

Dacă nu se aplică aceste măsuri, mişcarea este trădată. Oamenii în toate localităţile cer demisia lui Băsescu. Opoziţia cere demisia lui Boc . ASTA ÎNSEAMNĂ CĂ NICI OPOZIŢIA NU ŢINE CONT DE CERERILE DEMONSTRANŢILOR, ŞI A ÎNTREGII ŢĂRI,DECI NICI EA NU MAI ARE CE CĂUTA ÎN CONDUCEREA ŢĂRII. ASTA ÎNSEAMNĂ TRĂDAREA DEMONSTRANŢILOR !

Nu ştiu cum se vor termina protestele. Ştiu însă un lucru: protestatarii nu pot pierde, nu se poate obţine decât o amânare de către Băsescu, chiar dacă opoziţia trădează şi Băsescu rămâne în picioare. Dar la alegeri va fi taxat nu numai Băsescu, nu numai PDL-ul ci toată clasa politică. Cu cât vor pierde mai mult protestatarii acum, cu atât vor pierde mai mult partidele şi actualii politicieni la alegeri.

Se confirmă un zvon care de câteva zile umblă printre demonstranţi. Pe lângă victimele raportate şi deja ştiute, se spune că există un dispărut despre care nu se spune nimic. A dispărut din prima zi a protestelor şi nu a mai fost văzut. Ghiciţi cine .

PS. În momentul în care scriu, la tv se prezintă fotografii ale unor şefi ai jandarmilor fotografiaţi în mulţime în seara violenţelor din Piaţa Unirii. Domnul Florin Hulea, purtător de cuvânt a confirmat că cei din fotografie sunt şefi ai diferitelor unităţi şi direcţii ale jandarmeriei. Întrebarea mea ar fi:

Acei oameni se aflau acolo întâmplător ? Sau mai precis, se aflau în fiecare seară îmbrăcaţi civil, printre demonstranţi sau numai în seara aceea ? Dacă nu au fost în fiecare seară, cum de s-au aflat trei dintre şefii cei mai mari în aceeaşi tură în seara cu pricina şi apoi nu au mai fost ? Ce era aşa de important de coordonat în seara aceea?