Armata la ceas aniversar sau cum a intrat România în NATO

 

Mâine Senatul va ”sărbători” 20 de ani de când România condusă ”democratic,” scoasă de sub tutela partidului comunist cu industrie de apărare, dotare, echipare, pregătire cu tot, a intrat în NATO  ajungând haiducul NATO, haiducul ăla tradițional, care merge la luptă voinicește, fără puști fără pistoale, numai cu palmele goale. Acuma, și dacă ar vrea, nu ar avea de unde, căci industrie de armament ioc, înzestrare canci, doctrină lipsă, instruire pauză, încadrare sub nivel operativ, încredere, moral, motivare zero!

Chiar dacă ar vrea să mă contrazică cineva, nu are cum, pentru că ”actele vorbește” atât rapoartele și ”cartele albe” ale apărării, cât și realitatea smulsă cu cleștele din gurile mute ale generalilor activi sau în rezervă prin interviuri dictate și în ultimul timp dovedite și recunoscute cu nerușinare de ordonanțele care încearcă cu disperare să facă din militărie o ”profesie atractivă”. Cum să atragă pe cineva profesia militară când oricine are un pic de curiozitate și știe artimetică, la o simplă adunare îi dă pe minus la toate capitolele?  

Pași împleticiți

Cum s-a ajuns aici ? Pas cu pas, dar tenace, fără abatere de la obiectivul propus: aducerea armatei române la imaginea caricaturizată a ceea ce ar trebui să fie o armată națională.

• La început ne-am stabilit ca obiectiv ieșirea din alianța Tratatului de la Varșovia care nu cadra cu năzuințele noii clase politice, dornică de promovare. Și am ieșit, înainte de a avea o umbrelă. Am avut doar promisiuni cum avem și acuma cu intrarea în Shengen;
• Promisiunile însă nu au venit așa pe degeaba, ca să vedem ceva trebuia să dovedim că merităm. Așa că a urmat un program de parteneriat în care nu trebuia doar să ne schimbăm tehnica pentru a fi compatibili, sau interoperabili cu noii parteneri,  ci și să renunțăm la structuri, organizare, încadrare, care erau ”depășite”. Nu mai conta că nu se punea nimic în loc. Au fost desființate unități, comandamente, categorii de forțe, Vestul a devenit Est iar Estul Vest, a fost golită de armată granița cu Ungaria,  dar granița cu Rusia nu s-a aglomerat, s-au desființat unități de vânători de munte, parașutiști, trupe speciale, nu pentru că nu erau bune, din contră, pentru că erau prea bune iar partenerul ne voia slabi pentru a ne lua ”sub aripa lui” și să ne spună apoi că e mai simplu și mai ieftin să înființăm baze militare străine decât unități proprii;
• Au fost deființate toate fabricile și uzinele care produceau pentru armată, pe motiv că produc tehnică învechită care nu este în ton cu dotarea partenerilor. Am ajuns să importăm până și praful de pușcă, deși înainte exportam;
• Instruirea armatei a scos din programă apărarea teritoriului național, intergrității și independenței țării  și  a trecut la apărarea câmpurilor de maci, lupta împotriva ”teroriștilor” altora, a armelor chimice inexistențe, dar bine ”implementate” în mintea aplaudacilor,  nu mai ai voie nici să vorbești despre suveranitate că te calcă Rareș Bogdan sau Radu Tudor;
• Cei care au mai avut ”tupeul” să mai pomenească de istoria națională, de patriotism, de independență, industrie națională, au fost etichetati ”extremiști”, ”naționaliști” ceaușiști, decebaliști, comuniști înguști la minte, îndoctrinați  care nu se pot adapta și nu mai e mult până să fie declarați dușmani și trimiși la pușcărie. Bine că nu mai avem nici ocne de sare, nici mine de cărbuni, că nu mai vedeau lumina zilei.
• Armata a ajuns de la un efectiv de 350000 de oameni, la 50000 pe hârtie, dar nu în documentele de mobilizare că acolo timp de 35 de ani nici praful nu s-a atins de ele de frică, ci în declarațiile ”oficiale.” După 15 ani de distrugere dirijată și 7 ani de ”indicații prețioase” și verificări ale stadiului de  îndeplinire a ”condițiilor de aderare,” armata a fost admisă în NATO. Victorieeee!!!

Ceata lui Pițigoi

Credeți că gata, s-a terminat calvarul? Nuu, abia acuma începe distracția.

•  După ce am fost dezbracați, pentru că vechile haine nu se încadrau în trendul dirijorului, a început ”dotarea”. Nu mai aveți tehnică ? Nu mai aveți avioane, nu mai aveți transportoare, nu mai aveți industrie de apărare? Nicio problemă, se rezolvă, vă dăm noi, dar banii înainte ca la bordel, că în bordel ați vrut, în bordel ați intrat. Așa că avem tehnică plătită cu bani grei cu 10 ani înainte de a o vedea în acțiune. Nu mai dezvolt;
• Este adevărat am ajuns în pielea goală, dar suntem în NATO. Slavă Domnului că a început războiul din Ucraina, că acuma nu mai suntem singurii în pielea goală, ce am obținut noi chinuit în 20 de ani, alții au realizat acuma în doar doi ani în care la îndemnul aceluiași partener au dat tot ce aveau, ca să poată face alții afaceri. NATO s-a transformat în doi ani dintr-o alianță militară, într-o ceată de nudiști,  căci armate altă dată înzestrate au ajuns acuma să pună cozi de mătură pe post de țevi la tancuri.

Toate aceste realizări vor fi omagiate și lăudate mâine în Parlamentul României, sau mult hulita ”Casă a Poporului”, cu același patos cu care altă dată erau sărbătorite zilele de naștere ale asasinatului.

Sacrificații de serviciu

Ceea ce nu vor spune însă mâine nestimații parlamentari este cât au plătit militarii pentru ca ei să se laude acuma că au băgat țara în NATO. Deși pe ici pe colo, câte unul, în campanie electorală sau pentru că se află în fața unor militari, mai admite că ARMATA A SCOS ROMÂNIA ÎN LUME, dar nu spune cu ce sacrificii:

• Fiecare unitate sau subunitate desființată a însemnat zeci, sute de militari trimiși în rezervă. Este adevărat, li s-a oferit posibilitatea de a se reloca de la Craiova la Pașcani, fără a i se garanta locuință, serviciu pentru soție, condiții decente de viață și chiar stabilitate. Cine nu a acceptat a plecat din sistem. La fel de adevărat este că au primit niște salarii compensatorii, sume bunicele pentru acele vremuri, dar pe care cei mai mulți nu au știut să îi investească,  nu au știut să îi drămuască așa că după scurt timp îi vedeai taximetriști. Promisiunea cu conversia profesională a fost o gargară  cu apă chioară;
• Cei care au ales să se ducă în alte garnizoane sperînd că vor primi acolo măcar locuințe de serviciu sau camere prin căminele militare (acolo unde erau), au luat țeapă, căci alea erau pentru cei cu ”sprijin” nu pentru pălmași. Și uite așa ani de zile își vedeau copii și nevestele din joi în paști. Mulți au divorțat, mulți și-au scăpat copii din mână, familii destrămate, vieți distruse, scandaluri, beții, bătăi, stress, boli. Cei care și-au luat familiile cu ei, au distrus copilăria celor mici, i-au scos din colectivul în care se simțeau bine, poate de lângă bunici  și au început sarabanda schimbării garnizoanei;
• Soțiile militarilor au beneficiat și ele de ”tratament preferențial”. Când se făceau reduceri de personal, primele femei date afară erau soțiile de militari pentru că  ” lasă, că are bărbatu-tău bani că e cadru militar, nu mori de foame!”
• Cei care nu aveau o pregătire tehnică, în special ”pifanii” care nu puteau proba cu o diplomă practicarea unei meserii ”productive”  căutau de lucru prin firmele de pază. Unii s-au reprofilat, unii au investit, alții au plecat afară, odată cu copii;
• Pentru mulți dintre aceștia, intrarea în NATO a însemnat distrugerea carierei, pierderea viitorului lor, al copiilor, a liniștii în familie.

Armata lui ”prigoană”

Dar toate astea nu au fost de ajuns, a început prigoana.

Nu a trecut mult după intrarea NATO, că cei care acuma se laudă cu intrarea,  au început opera de demonizare a celor cărora le datorează și la propriu și la figurat intrarea în lumea ”civilizată”:

• Mai întâi au început discursurile și învinuirile ”mascate”, gen ”ce mare lucru a făcut armata, să merite ceva în plus, a cules porumbul, a cusut nasturi și acuma are salarii nesimțite”;
• Au urmat legi cu bătaie dirijată pe militari, gen ” nu ai voie să mai lucrezi la stat dacă ești pensionar”;
• Pentru că militarii au protestat iar CCR (care încă nu se politizase și prostituase ca în ziua de azi) le-a dat dreptate, legea a fost abrogată, ca neconstituțională. Atunci a început campania ”pensiilor nesimțite” susținută criminal de toată clasa politică, aceeași care se află la conducere și azi;
• Au apărut ca ciupercile asociațiile militarilor ”activi sau în rezervă”,  conduse pe hârtie  de cei din rezervă, dar cei mai mari dintre ei dirijați de cei activi care îi recompensau cu grade, ordine și medalii, pentru a păstra ”prostimea” sub control;
• A apărut o nouă lege a pensiilor militare, inițiată de un ministru general  rezervist și militarii sperau că au scăpat de prigoană. Da, au scăpat de „Prigoană„ și au dat de  o ”bahmuțeancă”  sub a cărei baghetă, noua lege a pensiilor militare a fost schilodită în așa fel încât după un timp cei care o ceruseră se cereau trecuți în sistemul civil. Bahmuțeanca râdea, nesimțiții fuseseră pedepsiți;
• A venit la conducerea guvernului un alt rezervist, tot general, dar cu mai multe stele decât primul. Din nou militarii au sperat că vor scăpa de ”familia prigoană” dar au rămas cu speranța. Discrepanțele,  prăpastiile  formate între generațiile de pensionari/rezerviști, nu au fost lichidate așa cum li se promisese, ci au fost adâncite și mai mult, ba au mai și apărut altele;
• A început o nouă campanie împotriva militarilor, odată cu angajamentele din PNRR, jalonul 215, care dădea glas dorinței de a elimina pensiile speciale, dar de fapt a lovit tot în pensiile militarilor care inițial nu fuseseră introduse în jalon. Nu îi mai păsa nimănui, iar pretinsele asociații ale militarilor nu au știut sau nu au vrut să conteste însăși constituționalitatea PNRR, care juridic este o simplă inițiativă a unui grup de frustrați, fără nicio legătură cu legislația în vigoare sau Constituția;
• Până și impozitarea pensiilor a ajuns metodă de prigonire și discriminare, din nou militarii au fost cei vizați în mod direct și drastic, pentru că singura categorie profesională  căreia nu i se recunoaște partea contributivă din pensie, sunt militarii, iar noua lege 282/2023 îi lovește pe toți pensionarii militari și pe ici pe colo și alte categorii profesionale, în timp ce altele nu sunt vizate de loc.
• Se părea că a fost atins vârful umilirii militarilor, dar nu e așa. Guvernul care mâine va aplauda ”la scenă deschisă” intrarea României în NATO și va spune că a acordat peste 2% din PIB  ”armatei” când de fapt banii respectivi au fost dăruiți efectiv unor firme de armament și tehnică militară, ”strategice”,  tot în avans ca la bordel, acest Guvern a adus gradul militar în cel mai umilitor stadiu al existenței sale. Prin OUG 26/2024, devenită proiectul de lege B161/2024 în Senat, sau mai clar Ordonanța Bayraktar, guvernul României a reușit să mai creeze o discriminare care părea imposibilă, una care diferențiază gradul militar în funcție de anul obținerii acestuia de către militari. Prin propunerea de a crește numai soldele de grad ale activilor, Guvernul a reușit să aducă gradul militar, care este un drept și un titlu câștigat care nu poate fi nici luat și nici diminuat nici fizic nici valoric, la valoarea găurii din covrig. Îmi amintesc că actualul șef al Senatului, general cu 4 stele, fost prim-ministru al României, întrebat cum a rezolvat problemele pensionarilor militari, a spusă că ”a lăsat vorbă” domnului Ciolacu să le rezolve și are încredințarea că se vor rezolva. Nu îl întreb acuma de ce crede dânsul că ar  face Ciolacu acuma ce ”nu a putut” face dânsul, întreb doar dacă această ordonanță se înscrie în linia celor discutate  între cei doi șefi de partide și dacă asta și-a dorit dar nu a putut face domnia sa cât a fost premier.   Să mai întreb dacă e mulțumit de faptul că solda sa de grad de luna asta este mai mică de două ori decât solda de grad a unui rezervist voluntar cu ZERO ani de armată ? Nu are rost.

Culmea culmilor este că toată clasa politică mîine va elogia și omagia ”eforturile”celor care au băgat România în NATO, care între noi fie vorba sunt foștii ”militari varșoviști” pe care acuma îi calcă în picioare și la propriu și la figurat, îi disprețuiesc și îi crucifică cu fiecare ocazie.

Așa a intrat România în NATO.

PS : sunt curios să văd dacă mâine a fost invitat vre-un lider de asociație a militarilor la sedința solemnă, și mai ales care anume, sau dacă a cerut vreunul din ei să participe. Nu că nu aș ști răspunsul dar și răspunsul la această întrebare este tot o palmă dată militarilor, sacrificații de serviciu ai societății.

Armata la ceas aniversar sau cum a intrat România în NATO