Anul acesta pe 28.04, unul din cei mai buni prieteni ai mei, VLADIMIR NUSSEM bolnav de mai mult timp, suferind de aproape un an, a fost internat în stare foarte gravă în spital, iar azi, 30.04.2019, s-a stins din viață. Tot de Duminică, Nerro, care nici el nu mai are nevoie de prezentare, s-a pierdut în Desa, unde era cu fratele meu, eu fiind plecat la Sugag de Paște. L-am regăsit azi, aproape la aceeași oră la care am primit vestea plecării bunului meu prieten. Au fost două zile de chin pentru mine. Acum, când lucrurile s-au lămurit așa cum s-au încheiat, cu un ochi plâng și cu altul râd. Aș fi meschin să nu recunosc că mă bucur pentru regăsirea lui Nerro, după două zile în care orb și surd a bântuit printr-o pădure la 5km de locul de unde plecase și 90 km de casă. Dar bucuria nu este întreagă pentru că regăsindu-l pe Nerro am pierdut unul din cei mai buni prieteni ai mei.
Pe Miru, cum îi spun doar prietenii printre care am avut onoarea să mă număr, l-am cunoscut pe internet, îmi citea postările și comenta, întotdeauna fără menajamente cu un simț de observație și un umor fin, pe care puțini le sesizau. La început, până să ne cunoaștem mai bine, i-am răspuns greșindu-i numele, fără intenție, spunându-i Nusser în loc de Nussem. S-a supărat pe mine crezând că o fac intenționat și, pentru că greșeala îmi aparținea, chiar și fără intenție, i-am cerut scuze, am insistat să mă ierte, și mi-a acceptat scuzele. Apoi am devenit prieteni.
Acum 2 ani, pe 29 mai m-am operat la Balotești pe cord. Miru a venit zilnic la mine și datorită lui,poveștilor lui, zilele petrecute în terapie intensivă au trecut mai repede salonul răsunând de hohote de râs.
Acum un an, pe 10 iunie am trecut prin altă încercare, mi-a murit mama. Miru a venit la înmormântare, cu un alt prieten cunoscut pe internet, Geofreeland, pentru a-mi fi alături.
Cam de atunci au început pentru el problemele de sănătate, fiind apoi el operat. De aproape un an se chinuia nu știa nici el cât de grav este, dar și-a dus boala și suferința cu demnitate. Am fost în câteva rânduri la el, dar nu am putut face pentru el ceea ce a făcut el pentru mine. A plecat și i–am rămas dator pentru că nu voi putea niciodată să îi mai spun, să îi arăt, să îl fac să știe cât de mult l-am apreciat, iubit și respectat pentru tot ce a făcut pentru mine, pentru prietenia lui fără limite, pentru felul său de a fi. Nu voi mai putea să îi întorc dragostea și ajutorul pe care mi le-a dat cu atâta naturalețe.
MIRULE Drag, mă întreb dacă nu cumva tu ai aranjat să îl găsesc pe Nerro, pentru că l-am găsit cam la o oră după ce am primit vestea plecării tale. Poate de acolo de undeva tu mi-ai îndreptat pașii, ai mei și ai omului care a dat de el primul, prin locuri aproape neumblate, pe ploaie, când nimeni nu credea că mai poate fi găsit. Sunt convins că TU ai vorbit cu cineva, poate cu EL, și l-ai rugat să dea îmi dea înapoi o viață în schimbul vieții tale. Iar domnul ți-a ascultat ruga, făcându-ți voia. Ți-am rămas dator din nou Mirule, așa cum îți sunt datori cei care te-au cunoscut, au avut de învățat de la tine, cei pe care i-ai pregătit pentru Academie, cei pe care i-ai ajutat, cei cărora le-ai fost coleg, subordonat, șef. Pentru cei care ți-au fost prieteni, cei care te-au mai sunat în ultimul an și vor să își ia rămas bun de la tine informez că Miru va fi depus joi la Crematoriul Vitan Bârzești(lângă Institutul de Medicină Legală) unde (dorința lui) va fi incinerat Vineri la ora 12.
Printre multe povești, pentru că era o adevărată enciclopedie ambulantă, cunoscând cam toată lumea militară din anii 70 încoace, Miru mi-a povestit că odată, un șef de-al lui l-a întrebat de ce se scrie Nussem cu doi de ”S”. Miru, mucalit i-a răspuns că numai lucrurile de calitate, dând exemplu Nissan se scriu cu doi de s. Când mi-am cumpărat un Nissan Juke, Miru a fost cu mine și după ce l-am achitat și ne-am suit în el, mi-a spus: ”Ei, Mărinică, prieten cu doi de s ai , mașină cu doi de s ți-ai luat, ce îți mai trebuie, te-ai aranjat! Da, AȘA ESTE, AM AVUT UN PRIETEN NEPREȚUIT!
Tot Miru, când ne-am întâlnit prima oară, la ceasul din Cișmigiu, la întâlnirea aceea de poveste, mi-a spus, neștiind încă dacă țin la glume, că abia ne cunoscusem, că se bucură tare mult că m-a cunoscut, pentru că în sfârșit vede și el că nu e singurul urât din armata română.
Dumnezeu să te odihnească Mir!
UPDATE:
Prin grija și intervenția domnului colonel Puiu Romulus, bun prieten al lui Miru, vineri, la ora 11 va avea loc la Crematoriul Vitan Bîrzești un ceremonial militar pentru încadrarea lui Miru în ”Detașamentul Îngerilor ” Voi fi prezent.
Voia Domnului – MIRU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.