Pacte, protocoale și mișmașuri

Vă mai amintiți deja legendarul pact de colaborare dintre Ponta și Băsescu semnat în plină luptă pentru distrugerea națiunii? S-a spus atunci că a fost un pact de colaborare instituțională având ca scop respectarea Constituției, iar proștii au crezut, alții au înghițit cu noduri, în vreme ce politicienii au aplaudat și mustăcit, contând pe o perioadă de liniște în care fiecare parte își putea face de cap fără a mai fi deranjată de cealaltă parte, pentru că practic asta s-a urmărit, o împărțire a sferelor de influență, o delimitare a zonelor în care își putea face fiecare de cap. De când e lumea și pământul, mafioții fac acest gen de înțelegeri, mereu a existat un Capone, Giancana, Corleaone  sau cum s-o fi  numit, care a trasat liniile de demarcare și un ”cod al onoarei” hoților ca să nu se mai calce în picioare între ei și să îi poată fura, jecmăni, despuia, nenoroci pe bieții cetățeni, fără a fi demascați sau trași la răspundere. Așa s-a întâmplat și la nivel statal, internațional, au existat mereu un Stalin, un Truman, Roosevelt, Churchil, Hitler, cu un dictat la Viena, sau o întâlnire la Malta, conferință la Yalta care au decis cine pe cine, unde și cât va exploata, fura, supune, ”proteja”, dirija, politiza fără a fi deranjat de cineva sau a i se imputa ceva. De fiecare dată însă, aceste înțelegeri, pacte, tratate, au fost făcute nu pentru bunăstarea celor guvernați ci pentru liniștea semnatarilor, a guvernanților a hoților, criminalilor, pentru legalizarea actelor lor ilegale.
Au urmat, în România, pacte și protocoale între instituții ale statului prin care își transferau una alteia puteri și atribuțiuni. Se vorbește-din păcate numai despre protocoalele dintre Justiție și SRI, când de fapt ar trebui să se vorbească despre protocoalele dintre SRI și toate instituțiile care dețineau date și informații despre populație, unele agreate, altele impuse (cazul companiilor de telefonie, internet, pază, bănci, televiziuni), prin care SRI și-a tras acces la toate mijloacele prin care se putea ajunge în cel mai ascuns cotlon sau sursă de informații, în orice domeniu, pentru a ajunge la oamenii care îi interesau. Însă presa cea ”mare”,  care a semnat și ea acest gen de  ”protocoale” se face că nu știe ce a semnat și vorbește doar despre protocoalele justiției, sperând că nimeni nu va vorbi și despre înțelegerile dintre televiziuni și SRI sau alte servicii de informații fie ele naționale sau internaționale.
Ceva mai încoace, la un nivel mult mai jos și pe interese mult mai meschine dar la fel de nocive, doi ”penalizați” ai justiției, de data asta o justiție divizată și ea dar mai ales profund coruptă, practic sursa și cauza Marii Corupții din România, vor să pactizeze și ei, ca lumea să știe că și ei ”intră în rândul lumii”, și ei sunt gata să își bată joc de ideea de democrație, semnând documente la documente, luându-și angajamente inutile pe aspecte care sunt deja prevăzute în legislație și nu au nevoie de alte hârtii sau semnături  pentru a respecta fiecare Constituția și legile. Băsescu a inițiat un Pact pe respectarea Constituției. Coldea a impus pacte pe” lupta împotriva corupției”.  Iohannis vrea să între și el în istorie prin semnarea unui pact inutil care nu dovedește altceva decât incompetența și corupția din sistemul juridic. Este clar și evident că acolo unde lucrurile merg bine nu e nevoie de intervenții suplimentare. Ori, așa cum s-a spus deja, Iohannis(și nu numai el)  are un dublu discurs, unul afară și altul în țară. Afară spune că în România justiția este ok, că alții încearcă să îi schimbe traseul, dar ea, Justiția, Justiția Lui este frumoasă, cuminte și virgină. Întors acasă, Iohannis vrea să facă un pact pe justiție, pact cu diavolul așa cum spun unele televiziuni, adică o înțelegere, așa cum au fost cele amintite mai sus, prin care să stabilească cât și unde poate să ”opereze” fiecare. Cu alte cuvinte domnul Iohannis dorește și el un protocol, așa cum SRI a făcut cu celelalte instituții ale statului prin care să i se recunoască dreptul de preempțiune în domeniul justiției pentru că a sesizat că –din păcate- i se cam îngustează posibilitățile de manevră, prin legile pe care le votează Parlamentul, singura instituție care NU E A LUI și care are dreptul de legiferare. Practic pe Iohannis nu justiția îl îngrijorează ci limitarea controlului pe care începe să îl piardă asupra procurorilor și judecătorilor prin noua lege a justiției. Asta îl îngrijorează pe domnul Iohannis, nu JUSTIȚIA în sine, pentru că în România JUSTIȚIA este practic inexistentă, noi avem doar un minister care deși se numește al justiției, este de fapt al corupției apărând și aplicând corupția, nu justiția.
Ce este iarăși interesant este că televiziunile ”rezistente” discută nu inițiativa inutilă și aberantă a președintelui, care cere un act semnat de mână, ca la Poker, prin care să ”protejeze” legile și Constituția, ci prezența sau oportunitatea prezenței lui Dragnea la semnarea ”protocolului”. Păi e de vină el că se duce, sau cel care a inițiat acest act? Dacă nu se duce se va spune ca nu vrea să cadă la înțelegere, dacă se duce spun că nu are ce căuta acolo un condamnat. Oricum ar da-o Dragnea nu e bine, dar orice ar face Iohannis, intermedieri de vânzări de copii, cumpărări de case cu documente false,pacte cu diavolul, este bine. Cei care spun că Dragnea nu trebuie să meargă la Cotroceni ar trebui să nu uite că va fi o întâlnire între doi infractori deci nici unul din ei nu este mai breaz, așa că nu acest aspect trebuie să îi preocupe, dar în primul rând că Iohannis este cel care a cerut o ”înțelegere”, pact, sau negociere pe justiție.
Întrebarea este de ce e nevoie de un pact pentru ca niște  instituții ale statului să respecte legea și să își vadă de treabă?  Legalitatea se impune prin respectarea legilor, nu prin protocoale și pacte semnate pe șervețele. Pactele și protocoalele semnate pe colțul mesei pe șervețele sau cu pistoalele pe masă, în afara prevederilor legale a legilor, pentru a le suplini sau completa pe acestea,  nu sunt altceva decât încălcări ale legii, aranjamente între mafioți, mișmașuri mârșave, praf în ochii prostimii.
Bătălia nu se dă pentru justiție ci pentru înlocuirea lui Toader, CARE ESTE GATA SĂ PROPUNĂ ÎNLOCUIREA PROCURORULUI GENERAL ceea ce nu e tot una cu justiția. Dragnea este gata să îl sacrifice pe Toader pentru că oricum nu e al lui și pentru că a reușit să o dea jos pe Kovesi care era totuși prietena lui Dragnea și a lui Ponta și a lui Băsescu și a lui Iohannis și a tuturor celor cu probleme penale, căci le-a făcut dosare de doi bani și le-a dat pedepse cu suspendare, când de fapt ei trebuiau băgați în pușcărie mulți ani. Vom asista la un troc, iar Tăriceanu, care nu e nici el ușă de biserică, va fi nevoit să aleagă între libertatea lui sau funcția lui Toader.

Pacte, protocoale și mișmașuri