România își schimbă părul …

Motto:
”Din Banat până la Iași
Se resimte lipsa sării,
Fiindcă cei mai mulți ocnași
Au ajuns la cârma țării!”-Păstorel Teodoreanu

Imnuri personale
Un material primit pe mail de la un prieten, material care nu știu cui aparține, ca orice material luat de pe net și transmis din pagină în pagină sau din mail în mail, mi-a adus în față un subiect aparent lipsit de importanță dar care aprofundat te face să constați și aspecte de o gravitate extremă. Însă legat de aceste material primite on-line, cred că până la urmă ”folclorul popular” va trebui să includă o nouă categorie de creații populare ”fără autori”, creația facebook sau email.  Așa a fost multiplicată și ”scrisoarea deschisă  poporului român” încât nici autorul nu mai e  sigur că îi  aparține.
Materialul se referă la schimbarea prea des a imnului la români. Nu știu cum o fi în alte țări bambusiere sau ioropene, dar nu știu dacă mai e cineva ca noi. Sora noastră de gintă latină, Franța s-a mareseiilezat de prin 1795, briții se pare că nu au un imn național, dar se roagă neoficial  pentru salvarea regelui/reginei  de prin 1600 și semioficial de prin 1780-90, nemții vor și ei să își salveze regele,  pe Franz, de prin 1922, dar s-a cântat pe strofe în funcție de .. regimul politic. Oricum, melodia și versurile au rămas aceleași, dar unele versuri au fost cântate ”mai tare sau mai pe sub mână” în funcție de epocă. Italienii au actualul imn din 1946 deși fusese compus cu 100 de ani mai devreme, polonii au un imn cu autor necunoscut, adoptat în 1926. Și ca să termin cu un tonus ridicat,  vorbind de polonezi, se spune că un polonez merge la oftalmolog. Medicul îi arată niște litere, C Z W X N Q S T A C Z și îl întreabă : – Poti sa citești asta?  – Dacă pot sa citesc? Chiar îl cunosc pe tip- răspunde Jan .
Revenind la lucruri mai serioase, ia să vedem cum stă treaba în România? România a avut 7 imnuri în ultimii 160 de ani, cam unul la 25 de ani :
– „Marşul triumfal” (în timpul lui Cuza, din 1862 până în 1866), piesă instrumentală compusă de Eduard Hübsch.   Acest imn a devenit ”marșul de întâmpinare”.
– „Trăiască regele!” (1866-1947),  compus tot de Eduard Hübsch, pe versurile scrise de Vasile Alecsandri în 1881 (intonate prima dată la încoronarea regelui Carol I);
– „Zdrobite cătuşe!” – primul imn comunist (1948-1953) pe muzica lui Matei Socor și versurile lui Aurel Baranga.
– „Te slăvim, Românie” (1953-1975) – compus de Matei Socor, pe versuri de Eugen Frunză și Dan Deșliu;
– „Pe-al nostru steag e scris Unire” de Ciprian Porumbescu (1975-1977), versuri Anton Pann, devenit Imnul Albaniei.
– „Tricolorul” – compus, Ciprian Porumbescu (1977-1989).
– „Deșteaptă-te, române!”  din 1990.
Nu știu cât va dura acest imn, i se apropie scadența și dacă e să ne luăm după ceea ce se întâmplă prin Harcov  și reacția românilor, în curând vom avea un alt imn, care fie ne va îndemna să ne culcăm la loc, fie să nu ne mai sculăm. Probabil va urma să fie adoptat ”somnoroase păsărele”. Concluzia este că la noi imnul s-a schimbat după cum s-au schimbat și ”domnitorii”aproape fiecare conducător și-a adus imnul lui. Cuza a avut imnul lui, Carol pe al lui, Petru Groza pe al lui, Dej pe al lui, Ceaușescu pe al lui, Iliescu pe al lui. Lui Iohannis i s-ar potrivi Balada Chiriașului grăbit, ca versuri.
Nici Ziua Națională nu a făcut prea mulți purici. Și aici batem recordul European, de la Unire până în prezent am schimbat-o de patru  ori, că noi ne plictisim repede.
– 24 Ianuarie  (1860-1866),
– 10 Mai (1866-1947),
– 23 August (1948-1989)
-1 Decembrie din 1990
Moharhia paralelă și revizionismul
După cum se poate constata, la noi zilele și imnurile nu sunt naționale, sunt zile și imnuri personale, sau de partid, pentru că cine vrea, când vrea, cum ajunge la putere schimbă ceva cu care să rămână elîn istorie. Nu îl interesează nici părerea altora, nici ce spune națiunea, nu organizează referendum, pur și simplu dă un decret și gata. Așa a făcut și actualul președinte când a schimbat sau a adăugat însemne drapelului Național, cu concursul larg al unor parlamentari pe care numai interesele țării nu îi animă. Și uite așa,  Wikipedia va consemna peste secole că drapelul României a fost modificat de un profesor norocos care a adăugat o coroană pe capul unui vultur, coroană care din 2000 de ani de existență, a însemnat ceva doar 80 de ani, dar pe care unii acuma o consideră simbolică și tradițională, deși Constituția spune altceva. Oare nu se prinde nimeni că acest adaos comercial este neconstituțional? Îți trebuie o oarecare atenție la detalii și o simplă contabilizare a unor fapte și măsuri aparent fără nici o legătură, pentru a constata că pas cu pas se merge spre o altă formă de guvernământ care deocamdată nu este constituțională  dar mai ales este forțată pentru că oricum ai lua-o, se construiește pe falsuri atât morale, constituționale cât  și de legitimitate. Chiar dacă aș admite, în eventualitatea în care printr-un referendum s-ar dori monarhie în România, că asta e și trebuie să o încercăm și pe asta,  o Monarhie cu Duda la cârmă ar fi mai rău ca pe vremea tutelei staliniste, oricum ai privi-o. Ori se pare că spre asta suntem împinși de ”Monarhia paralelă”.  Oare nu vede nimeni că se pun însemne, se dau jos premieri, se bate monedă și la propriu și la figurat pentru un regat care va fi condus de o mârțoagă ? Ce ne vom face după ce vom da falsei case regale și coroana și palatele și țara și vor veni udemeriștii și vor spune: ”Ne scuzați  Dudele Voastre dar Primul Rege, Carol I a primit România fără Transilvania, pe care a lipit-o  Ferdinand abia după primul Război Mondial, deci nu o puteți revendica.  Ia luați de domniți dumneavoastră peste ce a avut primul rege  și lăsați-ne nouă Ardealul!”  Credeți că Duda va spune ceva? Nuuuuuuuuuuuuuu, se va bucura, ca va avea mai puțin de plătit la întreținere. Oricum va avea de plătit cât nu are. Apropo, dacă urmașii lui Mihai își revendică tronul, pentru că Mihai –zic ei – a abdicat forțat, deși există dovezi că a bătut palma cu comuniștii, de ce nu și l-ar revendica și urmașii lui Cuza? Măcar  despre Cuza  se știe fără dubiu că a fost arestat și forțat să abdice în urma unei lovituri de stat nu doar mârșave ci și anti-naționale. Eu aș vota pentru un urmaș al lui Cuza.
Regimul se schimbă, obiceiurile nu
Cu toate aceste schimbări, România rămâne totuși o țară a inamovibililor. Inamovibili sunt procurorii și judecătorii, inamovibilă e  Corupția, adormirea  și lenea românilor, partidele din Parlament, incapacitatea guvernelor, Olguța de la Ministerul Muncii, Luluța de la DNA, SRI-ul de pe culoarele procurorilor, microfoanele și camerele din apartamentele  televizoarele, calculatoarele, telefoanele  noastre, și, încă, românii de pe aceste meleaguri. Dar această ultimă stare tinde să se modifice. Tot mai mulți români pleacă din țară. Au plecat cu milioanele. Noroc cu măsurile fiscale ale guvernelor Dragnea, care vor să le impoziteze veniturile de peste hotare, așa sperând ei să îi readucă în țară, măcar banii lor, sau pe ei   măcar la vot, ca să nu mai piardă în Diaspora. Privind la această adormire a românilor, această stare de nemișcare și indiferență față de tot ce li se întâmplă, uneori mă întreb dacă nu cumva e bine că  pleacă unii și vin alții, poate așa mai schimbăm ceva din inamovibilitatea românului.Poate chiar avem nevoie de o schimbare de obiceiuri, de mentalitate, de cutume, de educație, poate așa vom începe să avem și noi, sau cei ce vor urma, o atitudine civică, o conștiință socială, un spirit mai activ.  Dar dacă vin alții care nu vor schimba nimic, sau nimic bun pentru cei rămași ? Nici nu știu ce să mai vreau. Unde ești Farfuridi să vezi în ce dilemă am ajuns ?  Mă opresc aici că nu mai știu nici ce e rău și ce e bine.
Întrebare la Radio Erevan: Ce poate fi manevrat mai ușor decât un președinte ales de serviciile străine? Răspuns: Un rege ales de serviciile proprii.
La mulți ani români!

https://www.comisarul.ro/articol/de-azi-se-schimba-banii!-si-drapelul-romaniei!_810176.html

România își schimbă părul …