Infantilii

Pe vremea când eram elev de generală, vizavi de de mine, într-un bloc din Alexandria, locuia un copil mai mic, de grădiniță. Acesta avea un prieten de vârstă cu el cu care se vedea zilnic. Într-o zi, acesta venise pe la el și bunica vecinului le dăduse să mănânce niște pâine cu magiun. Cei doi stăteau pe scara blocului și mâncau cu poftă din pâinea cu magiun. După câteva înghițituri, prietenul vecinului zice:
–          Bă dar ce bun e magiunul ăsta. De unde e ?
–          L-a făcut bunica, răspunde vecinul, mândru nevoie mare.
–          Băăăăăăăăăăăăăă, dar deșteaptă bunică ai, continuă prietenul, probabil cu gândul la o nouă felie…
–          Păi dacă nu era deșteaptă, crezi că o mai lua bunicu?- răspunde vecinul plin de el.
Faptele sunt autentice și probabil se încadrează în rubrica lui Ianțu, ”copiii spun lucruri trăznite”.
În aceeași rubrică s-ar încadra probabil și anecdota cu discuția lui Bulă și Gigel, cei doi eroi ai bancurilor românești, în care fiecare se lăuda cu tatăl său. Gigel spunea că tatăl său are o mașină super, Bulă imediat că al său are două, una mai mare cu care merge în concedii și una mai mică cu care merge în oraș. Gigel spune că tatăl său are un câine frumos, Bulă că al lui are doi, unul mai mare cu care se joacă în curte și unul mai mic cu care se joacă în casă și uite așa orice spunea Gigel că are tatăl său, Bulă spunea că al lui are două. La un moment dat, Gigel schimbă subiectul și spune că el l-a văzut pe tatăl lui la baie și că a văzut că are ceva o putzulică mare. Bulă imediat, setat, spune că taică-său are două.Cum două, întreabă Gigel, iar Bulă răspunde: Da, una mai mică cu care merge la wc și una mai  mare cu care merge la mama. Copilării.
Exemple de genul ăsta sunt cu sutele și toate ne stârnesc zâmbetul. Recent însă, am auzit că doi copii, care se cred oameni mari și nu numai că se pretind dar chiar au puteri nemăsurabile, ca și posibilitatea de a decide viața altora, a foarte mulți oameni compatrioți sau simpli necunoscuți, s-au apucat și ei să se laude cu jucăriile lor, dar pe lângă ei, Bulă și Gigel sunt copii de țâță. Nu e nimic de râs în replicile lor, reale, chiar dacă fotografiile sunt hazlii, însă atât replicile cât și fotografiile arată o realitate crudă: Nu e nici o diferență între unul și altul, ambii au același cap, aceeași minte infantilă, iar drama este că de aceste două capete și minți reduse depinde viața a milioane de oameni și pacea în lume.

Replicile sunt autentice.

Oare cum or sta cu IQ-ul?Cât de mare l-or avea, dar mai ales, o fi funcțional?
Am primit pe FB și postez și aici acest clip care arată la nivelul înțelegerii oricărui infantil, ce se întâmplă când armele ajung pe mâna maimuțelor sau celor cu minte de maimuță.



Infantilii