Dale Oltenilor

Scutul atacat de oi
Săptămâna asta am asistat la câteva evenimente specifice. În plus, mai aveam două filmări făcute tot din zona de proximitate așa că am decis să scriu despre ele. Cum sunt legate între ele prin spațiu și un spirit local, am decis să le grupez sub titlul ”dale oltenilor” adica d’ale oltenilor.
Primul cel care a făcut se pare înconjurul statelor NATO mai mult ca o ciudățenie decât ca o problemă reală, este incidentul sau conflictul dintre Scutul de la Deveselu și Ciobanul din vecinătate. Unii râd, alții consideră că este un subiect care nu merită băgat în seamă, dar la o analiză mai serioasă acesta arată cum merg treburile în România. Se cunoaște subiectul, nu îl mai dezvolt.Ce trebuie reținut de aici este că autoritățile nu se dezmint. Când au decis stabilirea locației scutului la Deveselu, Ciobanul avea stâna acolo. Nici unul din cei care au luat decizia instalării scutului nu și-au pus problema ciobanului, convinși fiind că îl vor face să plece ușor, că doar nu o să se pună ciobanul cu ditamai statul român, cu armata și cu americanii.  Toți factorii de răspundere , de la primar, la premier și președinte, sau ministru al apărării erau convinși că îl vor arunca pe cioban de acolo cu oile lui cu tot, fără nici o problemă și mai ales, fără cheltuieli. Cineva în mod sigur, în stil propriu oltenesc, a spus : ”lăsați șefu, că îl scoatem noi de acolo, îi dăm un litru de vin și gata. Contați pe mine!” Nu a fost așa, ciobanul nu s-a lăsat, iar acum se caută soluții, instituțiile statului, la ordin se grăbesc să spună că nu are autorizație, că nu și-a înregistrat toți mieii, că nu a ales culoarea potrivită că nu are moț la căciulă. Sunt convins că până la urmă va fi găsit vinovat, va fi amendat, gonit, poate și arestat pentru atentat la siguranța NATO și toate astea pentru că nimeni nu a vrut să ia în serios problema lui încă de la început, de când s-a discutat despre înființarea scutului. Eu am spus că acest scut ne va aduce doar necazuri, acesta e cel mai mic dintre ele și dreptul de proprietate al unui om va fi încălcat abuziv fără ca cineva să ia atitudine, doar pentru a nu-i supăra pe stăpâni și pentru a acoperi stilul pompieristic și total neprofesionist în care se lucrează la noi. Lasă bă, că merge-așa! Cel mai strigător la cer este că acest conflict creat și întreținut de autorități ar putea fi stins simplu, ciobanul , care deocamdată și-a retras oile din preajma bazei, cere doar să i se plătească o sumă derizorie pentru autorități, care să îi acopere cheltuielile, pierderile și să îi dea posibilitatea să cumpere teren în altă parte, suma fiind de 80000 lei, dar autoritățile nu vor, ele vor să îi ia totul cu japca, pe degeaba cu ajutorul ”justiției independente” care se știe de acum cui va da dreptate. Nici americanii nu vor să plătească pentru liniștea lor, mai ales de când Trump a decis să înghețe fondurile pentru Deveselu, așa cum a înghețat Olguța pensiile militarilor, iar MApN nu are de unde să plătească, pentru că domnul  Zisu vinde,  spre exemplu, un pavilion cu o suprafaţă de peste 400 de metri pătrați cu doar 36,28 lei. Păi vă dați seama câte pavilioane (cam de mărimea unui  saivan)  trebuie să vândă armata în schimbul stânei? Săraca armată română, pe mâinile cui a ajuns! Trăiască afacerile cu terenurile armatei și impotența factorilor responsabili. Dar nu ați văzut tot, căci una din  anexele  HG-5/2018 prin care  domeniile armatei se scot la jecmăneală, este secretă. Acolo e bătaia peștelui. Pe ele lică!
Dacă nu e bătaie de joc, nimic nu e
Acum câteva zile mai concret pe 19.01. 2018, m-am dus la secția taxe și impozite la Piața Centrală să îmi plătesc parcarea pentru mașină. M-am dus frumos, am luat bon de ordine. La ghișee era afișat numărul 1240. Mi-m luat bonul de ordine și am văzut că numărul meu era 1338. Deci aveam 100 de persoane în față. Timp berechet. Am plecat din sală să fac un tur de piață dacă tot aveam de stat atât. La întoarcere abia dacă se mișcaseră 30 de locuri. Am plecat iară, m-am reîntors și tot mai aveam 50 în față. Atunci m-am gândit să văd dacă pot plăti on-line, cu gândul și la impozit. Fiind două birouri de informații m-am așezat la coadă la unul din ele. Ajuns la geam o întreb pe duduia de dincolo de lumea dezlănțuită dacă pot să plătesc taxa de parcare on-line. Doamna a spus că da, dacă am cont. Am spus că nu am cont. ”–Atunci mergeți la colega -și îmi arată celălalt ghișeu care era la 50 de cm de ea, mesele fiind aproape  lipite, fără geam despărțitor, fără obstacol între ele- luați o cerere, o completați și cu cererea și copie după buletin veniți la mine.”

M-am uitat la doamna, am crezut că face mișto de mine. Mă întrebam tâmp de ce ea nu are cereri,  de ce are numai colega și de ce  ea nu poate lua o cerere de la colega să mi-o dea, că doar întindea mâna. Apoi m-am întrebat de ce trebuie să stau la coadă la colega, apoi încă odată la ea? Apoi m-am întrebat dacă m-aș fi dus prima oară la colega, mi-ar fi spus la fel sau mi-ar fi dat cererea și m-ar fi trimis apoi la cealaltă coadă, la colega? Apoi m-am întrebat cine organizează așa de bine treaba încât să ne vină scârbă și să ne lăsăm păgubași, să nu ne mai cerem nici drepturile, nici documentele, nici banii când avem de luat bani de undeva, dacă mai avem. Apoi m-am întrebat de ce îmi pun întrebări tâmpite.
Petrecere de pietoni
În aceeași zi, cu aceeași ocazie, în zona pieței, am observat altceva care mi-a ridicat semnul întrebării sub căciulă. Se pare că administrația locală ia  măsuri după cum se trezesc edilii dimineața. Dacă domnul primar sau un consilier mai influent sau agreat de stăpâna Olguța se scoală cu fața la cearceaf, semnele de circulație se mută către nord. Dacă respectivii se trezesc cu fața la răsărit, indicatoarele rutiere se orientează la fel. La piața mare din Craiova, chiar în zona cea mai circulată de pietoni, de cele mai multe ori bătrâni sărmani, pentru că copii nu fac piața, iar adulți și cei mai înstăriți merg la mall-uri, a fost desființată trecerea de pietoni pe strada Frații Golești colț cu Dezrobirii.

Cred că este cea mai circulată intersecție, acolo în fiecare minut traversează circa 30 de oameni și deși trecerea de pietoni a fost desființată, deși există indicatoare și pe o parte și pe alta a trotuarului, cei care nu știu, traversează cocoșați, cu bagajele în mână fără să observe panourile pe care scrie ”trecere de pietoni desființată”, iar cei care știu sau văd,  pur și simplu ignoră și merg ca pionierii. Asta până se va întâmpla un accident și un taximetrist mai grăbit,mai nervos, sau mai indiferent la consecințe, știind că el are prioritate, va da peste un bătrân, poate să îl învețe minte, iar acesta vă cădea, poate doar împins, se va lovi cu capul de bordură iar taximetristul nu va păți nimic pentru că avea prioritate. Să te ții petrecere!
Cooperativa ”munca în zadar”
Tot în Craiova dar cu două zile înainte, pe data de 17, după ce cu două zile înainte dăduse prima zăpadă, de 2 cm exact când s-a încălzit și dispăreau petele albe de pe trotare, Primăria a luat măsuri pentru curățirea trotuarelor.Priveam și nu îmi venea să cred, fuseseră scoși la muncă lucrătorii de la salubritate să tocească lopețile în asfalt și poate și să  îl distrugă, că de curățat nu aveau ce. Anul trecut când era zăpada de o jumătate de metru, nu a venit unu să mă ajute să curăț zăpada de pe trotuarul din fața blocului iar acum când aveam și noi o pată de culoare pe jos, au trimis armata salubrității să curețe lopețile probabil.

Sunt convins că pe undeva într-un bilanț va fi bifată activitatea, se va spune că s-au luat toate măsurile și a doua zi  după ninsoare, prin grija firmelor care primesc  bani grei  pentru deszăpezire, Craiova era circulabilă.  Ce știu politicienii ăștia să se scoată domnule! A, și încă o treabă toți lucrătorii erau .. lucrătoare. Nici urmă de bărbat. Așa domnule, femeile la putere și cu mapa și cu lopata. Dacă tot pomenii de inutilitatea acțiunii, îmi amintesc că cu doi ani  înainte parcă, prin centrul Craiovei pe la Doljana se spăla la greu gresia.
Domnule, dar dădeau oamenii ăia cu apă și  de ziceai că e concurs. Toate bune și frumoase, dar afară ploua, o ploaie din aia mocănească de ține câte trei zile. De ce mai consuma primăria apa dacă tot ploua afară nu pot să înțeleg. Oare așa o fi moda la Craiova ?
Taaaaxi, du-mă unde vrei
Și dacă am pomenit  de taximetriști, această categorie aparte de români chiar și printre olteni, cred că ei au toate prioritățile din lume. Iată că unul a plecat din stație din fața Spitalului Militar pe sensul de mers spre centru și a intrat într-un autoturism care circula regulamentar pe banda din dreapta. Mai – mai să se ajungă la bătaie, nici nu știu cum s-a finalizat acțiunea, eram în spatele autoturismului acroșat când s-a întâmplat, mă grăbeam, dar incidentul a fost filmat de camera din mașină. Bine că nu am fost cu 1  minut  mai în față, că o furam eu.
Dar ce este cu adevărat de tot râsul este că plecând furios de pe locul accidentului pentru a trage pe dreapta, cel lovit de taximetrist nu mai ține cont de nimic și taie și el calea celui din spatele său care a pornit în același timp și e gata să provoace de data asta el, un nou accident. Suntem de tot râsul.
Cine-i om și cine-i câine ?
Mult mai civilizați și mai regulamentar circulă însă câinii în Craiova . Am filmat acum câțiva ani și am avut ocazia să constat apoi că puținii câini comunitari care au mai rămas prin centru, circulă doar petrecere de pietoni. E adevărat, unii trec pe roșu, dar din cauza oamenilor care îi derutează.
Și nu sunt instruiți sau dresați de nimeni, pur și simplu învață din experiență. Numai noi, oamenii nu vrem să învățăm nici din cărți, nici din greșeli, nici de la alții. Vrei nu vrei, te întrebi cu ce suntem noi superiori bietelor ființe cărora le spunem animale. Sau cu ce sunt ele de vină că noi le facem viața grea? Iată un câine care a refuzat să mai consume conserve sau hrană  uscată cată din comerț și a trecut la hrana bio, produsă acasă, fără îngrășăminte,fără E-uri, fără coloranți.
Prefer să fiu măgar
Voi încheia cu un clip din afara zonei din care scriu, un clip primit pe FB, cu un măgăruș care se manifestă omenește la întâlnirea cu prietena din specia zis inteligentă. Văzându-i reacția, strigătele de-a dreptul  dramatice .. de bucurie, ceva între reproș și mulțumire, nu poți să nu te întrebi dacă nu cumva greșim fundamental considerând că suntem singurii capabili de sentimente, de manifestări de efuziune, recunoștință, gratitudine și onestitate. Ba, cu fiecare zi constat că pierdem aceste caracteristici.

Bine măcar că nu se pierd, acestea se transferă altor vietăți, care iată încep să ne facă de râs. De acum nu o să mă mai supă când cineva o să îmi spună că sunt măgar. Parcă e mai bine un astfel de măgar decât premier, președinte sau politician dezumanizat,  la modul general vorbind, fără a nominaliza pe cineva anume.
https://lege5.ro/Gratuit/gi3dmmryge4a/hotararea-nr-5-2018-privind-trecerea-din-domeniul-public-in-domeniul-privat-al-statului-a-unor-constructii-si-amenajari-la-terenuri-din-cadrul-unor-imobile-aflate-in-administrarea-ministerului-aparari
https://doamnefereste.com/video/179/cea-mai-adorabila-i-minunata-prietenie-dintre-o-feti-a-si-un-magarus-a-cucerit-tot-internetul-filmule-ul-este-fermecator-video/
Dale Oltenilor