Vreme trece …
Sfârșitul și începutul de an sunt momente pentru oameni să își
dorească sau facă urări ”de bine”. Ce își doresc românii ? Păi ca orice
om, fiecare își dorește ce nu are. Ce le dorește altora? Aici e greu de
spus cu certitudine, pentru că chiar dacă formal se spun cuvinte
frumoase, ca și despre morți, în realitatea unele rămân la nivelul
cuvintelor spuse din complezență, din politețe, așa ca să arate cât de
”buni sunt ei” urătorii și să facă impresie bună. Cui trimit aceste
urări? Rudelor, așa zișilor prieteni, fie ei reali, fizici sau virtuali,
colegilor de birou pe care de cele mai multe ori în timpul anului îi
bârfesc, invidiază, sau chiar șuntează fiecare după posibilități,
vecinilor, cei care îi văd când duc gunoiul sau aud când se ceartă cu
soțul(soția) sau sunt flituiți de copii, deci cei mai incomozi oameni
din lista de ”urați”. De regulă toți încearcă să fie cât mai ”originali”
în aceste urări și de aceea apelează la internet și trimit mesaje sau
clipuri frumoase și bineînțeles făcute de alții dar ce mai contează, ei
zic să sunt originali. Nici nu mai știu câte astfel de mesaje
”originale” am primit în acest an și în câte exemplare. Ce să facem,
internetul ne ia încet- încet orice posibilitate de a fi noi. Nu mai
avem timp să discutăm față în față cu prietenii, rudele, copiii,
părinții, discutăm pe telefon, pe facebook, pe messenger, pe skype, pe
wazzup, nu mai gândim, preluăm totul gata fabricat, mâncarea, imaginea,
gândurile mesajele, fără să realizăm că ne pierdem în acest fel până și
minimele și elementarele deprinderi de a mai face ceva singuri ”de
capul” sau cu capul propriu în afară de a ne da cu el de pereți sau de
pragul de sus. Înainte vreme, când nu existau telefoane celulare și
nici carduri de memorie ne foloseam cortexul pentru a memora numerele de
telefoane ale celor dragi, apropiați, sau de care aveam nevoie, șefi,
prieteni, colegi. Cei care stăteau mai prost cu memoria cifrelor aveau
carnețele de telefon, agende și chiar se lăudau cu ele, căutau să
cumpere din cele mai șic, cu care se lăudau, le scoteau cu mândrie din
buzunarul de la piept când trebuia să scrie un nou număr sau să dea
cuiva numărul unei cunoștințe comune. Era un moment de glorie când
scoteai din buzunar o agendă mai deosebită. Unii abia așteptau să fie
întrebați de un număr de telefon ca să își scoată agenda, chiar dacă
știau numărul pe dinafară și spuneau numărul dinainte, ca să arate că au
și memorie, dar căutau în agendă”ca să fie siguri că nu greșesc”. Urma
întrebarea ”Mamăăăă, ce agendă mișto ai, de unde o ai?” și răspunsul
inevitabil:” aaaa, de la o cunoștință, de peste…” sau ” o verișoară de-a
soției care lucrează pe la…” în așa fel încât să piară cheful celui
care a întrebat, să ceară și el una. Dar acesta e deja un alt subiect
asupra căruia merită să medităm.
Una spunem alta vrem….
Vorbeam despre ce își doresc românii în noul an. Păi, conform
declarațiilor toată lumea își dorește o viață mai bună(fără însă a
preciza în ce ar costa asta), sănătate dar nimeni nu se declară bolnav,
bunăstare dar nu avere, nici sărăcie, și toți vor corectitudine și vor
să dispară corupția din țară. Asta la nivel personal și social.
Cam toată lumea vrea să fie ca Iliescu, ”sărac și cinstit”. Nu știu
ce să spun, mă emoționează atâta puritate și curățenie câtă există în
noi, mai ales în clasa politică. Păi dacă noi toți suntem cinstiți și
săraci, ce tot vorbesc ambasadele de corupție și pericolul care planează
asupra României dacă se votează unele legi? Despre ce corupție
vorbesc ambasadele dacă noi nu avem corupți? Despre ce luptă vorbesc
ambasadorii când își petrec revelionul cu personaje condamnate în primă
instanță pentru corupție? Și-au împărțit cumva ambasadorii corupții din
România și luptă fiecare corp la corp cu ei precum Preda Buzescu cu
tătarul? Înseamnă că doamna Stella Ronner Grubacic, ambasadorul Olandei
la Bucureşti, i-a tras la sorți sau i-a ales pe Nelu Iordache, Petru
Titcovici și Dan Chioru și luptă pentru stârpirea lor? Dacă și
declarațiile românilor sunt la fel cu ale politicienilor și
ambasadorilor, atunci în mod cert românii una spun și alta gândesc și nu
m-ar mira să aflu că de fapt ei doresc:
– Să aibă boala lui Becali când apărea pe post cu proteza la gât strigând că e pe moarte;
– Să aibă acasă ce avea Borcea în arest;
– Să poarte fularul lui Năstase și să aibă ouăle lui;
– Să aibă dosarele lui Băsescu(nu cele personale);
– Să divorțeze ca Elena Udrea;
– Să aibă în familie scandalurile din familia Prigoană;
– Să aibă mătuși sărace ca Tamara și mame rele ca Marioara(Zăvoranu);
– Să sughită ca Olguța;
– Să sară la ”coș” ca Luluța;
– Să fie sub control judiciar în Madagascar ca Mazăre;
– Să aibă ”accidente” precum Condrea;
– Să se pensioneze ca Coldea;
– Să fie persecutat de comuniști ca familia regală;
– Să renască din propria cenușă ca PSD-ul după ”Colectiv”;
– Să aibă ghinion pas cu pas, ca Iohannis;
– Să aibă”școala” lui Oprea;
Și lista ar putea continua, sunt convins că s-ar umple câteva pagini
cu astfel de dorințe nedeclarate dar invidiate. Așa că hai să nu mai fim
meschini și să recunoaștem că de fapt nu ne-ar deranja să fim învinuiți
că suntem corupți, dar să fim parlamentari și să facem legile și legea
în România.
În final două fotografii cu doi actuali miniștri craioveni, de pe
vremea când nu erau miniștri și promiteau că vor lupta cu corupția.
Acuma au descoperit că cei mai mari corupți sunt militarii, așa că s-au pus ordonanțe.
Ce își doresc românii în 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.