Scutul atacat de oi
Săptămâna asta am asistat la câteva evenimente specifice. În plus,
mai aveam două filmări făcute tot din zona de proximitate așa că am
decis să scriu despre ele. Cum sunt legate între ele prin spațiu și un
spirit local, am decis să le grupez sub titlul ”dale oltenilor” adica
d’ale oltenilor.
Primul cel care a făcut se pare înconjurul statelor NATO mai mult ca o
ciudățenie decât ca o problemă reală, este incidentul sau conflictul
dintre Scutul de la Deveselu și Ciobanul din vecinătate. Unii râd, alții
consideră că este un subiect care nu merită băgat în seamă, dar la o
analiză mai serioasă acesta arată cum merg treburile în România. Se
cunoaște subiectul, nu îl mai dezvolt.Ce trebuie reținut de aici este că
autoritățile nu se dezmint. Când au decis stabilirea locației scutului
la Deveselu, Ciobanul avea stâna acolo. Nici unul din cei care au luat
decizia instalării scutului nu și-au pus problema ciobanului, convinși
fiind că îl vor face să plece ușor, că doar nu o să se pună ciobanul cu
ditamai statul român, cu armata și cu americanii. Toți factorii de
răspundere , de la primar, la premier și președinte, sau ministru al
apărării erau convinși că îl vor arunca pe cioban de acolo cu oile lui
cu tot, fără nici o problemă și mai ales, fără cheltuieli. Cineva în mod
sigur, în stil propriu oltenesc, a spus :
”lăsați șefu, că îl scoatem noi de acolo, îi dăm un litru de vin și gata. Contați pe mine!”
Nu a fost așa, ciobanul nu s-a lăsat, iar acum se caută soluții,
instituțiile statului, la ordin se grăbesc să spună că nu are
autorizație, că nu și-a înregistrat toți mieii, că nu a ales culoarea
potrivită că nu are moț la căciulă. Sunt convins că până la urmă va fi
găsit vinovat, va fi amendat, gonit, poate și arestat pentru atentat la
siguranța NATO și toate astea pentru că nimeni nu a vrut să ia în serios
problema lui încă de la început, de când s-a discutat despre
înființarea scutului. Eu am spus că acest scut ne va aduce doar
necazuri, acesta e cel mai mic dintre ele și dreptul de proprietate al
unui om va fi încălcat abuziv fără ca cineva să ia atitudine, doar
pentru a nu-i supăra pe stăpâni și pentru a acoperi stilul pompieristic
și total neprofesionist în care se lucrează la noi. Lasă bă, că
merge-așa! Cel mai strigător la cer este că acest conflict creat și
întreținut de autorități ar putea fi stins simplu, ciobanul , care
deocamdată și-a retras oile din preajma bazei, cere doar să i se
plătească o sumă derizorie pentru autorități, care să îi acopere
cheltuielile, pierderile și să îi dea posibilitatea să cumpere teren în
altă parte, suma fiind de 80000 lei, dar autoritățile nu vor, ele vor să
îi ia totul cu japca, pe degeaba cu ajutorul ”justiției independente”
care se știe de acum cui va da dreptate. Nici americanii nu vor să
plătească pentru liniștea lor, mai ales de când Trump a decis să înghețe
fondurile pentru Deveselu, așa cum a înghețat Olguța pensiile
militarilor, iar MApN nu are de unde să plătească, pentru că domnul
Zisu vinde, spre exemplu, un pavilion cu o suprafaţă de peste 400 de
metri pătrați cu doar 36,28 lei. Păi vă dați seama câte pavilioane (cam
de mărimea unui saivan) trebuie să vândă armata în schimbul stânei?
Săraca armată română, pe mâinile cui a ajuns! Trăiască afacerile cu
terenurile armatei și impotența factorilor responsabili. Dar nu ați
văzut tot, căci una din anexele HG-5/2018 prin care domeniile armatei
se scot la jecmăneală, este secretă. Acolo e bătaia peștelui. Pe ele
lică!
Dacă nu e bătaie de joc, nimic nu e
Acum câteva zile mai concret pe 19.01. 2018, m-am dus la secția taxe
și impozite la Piața Centrală să îmi plătesc parcarea pentru mașină.
M-am dus frumos, am luat bon de ordine. La ghișee era afișat numărul
1240. Mi-m luat bonul de ordine și am văzut că numărul meu era 1338.
Deci aveam 100 de persoane în față. Timp berechet. Am plecat din sală să
fac un tur de piață dacă tot aveam de stat atât. La întoarcere abia
dacă se mișcaseră 30 de locuri. Am plecat iară, m-am reîntors și tot mai
aveam 50 în față. Atunci m-am gândit să văd dacă pot plăti on-line, cu
gândul și la impozit. Fiind două birouri de informații m-am așezat la
coadă la unul din ele. Ajuns la geam o întreb pe duduia de dincolo de
lumea dezlănțuită dacă pot să plătesc taxa de parcare on-line. Doamna a
spus că da, dacă am cont. Am spus că nu am cont. ”–Atunci mergeți la
colega -și îmi arată celălalt ghișeu care era la 50 de cm de ea, mesele
fiind aproape lipite, fără geam despărțitor, fără obstacol între ele-
luați o cerere, o completați și cu cererea și copie după buletin veniți
la mine.”

M-am uitat la doamna, am crezut că face mișto de mine. Mă întrebam
tâmp de ce ea nu are cereri, de ce are numai colega și de ce ea nu
poate lua o cerere de la colega să mi-o dea, că doar întindea mâna. Apoi
m-am întrebat de ce trebuie să stau la coadă la colega, apoi încă odată
la ea? Apoi m-am întrebat dacă m-aș fi dus prima oară la colega, mi-ar
fi spus la fel sau mi-ar fi dat cererea și m-ar fi trimis apoi la
cealaltă coadă, la colega? Apoi m-am întrebat cine organizează așa de
bine treaba încât să ne vină scârbă și să ne lăsăm păgubași, să nu ne
mai cerem nici drepturile, nici documentele, nici banii când avem de
luat bani de undeva, dacă mai avem. Apoi m-am întrebat de ce îmi pun
întrebări tâmpite.
Petrecere de pietoni
În aceeași zi, cu aceeași ocazie, în zona pieței, am observat altceva
care mi-a ridicat semnul întrebării sub căciulă. Se pare că
administrația locală ia măsuri după cum se trezesc edilii dimineața.
Dacă domnul primar sau un consilier mai influent sau agreat de stăpâna
Olguța se scoală cu fața la cearceaf, semnele de circulație se mută
către nord. Dacă respectivii se trezesc cu fața la răsărit,
indicatoarele rutiere se orientează la fel. La piața mare din Craiova,
chiar în zona cea mai circulată de pietoni, de cele mai multe ori
bătrâni sărmani, pentru că copii nu fac piața, iar adulți și cei mai
înstăriți merg la mall-uri, a fost desființată trecerea de pietoni pe
strada Frații Golești colț cu Dezrobirii.

Cred că este cea mai circulată intersecție, acolo în fiecare minut
traversează circa 30 de oameni și deși trecerea de pietoni a fost
desființată, deși există indicatoare și pe o parte și pe alta a
trotuarului, cei care nu știu, traversează cocoșați, cu bagajele în mână
fără să observe panourile pe care scrie ”trecere de pietoni
desființată”, iar cei care știu sau văd, pur și simplu ignoră și merg
ca pionierii. Asta până se va întâmpla un accident și un taximetrist mai
grăbit,mai nervos, sau mai indiferent la consecințe, știind că el are
prioritate, va da peste un bătrân, poate să îl învețe minte, iar acesta
vă cădea, poate doar împins, se va lovi cu capul de bordură iar
taximetristul nu va păți nimic pentru că avea prioritate. Să te ții
petrecere!
Cooperativa ”munca în zadar”
Tot în Craiova dar cu două zile înainte, pe data de 17, după ce cu
două zile înainte dăduse prima zăpadă, de 2 cm exact când s-a încălzit
și dispăreau petele albe de pe trotare, Primăria a luat măsuri pentru
curățirea trotuarelor.Priveam și nu îmi venea să cred, fuseseră scoși la
muncă lucrătorii de la salubritate să tocească lopețile în asfalt și
poate și să îl distrugă, că de curățat nu aveau ce. Anul trecut când
era zăpada de o jumătate de metru, nu a venit unu să mă ajute să curăț
zăpada de pe trotuarul din fața blocului iar acum când aveam și noi o
pată de culoare pe jos, au trimis armata salubrității să curețe lopețile
probabil.

Sunt convins că pe undeva într-un bilanț va fi bifată activitatea, se
va spune că s-au luat toate măsurile și a doua zi după ninsoare, prin
grija firmelor care primesc bani grei pentru deszăpezire, Craiova era
circulabilă. Ce știu politicienii ăștia să se scoată domnule! A, și
încă o treabă toți lucrătorii erau .. lucrătoare. Nici urmă de bărbat.
Așa domnule, femeile la putere și cu mapa și cu lopata. Dacă tot pomenii
de inutilitatea acțiunii, îmi amintesc că cu doi ani înainte parcă,
prin centrul Craiovei pe la Doljana se spăla la greu gresia.
Domnule, dar dădeau oamenii ăia cu apă și de ziceai că e concurs.
Toate bune și frumoase, dar afară ploua, o ploaie din aia mocănească de
ține câte trei zile. De ce mai consuma primăria apa dacă tot ploua afară
nu pot să înțeleg. Oare așa o fi moda la Craiova ?
Taaaaxi, du-mă unde vrei
Și dacă am pomenit de taximetriști, această categorie aparte de
români chiar și printre olteni, cred că ei au toate prioritățile din
lume. Iată că unul a plecat din stație din fața Spitalului Militar pe
sensul de mers spre centru și a intrat într-un autoturism care circula
regulamentar pe banda din dreapta. Mai – mai să se ajungă la bătaie,
nici nu știu cum s-a finalizat acțiunea, eram în spatele autoturismului
acroșat când s-a întâmplat, mă grăbeam, dar incidentul a fost filmat de
camera din mașină. Bine că nu am fost cu 1 minut mai în față, că o
furam eu.
Dar ce este cu adevărat de tot râsul este că plecând furios de pe
locul accidentului pentru a trage pe dreapta, cel lovit de taximetrist
nu mai ține cont de nimic și taie și el calea celui din spatele său care
a pornit în același timp și e gata să provoace de data asta el, un nou
accident. Suntem de tot râsul.
Cine-i om și cine-i câine ?
Mult mai civilizați și mai regulamentar circulă însă câinii în
Craiova . Am filmat acum câțiva ani și am avut ocazia să constat apoi că
puținii câini comunitari care au mai rămas prin centru, circulă doar
petrecere de pietoni. E adevărat, unii trec pe roșu, dar din cauza
oamenilor care îi derutează.
Și nu sunt instruiți sau dresați de nimeni, pur și simplu învață din
experiență. Numai noi, oamenii nu vrem să învățăm nici din cărți, nici
din greșeli, nici de la alții. Vrei nu vrei, te întrebi cu ce suntem noi
superiori bietelor ființe cărora le spunem animale. Sau cu ce sunt ele
de vină că noi le facem viața grea? Iată un câine care a refuzat să mai
consume conserve sau hrană uscată cată din comerț și a trecut la hrana
bio, produsă acasă, fără îngrășăminte,fără E-uri, fără coloranți.
Prefer să fiu măgar
Voi încheia cu un clip din afara zonei din care scriu, un clip primit
pe FB, cu un măgăruș care se manifestă omenește la întâlnirea cu
prietena din specia zis inteligentă. Văzându-i reacția, strigătele de-a
dreptul dramatice .. de bucurie, ceva între reproș și mulțumire, nu
poți să nu te întrebi dacă nu cumva greșim fundamental considerând că
suntem singurii capabili de sentimente, de manifestări de efuziune,
recunoștință, gratitudine și onestitate. Ba, cu fiecare zi constat că
pierdem aceste caracteristici.
Bine măcar că nu se pierd, acestea se transferă altor vietăți, care
iată încep să ne facă de râs. De acum nu o să mă mai supă când cineva o
să îmi spună că sunt măgar. Parcă e mai bine un astfel de măgar decât
premier, președinte sau politician dezumanizat, la modul general
vorbind, fără a nominaliza pe cineva anume.
https://lege5.ro/Gratuit/gi3dmmryge4a/hotararea-nr-5-2018-privind-trecerea-din-domeniul-public-in-domeniul-privat-al-statului-a-unor-constructii-si-amenajari-la-terenuri-din-cadrul-unor-imobile-aflate-in-administrarea-ministerului-aparari
https://doamnefereste.com/video/179/cea-mai-adorabila-i-minunata-prietenie-dintre-o-feti-a-si-un-magarus-a-cucerit-tot-internetul-filmule-ul-este-fermecator-video/
Dale Oltenilor