miercuri, 28 octombrie 2015

România ca o gaură sau ”cârtițizarea” românilor


ROMANII  SI GAURA
Nu știu dacă este cineva, în afară de cei vizați de acest articol care să nu fie de acord că România a devenit în ultimii 26 de ani nu doar o țară plină de gropi, ci o mare gaură , poate neagră, dacă ținem cont de ceea ce se spune despre celebrele găuri negre spațiale, poate roșie, dacă ne gândim la atâta sânge nevinovat vărsat pe caldarâmurile ei poate albastră dacă ne gândim la viitorul ei, dar indiferent de culoare este o gaură imensă.
O gaură la care se sapă de 26 de ani
În această gaură au dispărut mii de întreprinderi, combinate, instituții, industrii, a dispărut flota, sisteme, resurse, păduri, conturi bancare, dar mai ales visele și speranțele a milioane de români. Ei bine, cu toate aceste dispariții și decese nu s-a luat și nu se ia nici o măsură, românul doarme de 26 de ani așteptând nici el nu mai știe ce, poate propria groapă de care nici el nu mai e sigur că o va avea. Am ajuns la incredibila situație în care se consideră un om bogat românul care are o groapă de veci asigurată. Principala grijă nu doar a pensionarilor trecuți de semicentenar ci chiar a celor care abia se apropie de vârsta a doua, a devenit procurarea din timp a locului de veci, pentru că astăzi românul moare mult mai tânăr decât acum 25 de ani și asta datorită stresului, a alimentației cancerigene legiferate prin Codex Alimentarius, a virușilor luați din spitale, a accidentelor vasculare sau rutiere care s-au multiplicat într-o progresie geometrică, a condițiilor de trai mizere, a lipsei oricărei protecții sociale din partea statului, a distrugerii sistemului sanitar, a proliferării medicamentelor ”străine” cu efecte secundare criminale, a distrugerii mediului, inconștienței și nesimțirii sociale și multe alte cauze obiective sau subiective. Și totuși românul doarme în continuare deși nu este doar la marginea gropii sau găurii ci adânc băgat în ea, atât de adânc încât mulți nu mai văd lumina au devenit cârtițe. Pot spune că asistăm la un proces de ”cârțițizare” a românilor.
Polițistul român mai tare ca sabia lui Zorro ?
Și totuși uite că o gaură reușește să mai dezmorțească interesul – e drept doar de rating, deci financiar- al televiziunilor și a o parte din români, cei în căutare de senzațional, sau pomeni de mâna a doua. Un polițist de la rutieră a dat într-o groapă și a decedat. Să îi fie țărâna ușoară. În binecunoscutul stil pompieristic, media a năvălit pe partea de senzațional scoțând la suprafață reportaje mai vechi sau nebăgate în seamă până atunci și exacerbând subiectul. Nu au mai fost până acum astfel de cazuri? Nu au mai murit oameni în accidente datorate gropilor și drumurilor proaste? Ba da, cu siguranță, dar cei care au murit sau și-au distrus mașinile erau niște neica nimeni, nu polițiști. Probabil cineva de la forul legislativ sau executiv se va gândi acum să dea o lege prin care să pedepsească gropile care stau în fața mașinilor polițiștilor și prin extensie a aleșilor neamului așa cum s-a votat acea lege privind protejarea polițiștilor a aleșilor și magistraților, după ce un alt polițist, crezându-se tanc, a sărit în fața unei mașini pentru a o opri, crezând că dacă el s-a suit pe capotă, șoferul va opri imediat sau mașina de teamă sau respect, se va opri singură la vederea lui. Am văzut filmul acțiunii și îmi este clar că o parte din vină aparține polițistului care a ieșit în fața mașinii, în mijlocul șoselei, în condițiile în care mașina venea din curbă, dar și a celui care l-a învățat așa, dacă așa spun procedurile. Vina șoferului este că nu a oprit mașina, fără îndoială, dar nu se poate spune că l-a luat el intenționat pe capotă, ci că polițistul a stat în fața mașinii dacă nu cumva chiar că a făcut-o intenționat crezând că acesta va opri. Eu știu că prima grijă a unul militar, polițist, pompier, sau ce o fi el, aflat în misiune de luptă este să își salveze viața. Așa spun procedurile în toate situațiile chiar și în cazul piloților al căror avion este lovit și care costă zeci de milioane de dolari. Acel om nu și-a pierdut viața salvând-o pe a altcuiva ci acționând prostește. Acesta este purul adevăr pe care nimeni nu vrea să îl rostească. Nu era nici o dramă dacă mașina respectivă își continua drumul, putea fi urmărită, monitorizată identificată, șoferul prins și mai târziu, sau în altă zi, dar polițistul a vrut să fie el cel care îl oprește procedând așa cum probabil mai procedase că doar nu degeaba era poreclit ”dulăul”. A acționat precum dulăii care se iau după mașini încercând să muște roțile. Îmi e teamă că cele două morți sunt inutile pentru că nimeni nu vrea să înțeleagă că ambele se datoresc și unei concepții care se pare că se inoculează probabil încă din școală polițiștilor, aceea că ei sunt mai tari ca sabia lui Zorro și nimic nu le stă în cale. Ei bine, cineva trebuie să le amintească uneori că totuși,  chiar dacă au tatuată stânca din Gibraltar pe braț, asta nu îi ferește de accidente, că și ei trebuie să respecte legile țării, regulile de circulație sau măcar legile fizicii și ale bunului simț. Aquaplanarea nu se lasă intimidată de uniforma șoferului, ea apare la viteze mari indiferent cine este cel care conduce.

Oprea nu te scapă de necazuri dar te poate băga în groapă
De fapt în cazul agentului Gigină situația e mai complicată pentru că inițial poliția anunțase că acesta era în misiune de fluidizare a circulației. După două zile, când în rândul polițiștilor au început să apară caschete care murmurau, conducerea poliției a trebuit să recunoască că acesta se afla în cu totul altă misiune, îl conducea acasă pe ministrul Interesului Național care în fudulia lui nu se poate deplasa nici la wc fără antemergător. Nici chiar domnul Coarnă, cel care a spus cât de cât lucrurilor pe nume, lucru pentru care îl felicit încă odată, nu a spus lucrurilor pe nume în totalitate, deși le știe, preferând să puncteze mai mult aspectele care țin de semnalizarea gropii. Cu toate astea, adevărul este că deși un alt raport al poliției declară că agentul circula cu o viteză adaptată la condițiile de trafic, fără a menționa însă care era această viteză, pentru că în mod normal ar trebui să se spună care era aceasta cele două mașini din spatele motocicletei având aceeași viteză, polițistul nu a condus cu o viteză care să prevină producere oricărui accident, așa cum spune legea, și drept urmare accidentul s-a produs. Accidentul în sine dovedește că nu s-a respectat legea, polițistul nu a avut adaptată viteza la condițiile de trafic, adică la carosabil ud și vizibilitate redusă, și asta și pentru că polițiștii la modul general au convingerea că lor nu li se poate întâmpla nimic. Atâta vreme cât această convingere va fi inoculată sau indusă chiar și prin anchete mușamalizate, vom mai avea astfel de cazuri . Nu groapa a intrat în polițist, ci polițistul în groapă chiar dacă îl avea pe ministru în spate. Aviz și altora,  cei care se înscriu în UNPR crezând că dacă îl au pe Oprea în spate sunt feriți de necazuri. Nu vreau să mă gândesc câte vieți mai erau luate dacă se lucra la astuparea gropii sau la reparațiile respective în momentul trecerii domnului Oprea prin zonă. Părerea mea este că ambii polițiști au murit în primul rând din cauză că au crezut ca ”va merge așa” la infinit. Asta crede și Oprea dar uite că până la urmă mersul nu mai merge. Culmea mușamalizării, doamna deputat Adam Luminița, membră UNPR susține în continuare că polițistul fluidiza traficul, chiar i s-a spus că acesta era antemergător la mașina domnului Oprea. În opinia domniei sale fluidizarea traficului se face în goana calului. Asta ca să vedeți până unde merge încercarea unui deputat care face legi, de a scoate pe șeful de partid din cauză.
Cine răspunde?
Pe lângă viteza neadaptată la condițiile de trafic se mai pun în discuție următoarele probleme:
1. De ce s-a ieșit cu motocicleta pe o vreme care nu permite acest lucru?
2. Dacă exista un ordin de serviciu și un traseu stabilit pentru motocicletă, cine l-a semnat și dacă a fost dat în condiții legale.
3. De ce a părăsit mașina domnului Oprea locul accidentului și de ce nu s-a recunoscut de la început faptul că motociclistul era în misiune de escortare a domnului Oprea și nu de fluidizare a traficului? Cine e responsabil pentru această minciună?  Cât mai trebuie să mintă polițiștii ca să îl scape pe Oprea?
4. De ce domnul Oprea nu își dă demisia având în vedere faptul că polițistul decedat se afla în misiune la ordinul său, pentru că el ceruse escortă pentru a merge acasă? În informațiile date presei se spune că sediul poliției se afla în direcția opusă celei de deplasare a coloanei dar nu se spune cât de departe se afla și în ce direcție, locuința domnului Oprea și nici unde se deplasa efectiv coloana în momentul producerii accidentului. Se spune la modul general că misiunea era legală, dar nu se spune UNDE SE DUCEA domnul Oprea. De ce oare?
5. Domnul Oprea obișnuia să ceară însoțitor la TOATE DEPLASĂRILE SALE nu doar așa cum spune legea, în cazuri de urgență. Pentru domnul Oprea, orice deplasare a sa chiar și la întâlnirile de partid sunt urgente și în interes național. De fapt să ne amintim că pe vremea când era ministrul apărării s-a deplasat și și-a deplasat colegii de partid la o activitate a UNPR Timișoara cu un elicopter al armatei sub pretextul unei vizite la o unitate din garnizoană.
6. Cât vor mai fi înghițite abuzurile acestui individ care iată, produc și victime directe nu doar prin ricoșet ca în cazul pensiilor ciuntite de el și lupoaica lui.
Acarul și țambalul
M-a uimit replica unui alt sindicalist din poliție care declara că nu este relevant cu ce viteză conducea agentul sau care erau condițiile atmosferice, deși dacă oricare din noi ar fi fost victima acestui accident, concluziile poliției ar fi fost: ”în urma cercetărilor efectuale în cază, s-a reținut faptul că accidentul s-a produs din cauza neatenției șoferului și a neadaptării vitezei la condițiile meteo până la limita evitării oricărui pericol ” și subiectul ar fi fost închis. Acuma însă se caută acari, se va ajunge la concluzia că banda cu care era împrejmuit locul lucrării nu era de lățimea cerută de lege, sau vopseaua nu era suficient de fosforescentă, panourile care semnalizau nu erau la înălțimea motociclistului și nu semnalizau acustic, se va da orice explicație oricât de aberantă ar fi, numai să nu iasă vinovat polițistul sau interesul național, se va pune batista pe țambalul național.Dacă accidentul s-ar fi produs în alte condiții sau cu un alt vehicul care circula normal, aș fi dat vina și eu pe cei care au semnalizat groapa, dar nu, accidentul a fost provocat de viteza motocicletei si neadaptarea vitezei la condițiile de trafic, exces de viteză determinat de pretențiile și infatuarea celui care era escortat. Și astfel se va întări în rândul polițiștilor convingerea că orice ar face vor fi acoperiți, ei nu vor fi niciodată vinovați, orice prostie ar face vor fi avansați post mortem și declarați eroi. De altfel ”interesul național” nu se află la primul accident de acest gen, este al doilea în ultima lună, numai că celălalt nu a fost atât de grav. Deci și atunci domnul Oprea cerea un motociclist în fața sa pentru că așa i se pare lui că e mai macho. Se sesizează cineva, se cercetează și alte cazuri în care Oprea a făcut abuz de funcție iar chestorii au achiesat? Ce fac cei care acum 4 ani îndrăzneau să ceară unui șef de stat să iasă afară, și-au pierdut curajul și mândria, verticalitatea și demnitatea? Și-au pierdut sau vândut până și instinctul de conservare? Sau mărirea normei de hrană le-a astupat gura?
Televiziunile dezbat la un ison problema semnalizării gropilor deși în cazul acesta nu groapa a fost de vină și nici semnalizarea, dar este ordin să se treacă peste adevărații vinovați bătând monedă pe semnalizarea gropii și scoțând total din discuție ce căuta polițistul acolo, cine îl trimisese, cu ce viteză circula, de ce ministrul Oprea a părăsit locul accidentului chiar dacă l-a sunat pe Arafat. Dacă polițistul ar fi avut viteza adaptată la condițiile de trafic, nu la interesul național, ar fi evitat –așa cum cere legea- accidentul, dar el circula în viteză pentru că se grăbea domnul Oprea. Din cauza asta se și găsea în fața mașinii domnului Oprea, nu ca să îl protejeze ci ca să îi deschidă drumul, că se grăbea omul. Acest om a murit ca să ajungă Oprea mai repede acasă. Punct.
De la români nu mai aștept nimic, lașitatea și miserupismul au rădăcini prea adânci ca să mai încerce cineva să miște. Somn adânc stimați compatrioți, vedeți-vă de propria gaură, umpleți-vă mațul că până la urmă e bună și groapa comună.
România ca o gaură sau ”cârtițizarea” românilor

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.