Din culisele ultimei întâlniri Ponta- Iohannis

Întrebare la radio Erevan:
– Ce e între Ponta și Iohannis?
Răspuns: – Băsescu.
Marți 27.10.2015, după ce se prefăcuseră că se lovesc prin declarații și învinuiri doar pentru a face rating televiziunilor și a da românilor porția de circ la care au dreptul prin Constituție, reprezentanții celor două palate care conduc România spre dezastru, s-au întâlnit pentru a discuta instituțional, ca doi adevărați lideri. Discuțiile au avut loc într-o atmosferă caldă, tovărășească. Iată ce s-a discutat :
Ponta și-a cerut scuze pentru vizita fără mandat în Bulgaria.
Iohannis și-a cerut scuze pentru toate vizitele fără scop din mandat.
După prima scuză, s-a convenit ca acestea să fie trimise prin mail până la sfârșitul săptămânii, ca să poată și Ponta să cumpere cadouri de Crăciun familiei.
Ponta a promis că dacă e lăsat prim ministru va face o autostradă București –Munchen.
Iohannis a cerut ca aceasta să plece din Cotroceni și să fie cu trei benzi pe un sens.
Ponta a acceptat, dar a spus că nu o poate face cu trei benzi, însă o poate face pe un singur sens, numai dus.
Iohannis a cerut să fie lăsat Băsescu în pace ca să îl poată lua consilier la Cotroceni.
Ponta a fost de acord cu condiția să o ia și pe Elena Udrea la pachet.
Iohannis a spus că nu poate, are deja pe cineva care sare coarda, nu îi mai trebuie una care sare cu parașuta, e prea riscant, poate face accident cu ante-săritor cu tot.
Ponta l-a rugat pe Iohannis să renunțe la deplasările cu escortă, că blochează circulația în București.
Iohannis i-a spus că va renunța când renunță și Oprea.
Ponta a replicat că Oprea nu poate, că așa cer procedurile DNA, să îi însoțească pe cei chemați la audieri.
Iohannis i-a cerut lui Ponta să nu mai modifice codul fiscal.
Ponta a spus că este de acord dacă nici Iohannis nu va mai modifica codul bunelor maniere.
Până la urmă a rămas ca fiecare să își bată joc de codul lui.
Ponta i-a cerut lui Iohannis să nu mai meargă la horă.
Iohannis i-a cerut lui Ponta să nu mai meargă la Sârbă.
Subiectul a rămas în suspensie.
Iohannis i-a cerut lui Ponta să îi lase pe imigranți să intre în România.
Ponta i-a cerut lui Ponta să îl lase să facă garduri.
S-a găsit calea de mijloc, convenindu-se ca Ponta să facă garduri după ce imigranții intră în țară, pentru a fi sigur că aceștia nu vor pleca la căpșuni în Spania.
În ceea ce privește votul prin corespondență Iohannis a cerut ca toți cetățenii din diaspora să poată vota fără să mai stea la coadă.
Ponta a spus e de acord ca toți cetățenii să voteze, dacă se poate cu PSD-ul, dar că nu poate renunța la coadă, este una din cele mai vechi tradiții cu specific românesc, ca și micii.
În final s-a decis ca românii să stea la coadă la ambasade la înscrierea pe listele de vot, înainte de alegeri, legendându-se că  sunt cetățeni străini care vor să investească în România.

După epuizarea subiectelor cei doi și-au strâns mâinile satisfăcuți, Iohannis în ușa de la wc, pentru o treabă bine făcută,  Ponta în cea de la xerox, pentru o teză bine copiată.


Iată declarațiile celor doi glumeți, după întâlnire:
Iohannis „Am avut o întâlnire foarte normală. Am discutat la rece, cum se spune, foarte eficient despre chestiunile legate de refugiaţi, valuri de migraţie. M-a informat în privinţa câtorva chestiuni bugetare după care ne-am despărţit. A fost o întâlnire de lucru normală”
Ponta: „Întâlnire cu Pres. Iohannis/ deschidere totală pt dialog, respect reciproc și colaborare Guv-Pres pt bunul mers al României!”
Circul continuă.

Din culisele ultimei întâlniri Ponta- Iohannis

Politizarea unei gropi-adevăruri mascate

De câteva zile nu se mai poate palma accidentul antemergătorilor lui Oprea, până la urmă au trebuit să scoată subiectul pe tarabă și televiziunile care până acum au tăcut,
Opoziția, care e supărată că în ciuda tuturor încercărilor și presiunilor făcute asupra veselarului, majoritatea nu a fost schimbată, bineînțeles că profită de situație și se răzbună cerând anchetarea cazului. De fapt ei nu vor pedepsirea generalului de carton, ei vor doar înregimentarea lui. Asta nu este politizare, e ”afacere”, și o babă surdă și-ar da seama că dacă Oprea ar fi cedat ”rugăminților” de a vota pozitiv la precedenta moțiune, opoziția ar fi tăcut ca mutu acuma. Acum însă, se dă la Oprea, cere comisii parlamentare, mârâie, își arată dinții, dar deocamdată nu mușcă pentru că încă îl așteaptă în cușca buldogului. Nu ar fi exclus însă ca odată și odată chiar să stea împreună în aceeași celulă.Este LMC că PNL-ul urmăreşte două lucruri prin acest lătrat fără efect real, în primul rând să îl sperie pe Oprea şi să îl facă să vină mai repede în barca lor şi în al doilea rând să vadă boborul că ei pasămite vor să afle adevărul. Mă îndoiesc însă că vor să afle adevărul sau mai bine spus că vor ca aceesta să fie scos la supragaţă, pentru că de cunoscut ei îl cunosc, aşa cum îl cunosc toţi cei care fac trotuarul prin politica românească.
Iohannis nu face nici el politică pe acest caz, el a făcut politică atunci când a cerut imperios demisia lui Ponta imediat ce s-a anunțat că urmează a fi cercetat de DNA. Acum nu face politică, face doar pe prostu tăcând ca și Oprea și cerându-i să iasă să spună ceva, dar nu direct lui ci guvernului pentru că ținta lui este Ponta, și se folosește și el de accident ca să îi mai impute ceva lui Ponta. Față de Oprea, Iohannis este încă rezervat pentru că știe că are nevoie de partidul lui și nu îi cere demisia, doar îl ”sfătuiește”, cam la fel cum Băsescu ”a sfătuit-o” pe doamna Firea să aibă grijă de soarta soțului. Iohannis seamănă din ce în ce mai mult cu Băsescu. Chiar dacă tonul și termenii nu sunt la fel cu ai lui Băsescu, sfatul lui Iohannis nu lasă loc de întors el doar îi arată lui Oprea ce se poate întâmpla dacă rămâne lângă Ponta. Interesant este și motivul pentru care Iohannis l-a sfătuit pe Oprea să demisioneze și anume pentru lisă de comunicare. Asta ca de la mut la mut. S-ar putea spune că râde ciob de oală spartă, după ce el a așteptat două săptămâni până să spună ceva despre somnul șefului Cancelariei Domnești, ca să nu mai menționez că nu spune nimic despre ”promovarea caselor de modă” care o îmbracă pe doamna Iohannis cu ocazia vizitelor oficiale la care aceasta participă și ia hora în față. Cine a văzut pagina de facebook a doamnei profesoare, știe la ce mă refer, am mai vorbit despre asta. Oricum, Iohannis face un joc la două capete. Pe de o parte ”îi dă sfaturi” prietenești lui Oprea, dar în surdină, fără a cere demisia, fără a face afirmații care să îl supere, dar pe de altă parte își pune buldogul să mârâie, pentru orice eventualitate. Deci nici Oprea nu vrea pedepsirea marinarului ci doar supunerea lui.
La rândul lui, Ponta nu politizează nici el cazul Oprea, el doar îl sprijină pe Oprea, bagă însă bățul prin gard, pomenind așa în treacăt cum este Oprea chemat la ”consfătuire” la Cotroceni, deși este un simplu ministru care ar trebui să stea mai puțin prin Cotroceni și mai mult prin Victoria și cum se auto-invită biciclista Alina la cafea la MI cu Gabriel, fără nici un interes politic. Bineânțeles susținerea lui Oprea și menținerea lui în Guvern, în condițiile în care un alt ministru, domnul Stroe a fost împins să sară din tren pentru o simplă vorbă, cum că a fost ghinionist să fie contemporan cu accidentul din Apuseni. Dacă domnul Stroe ar fi fost escortat de avionul care s-a prăbușit, acum ar foi fost legat dar cu domnul Oprea situația e alta, Ponta nu ia nici o măsură pentru că nu vrea să politizeze cazul.
Despre Gabriel ce să mai spunem, el nu are nici un interes să politizeze cazul, el nu își dă demisia de onoare, pentru că nu poate să dea ceva ce nu are. În plus, dacă nu i-a cerut nimeni, nici Ponta, nici Iohannis, ce putea să facă să iasă el singur să vorbească? Păi nu a vorbit toată viața și să vorbească tocmai acum? Nu ar mai fi fost el. Mai bine să tacă, nu ca surda la horă ci ca mutul la karaoke. Cine face din acest subiect, un subiect politic, oamenii care cer sa se afle adevărul și fără a căror cerere cazul ar fi rămas fără a fi măcar cercetat, sau Oprea care își adună parlamentarii pentru a le spune ce să spună și ce să nu spună dacă sunt întrebați pe acest subiect? Ne aflăm din nou, pentru a nu știu câta oară în situația absurdă când hoțul strigă”hotul” sau chiar mai rău, criminalul se pretinde victimă. Oprea se plânge că se politizează cazul, dar el se agață de suferința familiei polițistului decedat pentru a-și justifica lașitatea, tăcerea, aroganța și nesimțirea. Asta nu este politizare, asta este ceva de zi cu zi la Oprea. Și când te gândești că i-au trebuit 6 zile lui Oprea ca să aranjeze toate ploile și să fie sigur că nimeni din poliție nu va declara altceva decât declară el. Un efort imens.Nu este o coincidență faptul că tocmai primăria, condusă de un membru PNL nu a trimis nici până acuma documentele cerute de parchet? Și totuși justiția nu se simte batjocorită, nici influențată.
Aparent s-ar crede că Băsescu îi poartă sâmbetele pentru că agenții lui din media duc o campanie anti-Oprea furibundă mimând interesul… cetățeanului. Să nu ne îmbătăm cu apă rece, nici B1 tv nu urmărește aflarea adevărului, pentru că deja îl știe, ca toți ceilalți, nici Băsescu nu vrea torpilarea lui Oprea, că doar nu degeaba i-a pus două stele pe umăr. Chiar dacă Oprea nu știe de ce a luat cea de-a patra stea, Băsescu știe de ce i-a dat-o că doar nu o fi și el amnezic. Iar Oprea, așa împiedicat și antipatic, doctor și fudul cum e, are o ”calitate”, și-a făcut un partid de oportuniști și oameni gata să facă orice pentru a slujbă, o funcție, un grad, o afacere, un profit cât de mic, indiferent peste cate gropi sau cadavre trebuie să treacă pentru asta. Pe de altă parte, fiind curtat din toate părțile, participând la ședințele altor partide acolo unde nici cei aleși nu au mereu ușile deschise, Oprea este o sursă de informații actualizată permanent. Oprea este continuatorul lui Voicu, este cureaua de transmisie a afacerilor interpartinice iar legăturile lui cu Băsescu sunt mai puternice decât s-ar crede, pentru că amândoi urmăresc același ”interes național” care aduce bani și puterea de a jongla cu destinele altora. Deci nici Băsescu nu îi vrea pielea în băț dar și-a asmuțit, ca și Iohannis, sau Iohannis ca și Băsescu, lătrătorii pe el, ca să nu uite că are datorii de plătit.
Sindicatele din poliție au sărit și ele să îl apere pe Ponta când de fapt scopul lor este să apere interesele și drepturile sindicaliștilor iar primul drept al lor este dreptul la viață. Ori cu acești politicieni care circulă ca descreierații prin țară la adăpostul mașinilor cu girofar fără să le pese de ceilalți participanți la trafic sau condițiile meteo, astfel de cazuri vor deveni nu săptămânale ci cotidiene. Dacă sindicaliștii ar fi luat atitudine și ar fi făcut public sau cerut măsuri sau explicații ministrului după primul accident, cel care practic a dus la intrarea lui Gigină în escorta, poate acesta ar mai fi fost în viață acum. Dar atunci sindicaliștii au tăcut, acuma îl apără pe Oprea deși știu foarte bine cum stau lucrurile în timp ce colegii le mor – e adevărat cu norma de hrană mărită, dar mor – pentru mofturile și orgoliile lui Oprea. Singurul care a fost mai direct –mai ales la început – și fără de care poate nu se declanșa acest val, este Coarnă, care și-a mai păstrat demnitatea și care așa cum îl știu eu, fierbe acum, prins între ”sfatul” conducerii poliției și grija față de colegi. Pe de altă parte, să nu uităm că Oprea încă lucrează la metodologia de aplicare al legii pensiilor militare și o ”trădare” din partea polițiștilor ar duce la o metodologie care să le ia mai mult decât le dă, după metoda deja patentată cu Legea 241. Deci încă un motiv ca sindicatele să nu îl supere pe Oprea, după mărirea normei de hrană.
Şi totuşi există un sindicat, Pro Lex care face notă discordantă, spunând lucrurilor pe nume . Iată ce a declarat şeful sindicatului, domnul Vasile Lincu:
„Decesul politistului din coloana oficiala a viceprim-ministrului Oprea reprezinta doar unul din efectele nerespectarii legii in MAI. Politistilor le este frica de sefi, executa orice dorinta a acestora, chiar cu riscul de a raspunde civil, penal sau chiar cu viata. MAI controleaza in mare masura miscarea sindicala din Politie, implicandu-se in divizarea sindicatelor si sustinerea si promovarea anumitor lideri. Acestia si-au dovedit servilismul cand s-au transformat in avocatii ministrului, invocand realizarile acestuia si vinovatia politistului accidentat. Explicatia acestor puncte de vedere sta in trecutul, prezentul si beneficiile acestor lideri.
Toti politistii care cunosc si nu reactioneaza la abuzuri nu sunt victime, ci complici. Declaratiile sub anonimat nu reprezinta act de curaj si nu sunt in masura sa schimbe ceva in Politie”.
Citiţi comunicatul de presă al sindicatului, AICI 
Televiziunile, cu excepția celor care au rămas încă fidele lui Băsescu trag la foc automat în cei care încearcă ”politizeze” subiectul scoțând la suprafață contracte, înțelegeri, regulamente, care să arate că Oprea se găsea în legalitate sub toate aspectele când a plecat de la locul accidentului. Campioni în acest sens sunt cei de la Antena 3 care mai au un pic și dau vina pe groapă că nu a strigat singură să îl anunțe pe polițist că are o jenă și nu se poate da la o parte din fața lui. Nu ar fi exclus să aflăm că de fapt în seara și în zona aceea nu a plouat, nu era noapte, condițiile meteo erau impecabile, deci nu se poate reproșa nimic celor care l-au trimis pe Gigină în misiune sau celui care spunea” mai repede.
Implicarea televiziunilor în muşamalizarea abuzurilor lui Oprea reiese şi din declaraţia domnului Lincu Vasile, cel care susţine că a dat interviuri cu situaţia reală din poliţie către televiziuni, dar acestea nu au publicat interviul.Sunt 6 zile de când a fost dat acest comunicat şi nu l-a preluat nici o televiziune.   QED.
Justiția încă bâjbâie. Nu are ordin să taie în carne vie, dacă ar fi vrut sau putut face asta nu ar fi așteptat 6 zile ca să obțină înregistrările audio sau documentele justificative ale misiunii, le-ar fi obținut, luat, confiscat, în 24 de ore, nu ar fi lăsat o săptămână pentru…. întocmire, pixelare, ”fățuire”. Deocamdată a primit ordin să deschidă cazul, că s-a inflamat lumea, și să strângă date. Numai că poliția nu trimite toate datele deși știe ce anume trebuie trimis chiar și fără să ceară parchetul. De fapt tocmai de aia nu trimite, tocmai pentru că știe ce anume nu trebuie trimis. Încă se mai caută locul spre care să se spună până la urmă că se îndrepta Oprea, pentru că dacă se poate spune că venea de la un sediu care avea legătură cu securitatea națională, locuința proprie încă nu a fost declarată sediu al administrației de stat, dar cine știe poate acum se lucrează la o OUG prin care sediile miniștrilor să fie declarate puncte de lucru ca să îl poate scoate pe Oprea basma curată. Deja pe surse circulă informația că pe la MI s-a lucrat și se lucrează la întocmirea actelor care să justifice folosirea escortei de către Oprea. Dar asta nu înseamnă politizare, asta este doar fals în declarație și în înscrisuri. Asta însă este ceva obișnuit nu poate fi legat doar de acest caz. Când e nevoie, poliția poate face orice că oricum nu are cine să îi tragă la răspundere, procurorii și judecătorii se fac că nu înțeleg sau nu văd. Mai cunoaștem niște cazuri. Personal sunt convins că până la urmă Oprea va fi scos total din cauză dar vor fi lăsate portițe pentru a se redeschide dosarul sau acesta va fi amânat până la calendele grecești că doar justiția română este specialistă în așa ceva. Dacă moartea a mii de oameni a fost amânată până s-au prescris faptele, ce să mai spunem de un amărât de accident? Abuzul în serviciu este floare la ureche, iar nesimțirea, lașitatea, disprețul , fuga de răspundere, lipsa onoarei, nu sunt condamnate de codul penal.
În concluzie, cazul nu este”politizat” este doar folosit de toți cei care au ceva de câștigat din el, toți uitând de cel care nu mai poate câștiga nimic. După cum se vede nimeni nu vrea ca Oprea să fie pedepsit cumva, însă toți îl vor în curtea lor, indiferent dacă e vinovat de ceva sau nu în acest caz, indiferent câte alte păcate ar mai avea. Clasa politică, partidele și Oprea sunt cei care vor câștiga de pe acest caz, folosind ocazia să își dea la gioale, să se învinuiască de politizare, să dea ”sfaturi”, să strângă șuruburi, să depună moțiuni, să promită, să amenințe, să ”lăcrimeze”, să se mențină la guvernare să schimbe guvernarea, să conducă țara și să îi prostească în continuare pe români. Tragedia cea mai mare, pe lângă moartea unui om nevinovat, este că o întreagă clasă politică își bate joc de cei ce vrând nevrând i-au ales neavând altă variantă și păstrează pe funcții înalte un om pe care aproape toți îl disprețuiesc iar el, cunoscându-și valoarea, se comportă așa cum știe el, băgându-i pe toți în găleata lui când afirmă că nu e singurul care a beneficiat de escortă și girofaruri, ”sfătuindu-i” și el mai mult sau mai puțin mascat să aibă grijă ce vorbesc, pentru că cererile lor de escortă sunt la el.
Vo(mi)tați dragi români, vo(mi)tați!
 http://www.prolex.ro/2015/10/27/pro-lex-cere-viceprim-ministrului-gabriel-oprea-sa-se-retraga-din-viata-publica-decesul-politistului-gigina-doar-unul-din-efectele-ordinelor-nelegale-date-de-sefii-din-politie/
Politizarea unei gropi-adevăruri mascate

25.10.2015-Dumnezeu a fost militar

În ziua de 25 Octombrie 2015, Dumnezeu a ţinut cu militarii. După zile întregi în care a plouat, de Ziua Armatei a fost soare, au fost 18 grade la Craiova, am înţeles că a fost o zi însorită cam prin toată ţara. În sfârşit a mai ţinut Dumnezeu şi cu militarii nu numai cu guvernanţii. Dumnezeu a fost militar pentru o zi. La mai multe Doamne!

Pe o zi aşa frumoasă lumea a venit în număr mai mare la activitatea organizată la Cimitirul Sineasca din Craiova pentru cinstirea eroilor armatei române, civilii egalând numărul militarilor prezenţi, cu rezervişti cu tot, dar vom vedea mai jos de ce. În total cred că au fost cam 400-500 de persoane prezente la activitate.

Standard OPREAtional Procedures
Chiar înainte de începerea activităţii însă, s-a întâmplat un mic incident pe care nu aş fi ţinut neapărat să îl relatez pentru a nu crea probleme de partid protagoniştilor, dar totuşi nu pot să nu îl menţionez. În timp ce mă deplasam pe o alee a cimitirului  către locul activităţii, exact în faţa mea o femeie în vârstă s-a împiedicat şi a căzut practic direct în nas, în faţa domnilor Bica şi Genoiu, persoane marcante din conducerea judeţeană şi naţională a UNPR. Fără să vreau m-am gândit la accidentul cu motociclistul care a căzut în faţa preşedintelui UNPR Oprea şi mă aşteptam ca şi cei doi reprezentanţi să procedeze la fel ca şi Oprea şi să meargă mai departe ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Astfel ar fi urmat  procedurile Opreaţionale  Standard  ale  UNPR  a;a cum cere  interesul naţional, mai ales că doamna nu se afla în escorta celor doi şefi. Spre cinstea, dar, cine ştie, poate şi ghinionul lor, cei doi au oprit iar domnul Bica s-a dus a ajutat-o pe doamnă să se ridice, a întrebat-o dacă este ok, deşi se vedea că nu este, avea nasul şi gura julite, a trimis pe cineva să aducă apă să o spele pe doamna. Apoi au apărut doi domni de la Poliţia locală care au preluat-o pe doamna şi domnul Bica a putut pleca mai departe fiind sigur că doamna e pe mâini bune. Din păcate nu aşa a procedat şi domnul Oprea aşa că nu e de mirare că i se cere demisia pe care însă nu are cine să o semneze pentru că se apropie alegerile şi nici Ponta, nici Iohannis nu au de gând să omoare găina cu voturi de aur. Suntem în Românistan şi cu asta basta. Sper ca cei doi să nu fie retrogradaţi sau demişi pentru că nu au respectat procedurile standard ale lui Oprea, sau cum spun americanii, SOP. Nu ar fi exclus ca cineva din conducerea UNPR să declare că de fapt a fost o provocare, partidele din opoziţie au vrut să pună partidul într-o situaţie proastă, regizând accidentul. Mai sper ca, citind acest pasaj, organizatorii să treacă în plan pentru ediţiile viitoare şi o mică ambulanţă care să stea pe o alee pregătită pentru orice incident care ar putea apărea. Dacă femeia ar fi căzut cu capul pe o dală de ciment, sau, cine ştie, într-o groapă nesemnalizată,  am fi avut poate o cu totul altă situaţie.Culmea ironiei este totuşi că în cimitirele din România găseşti mai puţine găuri  neastupate decât pe străzi, prin parcuri, pe trotuare, prin tavane,   dar mai ales prin buzunarele românilor de rând.

Standard National Operational Procedures
Mai departe, activităţile s-au desfăşurat în sistem de operare naţional, adică un mic moment religios, discursurile reprezentanţilor instituţiilor locale care au strălucit datorită limbajului lustruit, apoi domnul general de brigadă Dorin Blaiu comandantul Garnizoanei, care a dat citire mesajului domnului Duşa.Ingrată misiune!

Am aflat cu această ocazie că armata română a desfăşurat în anul 2015 un număr de 340 de exerciţii, din care 40 cu participare internaţională. Am rămas şocat să constat că ne aflăm în cea de-a 300-a zi a anului pentru că mai sunt 65 de zile până la sfârşitul anului şi am avut, exceptând aplicaţiile multinaţionale câte o aplicaţie pe zi. Nu vreau să ştiu câte unităţi sunt în armata română ca să vedem câte aplicaţii vin pe cap de unitate sau dacă oamenii ăştia au mai avut timp să şi respire, pentru că înainte de fiecare aplicaţie au fost controale, apoi zile şi zile de pregătire, apoi după ele bilanţuri, lecţii învăţate, măsuri de îmbunătăţire, etc. Nu ştiu câte aplicaţii au fost în teren şi câte pe hartă, câte cu tehnică şi câte fără, dar oricum câteva concluzii se trag dar apar şi întrebări.

Întrebările ar fi :
1. Cam câţi bani s-au cheltuit cu aceste aplicaţii?
2. Câtă tehnică sau echipament s-ar fi cumpărat cu aceşti bani?
3. Câte dintre ele au avut subiect apărarea graniţelor?
4. Dacă banii care se spune că au fost suplimentaţi la bugetul armatei au fost folosiţi şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai sau de muncă ale militarilor, pentru înzestrare şi dotare sau numai pentru aceste aplicaţii? Din câte ştiu eu, la capitolul dotare şi înzestrare nu s-a prea mişcat nimic, pentru că aplicaţiile au înghiţit tot. Şi atunci cu ce ne lăudăm?
Nu mai continui lista, suntem totuşi la ceas aniversar dar ar trebui să avem un pic de decenţă când ne lăudăm că am făcut ceva pentru armată, când de fapt am făcut doar eforturi pentru a arăta cât de supuşi suntem celor care  confundă interesul naţional cu interesul străin de România.

Astea sunt partidele, cu astea defilăm
După discursurile standard a urmat depunerea coroanelor. Aici am fost surprins să constat că   delegaţia „primului partid al ţării” era cea mai mare.  Probabil s-a dorit o demonstraţie de forţă, ca să înţeleagă toată lumea cine este la butoane dar, pentru că există şi un dar, trei sferturi din cei aflaţi în delegaţia PSD erau tineri până în 25 de ani şi m-am întrebat automat dacă erau oamenii lui Dragnea sau ai lui Sturzu pentru că nu este chiar aşa de lipsit de importanţă cu cine votează aceştia, sau probabil erau copii, nepoţii şi pupilele celor care conduc acum, viitorii conducători de mâine, care au ieşit la vedere şi încearcă să obişnuiască lumea cu feţele lor.
Un alt semn de întrebare mi s-a ridicat la delegaţia PRM pentru că nu am văzut pe nimeni îmbrăcat în hainele defunctei Mărioara şi atunci mă întreb cum vrea Cherida să câştige inimile alegătorilor dacă nu dă filialelor din teritoriu nici măcar o pereche de budigăi? Bietul PRM, să fie sortit să fie condus numai de nebuni?

După depunerea de coroane, care a decurs conform standardelor, a urmat defilarea gărzii de onoare şi am constat faţă de anii trecuţi mai puţine subunităţi la defilare. Este normal, ceilalţi militari participau la câteva din cele 340 de aplicaţii.
A urmat o pauză în activităţile dedicate zilei armatei, până la ora 18 când militarii au participat la Procesiunea Religioasă organizată la Catedrala Metropolitană cu ocazia Sfântului Dumitru după care la ora 20.30 a urmat Retragerea cu torţe a militarilor. Din păcate deşi vremea a fost superbă, a fost o seară frumoasă, foarte puţini Craioveni au venit să onoreze eforturile militarilor.

Păcat de banii cheltuiţi pe torţe.
Pare ciudat că la Depunerea de coroane au fost mai mulţi cetăţeni decât la Retragerea cu torţe, dar nu inexplicabil. La prima activitate, unde partidele au depus coroane, fiecare partid şi-a mobilizat oamenii pentru a avea o delegaţie cât mai stufoasă şi a-şi arăta muşchii, pe când la cealaltă activitate, seara, nu au fost prezenţi nici capii instituţiilor politice sau guvernamentale, deci nu au venit nici slugile lor.

Momentul a fost onorat doar de conducerea unităţilor militare din Craiova, Comandamentul Brigăzii şi Garda de Onoare constituită cu această ocazie.

Nu ştiu cum a fost în alte localităţi, dar asta a fost la Craiova.
Armata prin ochii meşteşugarilor

Şi a mai fost în Craiova de câteva zile o altă activitate care a ţinut ocupată Piaţa Mihai Viteazu, o expoziţie cu produse tradiţionale cu ocazia Târgului Meşteşugarului Popular.
Am vizitat şi eu târgul şi mi-am dat seama că nu a fost organizat întâmplător, acesta a prezentat mascat strategia de apărare a României pe anul 2016. Numai că pentru a nu se prinde duşmanul care este viitorul şi traseul armatei, ca şi armele strategice, acestea au fost prezentate under cover cu ocazia târgului, după cum veţi vedea în câteva exemple:
Aceasta este arma strategică cu care vom înspăimânta pe inamic:

Acest raion arată ce se va alege de armata română dacă  interesul naţional va conduce în continuare sectorul apărare.
OALE SI ULCELE
Această fotografie arată care va fi tehnica de transport a armatei, cu Zisu la conducerea Logisticii.Nu sunt reprezentaţi soldaţii de plumb, dar cai de lemn vom avea la greu.

Mai jos, vedem mijloacele de transport aerian cu care vor circula militarii. Se aşteaptă doar parola de accesare.

Am înţeles că a fost deja semnat contractul pentru o escadrilă de covoare fermecate.
Acest raion ne arată calitatea ireproşabilă a gloanţelor patriei.

A, să nu uit, am văzut la Sineasca un important membru de partid şi parcă şi deputat, venit la activitate cu nepotul. Acesta, nepotul, copil mic, nevinovat, cu idei trăznite, ca orice copil, a venit la cimitir cu o armă de jucărie, ceva în genul renumitelor Lupana de pe vremea lui Al Capone. Aşa i s-a părut lui că e potrivit pentru o activitate la cimitir, dar bunicul lui nu a văzut că puştiul era mai potrivit ca îmbrăcăminte şi echipare cu o filmare într-un film cu gangsteri şi total neadecvat unei ceremonii religioase? De prost gust bunicule!

Pentru ce ne aplicăm?
Pentru ca am deschis subiectul finanţării MApN şi aplicaţiilor, un ultim comunicat al MApN ne anunţă că ministrul Duşa sau Cârpaciul, cum îmi place mie să îl alint, prietenii ştiu de ce, va participa luni, 26 octombrie, de la ora 11.00, la Ziua Distinşilor Vizitatori a exerciţiului româno-american DRAGOON CROSSING ROMÂNIA 2015, în zona localităţii Mândruloc, judeţul Arad.
Exerciţiul multinaţional întrunit, desfăşurat în zilele de 25 şi 26 octombrie, are ca scop „demonstrarea interoperabilităţii dintre cele două armate şi dezvoltarea capacităţii de planificare, conducere şi executare a operaţiilor de trecere a cursurilor de apă.”
Deci pe Duşa îl interesează, la 10 ani de la intrarea în NATO,  să demonstreze că e capabil să opereze cu trupele NATO. Domnule Duşa, asta se făcea prin 97-2004, PÂNĂ SĂ INTRĂM ÎN NATO, căci dacă nu eram interoperabili nu intram, dar am trecut de mult de asta.Poate aţi vrut să spuneţi gradul de interoperabilitate, asta e altceva. Dacă după 12 ani de luptă prin nisipurile din Irak şi Afganistan cu americanii, noi facem exerciţii ca să demonstrăm că putem coopera cu ei, că suntem interoperabili, dar nu ne interesează dacă suntem capabili să ripostăm în cazul unui atac exterior măcar 48 de ore singuri, degeaba mimăm cooperarea, pentru că după 20 de zile, când structurile NATO vor decide- în caz că suntem atacaţi că e trebuie să intervină, nu vor mai avea cu cine să coopereze înseamnă că cineva nu are ce căuta la conducerea armatei. Asta trebuie să exersaţi dumneavoastră, lupta la supravieţuire a armatei, poporului şi naţiei în cazul unui atac din partea oricui, chiar şi a lăcustelor, până se decide cineva că ar trebui să ne ajute.
Armata ca un muzeu
După retragerea cu torţe, mi-a rămas pe retină ultima imagine, aceea a Muzeului de Artă din Craiova, pe lângă care trecuseră trupele şi două fete vesele.

Mi-a plăcut imaginea, era frumoasă, o clădire veche, luminată, care se vede foarte frumos, mai ales noaptea. Dar privind la frumuseţea becurilor de afară, oare câţi ştiu cu câte eforturi mai supravieţuieşte acel muzeu, cine cunoaşte cât costă întreţinerea clădirii, salarizarea personalului, cum sunt plătiţi, cât costă restaurările şi câtă lume mai calcă pragul muzeului în ziua de azi? Cam aşa se prezintă şi armata română, luminată şi împodobită cu ocazia demonstrativelor, a unor activităţi de PR, pe la aplicaţii, dar care abia reuşeşte să se târască prin indiferenţa, inconştienţa şi lipsa de interes a cârmuitorilor ei şi a ţării. Uite mamă, mai avem armată!
<iframe width=”420″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/WbakbVV6754″ frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>
Pentru cei care vor să ştie cum mai arată Craiova azi după ce şi-a băgat Olguţa mâna prin ea, vă prezint câteva fotografii din Centrul Craiovei.
Frescă pe o clădire din Centrul Craiovei





Are mână orice s-ar spune!
25.10.2015-Dumnezeu a fost militar

România ca o gaură sau ”cârtițizarea” românilor

Nu știu dacă este cineva, în afară de cei vizați de acest articol care să nu fie de acord că România a devenit în ultimii 26 de ani nu doar o țară plină de gropi, ci o mare gaură , poate neagră, dacă ținem cont de ceea ce se spune despre celebrele găuri negre spațiale, poate roșie, dacă ne gândim la atâta sânge nevinovat vărsat pe caldarâmurile ei poate albastră dacă ne gândim la viitorul ei, dar indiferent de culoare este o gaură imensă.
O gaură la care se sapă de 26 de ani
În această gaură au dispărut mii de întreprinderi, combinate, instituții, industrii, a dispărut flota, sisteme, resurse, păduri, conturi bancare, dar mai ales visele și speranțele a milioane de români. Ei bine, cu toate aceste dispariții și decese nu s-a luat și nu se ia nici o măsură, românul doarme de 26 de ani așteptând nici el nu mai știe ce, poate propria groapă de care nici el nu mai e sigur că o va avea. Am ajuns la incredibila situație în care se consideră un om bogat românul care are o groapă de veci asigurată. Principala grijă nu doar a pensionarilor trecuți de semicentenar ci chiar a celor care abia se apropie de vârsta a doua, a devenit procurarea din timp a locului de veci, pentru că astăzi românul moare mult mai tânăr decât acum 25 de ani și asta datorită stresului, a alimentației cancerigene legiferate prin Codex Alimentarius, a virușilor luați din spitale, a accidentelor vasculare sau rutiere care s-au multiplicat într-o progresie geometrică, a condițiilor de trai mizere, a lipsei oricărei protecții sociale din partea statului, a distrugerii sistemului sanitar, a proliferării medicamentelor ”străine” cu efecte secundare criminale, a distrugerii mediului, inconștienței și nesimțirii sociale și multe alte cauze obiective sau subiective. Și totuși românul doarme în continuare deși nu este doar la marginea gropii sau găurii ci adânc băgat în ea, atât de adânc încât mulți nu mai văd lumina au devenit cârtițe. Pot spune că asistăm la un proces de ”cârțițizare” a românilor.
Polițistul român mai tare ca sabia lui Zorro ?
Și totuși uite că o gaură reușește să mai dezmorțească interesul – e drept doar de rating, deci financiar- al televiziunilor și a o parte din români, cei în căutare de senzațional, sau pomeni de mâna a doua. Un polițist de la rutieră a dat într-o groapă și a decedat. Să îi fie țărâna ușoară. În binecunoscutul stil pompieristic, media a năvălit pe partea de senzațional scoțând la suprafață reportaje mai vechi sau nebăgate în seamă până atunci și exacerbând subiectul. Nu au mai fost până acum astfel de cazuri? Nu au mai murit oameni în accidente datorate gropilor și drumurilor proaste? Ba da, cu siguranță, dar cei care au murit sau și-au distrus mașinile erau niște neica nimeni, nu polițiști. Probabil cineva de la forul legislativ sau executiv se va gândi acum să dea o lege prin care să pedepsească gropile care stau în fața mașinilor polițiștilor și prin extensie a aleșilor neamului așa cum s-a votat acea lege privind protejarea polițiștilor a aleșilor și magistraților, după ce un alt polițist, crezându-se tanc, a sărit în fața unei mașini pentru a o opri, crezând că dacă el s-a suit pe capotă, șoferul va opri imediat sau mașina de teamă sau respect, se va opri singură la vederea lui. Am văzut filmul acțiunii și îmi este clar că o parte din vină aparține polițistului care a ieșit în fața mașinii, în mijlocul șoselei, în condițiile în care mașina venea din curbă, dar și a celui care l-a învățat așa, dacă așa spun procedurile. Vina șoferului este că nu a oprit mașina, fără îndoială, dar nu se poate spune că l-a luat el intenționat pe capotă, ci că polițistul a stat în fața mașinii dacă nu cumva chiar că a făcut-o intenționat crezând că acesta va opri. Eu știu că prima grijă a unul militar, polițist, pompier, sau ce o fi el, aflat în misiune de luptă este să își salveze viața. Așa spun procedurile în toate situațiile chiar și în cazul piloților al căror avion este lovit și care costă zeci de milioane de dolari. Acel om nu și-a pierdut viața salvând-o pe a altcuiva ci acționând prostește. Acesta este purul adevăr pe care nimeni nu vrea să îl rostească. Nu era nici o dramă dacă mașina respectivă își continua drumul, putea fi urmărită, monitorizată identificată, șoferul prins și mai târziu, sau în altă zi, dar polițistul a vrut să fie el cel care îl oprește procedând așa cum probabil mai procedase că doar nu degeaba era poreclit ”dulăul”. A acționat precum dulăii care se iau după mașini încercând să muște roțile. Îmi e teamă că cele două morți sunt inutile pentru că nimeni nu vrea să înțeleagă că ambele se datoresc și unei concepții care se pare că se inoculează probabil încă din școală polițiștilor, aceea că ei sunt mai tari ca sabia lui Zorro și nimic nu le stă în cale. Ei bine, cineva trebuie să le amintească uneori că totuși,  chiar dacă au tatuată stânca din Gibraltar pe braț, asta nu îi ferește de accidente, că și ei trebuie să respecte legile țării, regulile de circulație sau măcar legile fizicii și ale bunului simț. Aquaplanarea nu se lasă intimidată de uniforma șoferului, ea apare la viteze mari indiferent cine este cel care conduce.

Oprea nu te scapă de necazuri dar te poate băga în groapă
De fapt în cazul agentului Gigină situația e mai complicată pentru că inițial poliția anunțase că acesta era în misiune de fluidizare a circulației. După două zile, când în rândul polițiștilor au început să apară caschete care murmurau, conducerea poliției a trebuit să recunoască că acesta se afla în cu totul altă misiune, îl conducea acasă pe ministrul Interesului Național care în fudulia lui nu se poate deplasa nici la wc fără antemergător. Nici chiar domnul Coarnă, cel care a spus cât de cât lucrurilor pe nume, lucru pentru care îl felicit încă odată, nu a spus lucrurilor pe nume în totalitate, deși le știe, preferând să puncteze mai mult aspectele care țin de semnalizarea gropii. Cu toate astea, adevărul este că deși un alt raport al poliției declară că agentul circula cu o viteză adaptată la condițiile de trafic, fără a menționa însă care era această viteză, pentru că în mod normal ar trebui să se spună care era aceasta cele două mașini din spatele motocicletei având aceeași viteză, polițistul nu a condus cu o viteză care să prevină producere oricărui accident, așa cum spune legea, și drept urmare accidentul s-a produs. Accidentul în sine dovedește că nu s-a respectat legea, polițistul nu a avut adaptată viteza la condițiile de trafic, adică la carosabil ud și vizibilitate redusă, și asta și pentru că polițiștii la modul general au convingerea că lor nu li se poate întâmpla nimic. Atâta vreme cât această convingere va fi inoculată sau indusă chiar și prin anchete mușamalizate, vom mai avea astfel de cazuri . Nu groapa a intrat în polițist, ci polițistul în groapă chiar dacă îl avea pe ministru în spate. Aviz și altora,  cei care se înscriu în UNPR crezând că dacă îl au pe Oprea în spate sunt feriți de necazuri. Nu vreau să mă gândesc câte vieți mai erau luate dacă se lucra la astuparea gropii sau la reparațiile respective în momentul trecerii domnului Oprea prin zonă. Părerea mea este că ambii polițiști au murit în primul rând din cauză că au crezut ca ”va merge așa” la infinit. Asta crede și Oprea dar uite că până la urmă mersul nu mai merge. Culmea mușamalizării, doamna deputat Adam Luminița, membră UNPR susține în continuare că polițistul fluidiza traficul, chiar i s-a spus că acesta era antemergător la mașina domnului Oprea. În opinia domniei sale fluidizarea traficului se face în goana calului. Asta ca să vedeți până unde merge încercarea unui deputat care face legi, de a scoate pe șeful de partid din cauză.
Cine răspunde?
Pe lângă viteza neadaptată la condițiile de trafic se mai pun în discuție următoarele probleme:
1. De ce s-a ieșit cu motocicleta pe o vreme care nu permite acest lucru?
2. Dacă exista un ordin de serviciu și un traseu stabilit pentru motocicletă, cine l-a semnat și dacă a fost dat în condiții legale.
3. De ce a părăsit mașina domnului Oprea locul accidentului și de ce nu s-a recunoscut de la început faptul că motociclistul era în misiune de escortare a domnului Oprea și nu de fluidizare a traficului? Cine e responsabil pentru această minciună?  Cât mai trebuie să mintă polițiștii ca să îl scape pe Oprea?
4. De ce domnul Oprea nu își dă demisia având în vedere faptul că polițistul decedat se afla în misiune la ordinul său, pentru că el ceruse escortă pentru a merge acasă? În informațiile date presei se spune că sediul poliției se afla în direcția opusă celei de deplasare a coloanei dar nu se spune cât de departe se afla și în ce direcție, locuința domnului Oprea și nici unde se deplasa efectiv coloana în momentul producerii accidentului. Se spune la modul general că misiunea era legală, dar nu se spune UNDE SE DUCEA domnul Oprea. De ce oare?
5. Domnul Oprea obișnuia să ceară însoțitor la TOATE DEPLASĂRILE SALE nu doar așa cum spune legea, în cazuri de urgență. Pentru domnul Oprea, orice deplasare a sa chiar și la întâlnirile de partid sunt urgente și în interes național. De fapt să ne amintim că pe vremea când era ministrul apărării s-a deplasat și și-a deplasat colegii de partid la o activitate a UNPR Timișoara cu un elicopter al armatei sub pretextul unei vizite la o unitate din garnizoană.
6. Cât vor mai fi înghițite abuzurile acestui individ care iată, produc și victime directe nu doar prin ricoșet ca în cazul pensiilor ciuntite de el și lupoaica lui.
Acarul și țambalul
M-a uimit replica unui alt sindicalist din poliție care declara că nu este relevant cu ce viteză conducea agentul sau care erau condițiile atmosferice, deși dacă oricare din noi ar fi fost victima acestui accident, concluziile poliției ar fi fost: ”în urma cercetărilor efectuale în cază, s-a reținut faptul că accidentul s-a produs din cauza neatenției șoferului și a neadaptării vitezei la condițiile meteo până la limita evitării oricărui pericol ” și subiectul ar fi fost închis. Acuma însă se caută acari, se va ajunge la concluzia că banda cu care era împrejmuit locul lucrării nu era de lățimea cerută de lege, sau vopseaua nu era suficient de fosforescentă, panourile care semnalizau nu erau la înălțimea motociclistului și nu semnalizau acustic, se va da orice explicație oricât de aberantă ar fi, numai să nu iasă vinovat polițistul sau interesul național, se va pune batista pe țambalul național.Dacă accidentul s-ar fi produs în alte condiții sau cu un alt vehicul care circula normal, aș fi dat vina și eu pe cei care au semnalizat groapa, dar nu, accidentul a fost provocat de viteza motocicletei si neadaptarea vitezei la condițiile de trafic, exces de viteză determinat de pretențiile și infatuarea celui care era escortat. Și astfel se va întări în rândul polițiștilor convingerea că orice ar face vor fi acoperiți, ei nu vor fi niciodată vinovați, orice prostie ar face vor fi avansați post mortem și declarați eroi. De altfel ”interesul național” nu se află la primul accident de acest gen, este al doilea în ultima lună, numai că celălalt nu a fost atât de grav. Deci și atunci domnul Oprea cerea un motociclist în fața sa pentru că așa i se pare lui că e mai macho. Se sesizează cineva, se cercetează și alte cazuri în care Oprea a făcut abuz de funcție iar chestorii au achiesat? Ce fac cei care acum 4 ani îndrăzneau să ceară unui șef de stat să iasă afară, și-au pierdut curajul și mândria, verticalitatea și demnitatea? Și-au pierdut sau vândut până și instinctul de conservare? Sau mărirea normei de hrană le-a astupat gura?
Televiziunile dezbat la un ison problema semnalizării gropilor deși în cazul acesta nu groapa a fost de vină și nici semnalizarea, dar este ordin să se treacă peste adevărații vinovați bătând monedă pe semnalizarea gropii și scoțând total din discuție ce căuta polițistul acolo, cine îl trimisese, cu ce viteză circula, de ce ministrul Oprea a părăsit locul accidentului chiar dacă l-a sunat pe Arafat. Dacă polițistul ar fi avut viteza adaptată la condițiile de trafic, nu la interesul național, ar fi evitat –așa cum cere legea- accidentul, dar el circula în viteză pentru că se grăbea domnul Oprea. Din cauza asta se și găsea în fața mașinii domnului Oprea, nu ca să îl protejeze ci ca să îi deschidă drumul, că se grăbea omul. Acest om a murit ca să ajungă Oprea mai repede acasă. Punct.
De la români nu mai aștept nimic, lașitatea și miserupismul au rădăcini prea adânci ca să mai încerce cineva să miște. Somn adânc stimați compatrioți, vedeți-vă de propria gaură, umpleți-vă mațul că până la urmă e bună și groapa comună.
România ca o gaură sau ”cârtițizarea” românilor

Netanyahu o comite din nou

Hitler văzut de Netanyahu

Premierul israelian Benjamin Netanyahu începe să semene din ce ]n ce mai mult cu Zăvoranca, se pare că fie e în căutare de publicitate cu orice chip,  fie vrea să concureze pe postul lăsat liber de Vadim.
Declaraţia mileniului
După ce la începutul lunii ne-a uimit cu noua definiţie a terorismului, spunând că scopul terorismului este să răspândească frica şi asta doar pentru că avea el pregătiţi câţiva oameni care să spună că le e frică de palestinieni, de data asta înaltul reprezentant al Israelului a şocat efectiv întreaga lume politică, de la ăl cu barba sură pân’ la ăl cu ţâţa’n gură, spunând că Hitler a fost un băiat cuminte, el săracu nu a vrut decât să îi trimită pe evrei la ei acasă, între sânii străbunilor, nu avea nici un gând să îi extermine, dar a avut ghinionul să se întâlnească la Berlin cu Haj Amin al-Husseini, un fost muftiu controversat al Ierusalimului şi acesta, băiat rău, l-a convins pe Hitler să nu îi trimită acasă ci în lagăre. Şi uite aşa, săracul Hitler, ca şi urmaşa sa la conducerea Germaniei, a fost nevoit să facă ce au vrut arabii, nu ce au vrut germanii. Iată declaraţia: ”Muftiul Ierusalimului a luat un avion spre Berlin. La acea vreme Hitler nu dorea exterminarea evreilor, ci expulzarea lor. Hajj Amin al-Husseini a mers însă la Hitler și i-a spus: Dacă îi alungi, vor veni la noi. Atunci Hitler l-a întrebat: Ce trebuie să fac?. Iar muftiul i-a răspuns: Arde-i!”
Ascultând sau citind cele spuse de premierul Israelian te întrebi dacă a băut cucută sau e cumva timpul să revizuim istoria, să îl absolvim pe Hitler de crimele comise şi să îl reabilităm, sau să ne punem întrebarea ce a putut produce turbulenţa asta în mintea mai marelui Israelian. Să fie oare efectul fenomenului de givraj ca în cazul Iovan ? Bineînţeles că nu e vorba nici de una nici de alta deşi nu pot băga mâna în foc, partea Palestiniană se pare că a descoperit fractura, este vorba de intenţia lui Netaniahu de a pune toate relele din lume pe cârca palestinienilor pentru a justifica fostele dar mai ales viitoarele operaţiuni ale forţelor israeliene prin Gaza, dar să mergi atât de departe încât să denaturezi o întreagă istorie şi să faci din Hitler un sugaci nevinovat numai ca sî îţi justifici atrocităţile parcă e deja prea mult.
Norocul lui Netanyahu
Stau şi mă întreb dacă Israelul are o legea ca cea impusă României de institutul acela cu nume de motor pe motorină combinat cu margarina Wisana, pentru că dacă au, situaţia e groasă. Păi dacă ar fi fost la noi, în Românistan, ar fi sărit imediat numitul institut pentru cercetarea urmărilor Holocaustului şi l-ar fi învinuit că face propagandă unui criminal de război, fost asupritor al poporului ales, plus vina de a îndemna la ura de rasă, prin învinuirea Palestinienilor de crimele comise de nazişti. Pentru asemenea fapte, la noi în ţară nu te mai scapă nici Oprea, nici Dragnea, nici Paula Iacob. Mare noroc are Beny că nu e român. Sunt curios, în afară de anumite declaraţii de delimitare faţă de respectiva declaraţie, ce alte măsuri se vor lua împotriva vorbitorului, indiferent cine ar fi el, pentru că este de-a dreptul incredibil că un om, chiar şi un simplu om, fără a avea o poziţie aşa de înaltă poate spune aşa ceva. Dar să fii reprezentantul unui stat să să vii cu asemenea declaraţii şi asta numai pentru a provoca pe palestinieni şi a justifica pedepsirea lor, este nu numai o aberaţie ci o sfidare fără margini a bunului simţ şi a lumii întregi. Dar sunt totuşi convins că nu se va întâmpla nimic, totul va fi trecut cu vederea, institutul Wiesel nu va cere pedepsirea autorului declaraţiei, pentru că nu e aşa, nimeni nu poate falsifica sau modifica istoria mai ales cea referitoare la evrei, asta o pot face doar evreii înşişi, fără a da socoteală nimănui.
S-au atins limitele absurdului
Nimic altceva nu mai este de comentat, va intra şi asta în rândul “gafelor” mai marilor lumii sau se va spune că de fapt declaraţia a fost scoasă din context, interpretată sau tradusă greşit sau, eventual, că domnul Netanyahu a încurcat rândurile. Culmea este că Merkel, reuşind să îşi mai păstreze o doză de realism politic nu admite încercarea lui Netanyahu de a îl absolve pe Hitler şi declară că ei, germanii îşi asumă actele săvârşţite de predecesorii lor. Am trait să văd şi asta, un premier evreu îl scoate pe Hitler nevinovat iar un cancelar german îl contrazice. S-a întors lumea cu curul în sus de tot. De acuma se poate întâmpla orice, absolut orice, nimic nu poate fi mai aberant, s.au atins limitele absurdului.Dacă mai luăm în calcul şi declaraţia domnului Netanyahu privind arma nucleară iraniană, declaraţie contrazisă de chiar rapoartele Mossadului, ne aflăm în faţa unui om care ori s-a trezit glumeţ într-o bună zi, ori vrea să se facă de rîs şi cere demisia,  dar mascat .
Shalom! !
http://www.napocanews.ro/2015/10/netanyahu-hitler-nu-dorea-exterminarea-evreilor-ci-expulzarea-lor-holocaustul-a-fost-ideea-unui-palestinian.html
http://www.in-cuiul-catarii.info/2015/10/08/netanyahu-terorismul-si-romania-9727
Netanyahu o comite din nou

Se poartă patriotismul

De la un timp încoace, cu cât ne apropiem mai mult de alegeri, cu atât se înteţesc declaraţiile şi afirmaţiile patriotarde ale unor actuali sau foşti capi politici ca să nu spun capete încoronate sau neîncoronate.
Pioneza lui Iohannis
Domnul Iohannis a încercat să atingă filonul patriotic al românului când s-a prefăcut că nu acceptă numărul de refugiaţi impus de älteste schwester Merkel, deşi o făcuse deja pe ascuns cu câteva luni înainte fără să anunţe aşa de zgomotos că în fapt a fost de acord cu trocul german pe care l-a acceptat pe ascuns. Cum însă ştie că cordonul ombilical îi e încă legat de mama Germania a vrut să arate că e protestant, sau protestatar, sau ce vrea el, strigând rar, dar tare că el nu acceptă pioneza. Inutil, mai lungă sau mai scurtă, pioneza este acceptată. Mai încercase el odată să ne lovească la partea sensibilă când a promis că prima vizită pe care o va face ca şef de stat la fi în Republica Moldova dar a uitat, aşa cum a uitat că a promis şi că el va colabora cu un premier aparţinând opoziţiei şi că nu este indicat ca un partid să deţină şi Cotroceniul şi Victoria. Aşa e el, nasul lung şi memoria scurtă.
Băsescu dă cu barda
La rândul său fostul preşedinte de ţară, în calitatea sa de viitor preşedinte de partid strigă şi el din gură de şarpe că el de fapt nu vrea de loc refugiaţi, afirmând cu un tupeu ordinar că dacă el ar fi fost preşedinte, nu ar fi acceptat nici un refugiat, că pe el îl interesează soarta românilor care muncesc peste hotare şi că ar fi mai bine ca statul român să dea banii acordaţi refugiaţilor pentru aducerea acasă a românilor plecaţi la muncă peste hotare. Nu pot spune câtă greaţă îmi produc cuvintele acestui satrap care pe vremea cât era preşedinte anunţa cu zâmbetul pe buze tăieri de pensii şi salarii, inclusiv la cei care mureau peste hotare pe pământ afgan, vorbea despre SUE şi ceda suveranitate la greu, anunţa că nu e nici o dramă dacă ne pleacă medicii, nu au decât să plece, el oricum se opera în Viena. Acest om are acum tupeul să joace rolul patriotului român îngrijorat de soarta românilor şi-culmea- sunt destui care se uită în gura lui. Fiecare călău cu satârul lui fiecare satâr cu sângele victimelor.
Iliescu vrea cu intelectualii
Nici tabăra socialiştilor din România nu este scutită de cuvinte şi îndemnuri patriotarde. Nu mai departe de ultimul Congres, ne-am trezit cu nişte declaraţii atât de sforăitoare încât ziceai că e concurs pentru titlul de „cel mai făţarnic pesedist”. Domnul Iliescu, tatăl muncitorilor şi ţăranilor de la oraşe şi sate, dar mai ales al minerilor din Valea Jiului, uitând de bătaia administrată studenţilor, profesorilor şi cititorilor, nu jucătorilor, de carte, în Piaţa Universităţii pe vremea când el mulţumea lui Cosma pentru „treaba bine făcută” se ridică la Congres şi plânge că partidul a uitat de intelectuali şi că e timpul să îşi îndrepte faţa către ei. Doamne fereşte, o nouă bătaie? Domnule Iliescu vreţi să îi altoiţi din nou, sau odată cu distrugerea economiei, a industriei, cu dispariţia clasei muncitoare şi înflorirea bişniţei ca meserie de bază în România, aţi constat că nu mai aveţi bază de selecţie şi vă dispar natural susţinătorii din scripte? Păi credeţi că dacă îi chemaţi pe intelectuali în partid vor veni? Chemaţi-l pe Cozma, că a devenit intelectual de când a făcut studiile la mititica şi vă aduce el tot ce doriţi.
Moşteniri şi moştenitori
Nici Dragnea nu se lasă mai prejos şi într-un avânt patriotico – moralisto – crocodilist, ceva în genul lui Oprescu când cu cazul Ionuţ, consideră că a sosit momentul ca şi partidul său să îşi ceară scuze pentru crimele comuniştilor pentru că uite, securistul Băsescu se auto-condamnase, ceilalţi comunisto-securisto-turnătorişti din partea dreaptă a tabloului politic îşi turnaseră cenuşă în cap, doar el şi colegii lui nu se schimbaseră la faţă. Numai că domnia sa ca preşedinte, nu ştie să roage, nu ştie să invite, nu ştie să ceară voie, el se impune, ”VĂ CER SĂ VĂ RIDICAŢI ÎN PICIOARE” asta ca să nu creadă cineva că îşi poate face de cap în partid şi că dacă a auzit ceva cuvinte frumoase prin zonă, gata, face fiecare ce vrea. Nu, la aşa partid aşa apucături, la aşa conducător, aşa subordonaţi. Aferim! Interesant este şi faptul că domnul Dragnea nu a cerut partidului să se ia ceva măsuri, să se despăgubească eventual din puşculiţa partidului urmaşii crimelor comuniştilor, aşa cum ar fi trebuit, el a cerut doar să se ceară scuze şi cu asta gata, partidul este curat, hoţii din partid la fel, comuniştii reabilitaţi, conştiinţele, ca toţi românii, adormite. Procesul comuniştilor din România este astfel încheiat, toată lumea pesedistă poate să meargă acasă liniştită, de acum nimeni nu o să mai strige după ei pe stradă „comuniştilor” ei nu mai sunt comunişti, tocmai şi-au cerut scuze. Aceasta este noua orientare a conducerii PSD. Apropo, Dragnea declară că nu este comunist, că PSD nu are nici o legătură cu fostul Partid Comunist dar nimeni nu ne spune cine a pus mâna pe cotizaţiile de partid, pe fostele sedii, hoteluri, gospodării, domenii şi case de vacanţă ale partidului atât de incriminat. La fel procedează şi herr Iohannis care declară că a moştenit de la Deutsche Volksgruppe doar clădirile, bunurile, documentele, nu şi ideologia. Fiecare cu moştenirea lui.
Cu cât se vinde Mihai

Dar, pentru că există un dar, lista nu se opreşte aici. Acum câteva zile primesc în cutia poştală semnale că nu doar capii politici s-au patriotizat ci şi capetele încoronate mai mult sau mai puţin legal, pentru că din câte ştiu eu, cel care îşi spune Regele Mihai al României deşi nu este nici rege, cel mult se poate spune că a fost rege şi nu este nici al României, căci nu a fost validat ca Rege de către Parlament, aşa cum cerea Constituţia României. Practic, din punct de vedere juridic Mihai a fost rege doar cei 3 ani pe vremea când în spilhozeni fiind, fusese suit pe tron fără a conduce însă. Dar asta este altă treabă, a istoricilor. Cert este că după atâtea declaraţii patriotarde la momentul când încă nu revenise în ţară, cum că el nu vrea bani, nu vrea valută, nici pe Roman nici Peleşul, ci doar să trăiască în ţărişoara lui scumpă, şi-a recăpătat încet – încet cam toate posesiunile, – deşi fusese oarecum despăgubit la plecarea din ţară cu bunuri plus o rentă viageră care i-a asigurat traiul suficient încât să nu moară de foame nici el nici numeroasa familie, – şi a devenit unul din cei mai bogaţi oameni din ţară, fără a mişca un deget. El nu, dar cei din preajma sa mişcă. Se mai face un ban din reclame, din gemuri, din Stema Casei Regale pusă pe unele produse, avem vinuri regale, în curând poate şi ciorapi regali şi cine ştie câte alte surse de care nu ştim. Iată că nu ştiam că înaltele feţe regale au decis să îşi lege imaginea de cea a unor adevăraţi voievozi şi cârmuitori ai acestui neam şi au pus în vânzare o colecţie de monede cu imaginile lui Mihai Viteazu, Avram Iancu, A. I Cuza şi Ferdinand I care a fost mai român decât Mihai I al României dar şi a celui care se crede – fără motiv – la nivelul celor enumeraţi. Am primit în cutia poştală un pliant în care sunt înştiinţat că această colecţie de 5 piese evaluate iniţial fiecare la preţul de 79,99 Lei fiecare este pusă la dispoziţia noastră prin grija familiei lui Mihai şi apropiaţilor săi. Suntem înştiinţaţi, totţi cei care au primit acest pliant, că au fost produse doar 2000 de seturi aşa că e cazul să ne grăbim să cumpărăm. Numai că vânzarea nu a mers aşa de bine iar Familia Regală, că noi nu avem o Casă Regală, a decis să scadă preţul şi uite aşa chipul lui Mihai I s-a ieftinit de la 77,99, la 19.99. Eu ştiam că este ieftin dar nu ştiam că se ieftineşte aşa de drastic într-un timp aşa de scurt. În oferta primită prin poştă sunt anunţat că în fapt se propune nu vinderea întregii colecţii, ci în primă fază doar vinderea monedei reprezentându-l pe Mihai, urmând ca apoi, cei care vor dori, dacă vor mai dori, să cumpere în rate, dacă vor mai plăti, şi celelalte monede. Realizaţi cât de parşivă e oferta? Neavând dreptul să negocieze preţul la celelalte monede, cei care au iniţiat afacerea, pentru că este o afacere financiară, oferă reducere doar la moneda cu Mihai, pe care trebuie să o vândă ca să nu iasă în pierdere şi ca să poată apoi să se laude că din toate monedele, cea mai cerută şi vândută a fost a marelui Mihai fost Hohenzollern, fără a spune însă că au fost nevoiţi să scadă preţul de trei ori ca să scape de ea. Ieftin truc, dar este în ton cu obiceiurile de familie. Să mai spun că astfel Familia Regală arată că nu dă doi bani pe istoria neamului şi nu este interesată de vânzarea celorlalte piese, urmărind practic doar imaginea lor şi interesele financiare proprii? Nu mai e nevoie, se vede cu ochiul liber.

Aceştia sunt patrioţii care ne-au condus şi ne conduc destinele. Apropo, oare domnul Mihai când îşi va cere iertare pentru actul de la 23 August prin care a lăsat 80000 de militari în mâna ruşilor ca să nu mai vorbesc de ceilalţi români predaţi la cheie  aceloraşi satrapi la 30 Decembrie 1947?
Dar domnul Iohannis ca moştenitor declarat al Grupului Etnic German când îşi va cere măcar scuze pentru faptele naziştilor sau aceştia au fost înfiinţat kindergarden pe teritoriul României cât au activat?
Pe el că nu mai poate!
Cred că toate astea se întâmplă în ultimul timp pentru că a dispărut cel care le-ar fi putut da peste nas acestor patriotarzi de ocazie, cel care până acum o lună deţinea monopolul termenului de patriot în lumea politică fiind mai mereu luat peste picior pe acest motiv. Unii au sărit imediat să îi ia titlul de patriot, alţii partidul, dar dacă îi punem pe toţi laolaltă, politicieni, regi sau fufe dezbrăcate, constatăm că gaşca este doar aparent heterogenă căci de fapt au multe trăsături comune oricât de diferiţi ar părea la prima vedere.
Nu ştiu dacă toţi au pretenţia să îşi imortalizeze chipul şi fumurile pe medalii, picturi sau statui, ca Mihai, pozând în patrioţii, dar toţi pot intra cu succes în colecţia de patrihoţi a neamului.
Se poartă patriotismul

Partidul condamnaţilor

Elita
Pesediştii şi-au stabilit conducerea partidului. Partidul va fi condus de doi oameni care reprezintă nu doar ce are mai bun partidul ci trendul partidului, dar – să recunoaştem – şi al societăţii româneşti prezente şi viitoare. A devenit aproape unanim recunoscut faptul că nu poţi ajunge pe o treaptă înaltă în partide, în societate, în structurile statului, dacă nu eşti şantajabil, dacă nu ai cel puţin un schelet în dulap, schelet care să garanteze supunerea şi menţinerea cursului şi drumului trasat de cei care conduc destinele românilor. Dacă se întâmplă ca cel care candidează la o funcţie în partid, Parlament sau structurile statului, să fie sau să aibă în familie un fost nomenclaturist, turnător, sau securist, este cum nu se poate mai bine,  succesul şi al lui şi al structurii în care este încadrat este garantat. Pe aceleaşi criterii se aleg şi primarii şi şefii de partid, şi miniştrii, şi deputaţii şi senatorii şi şefii de direcţii, deconcentrate şi toţi cei care vor să îşi tragă şi ei un ce profit. Uneori chiar şi cei care sunt promovaţi în partid sau prin guverne pentru că ar reprezenta un nume în sport, show-bizz, media sau mai ştiu eu domeniu şi ar fi necesari pentru imagine, sunt şi ei aleşi tot dintre cei care au, dacă nu o bubă, măcar o zgaibă, prin chelie. Ultimul exemplu, cel al lui Arşinel, un actor de comedie şi de revistă care nu mai are nevoie de prezentare, poate doar de alte reclame la Catena, este elocvent. Intrarea sa în UNPR este atât de străvezie încât nici chiar el şi Oprea nu au reuşit să o explice credibil. Domnul Arşinel a spus că i s-a făcut oferta de către domnul Oprea şi nu a putut refuza, domnul Oprea a declarat că el nu are nici un merit, a fost voinţa domnului Arşinel. Iată ce au declarat cei doi : Arşinel: „S-a întâmplat ca acum, mai spre sfarşitul anilor pe care poti să-i aduni, mi s-a propus sa intru in UNPR, un partid care într-un fel sau altul în ultimul an s-a detaşat printr-o politica verticală, corectă, dreaptă, cu anumită coloană vertebrală pe care o datorăm şi preşedintelui, sau mai ales preşedintelui, domnului Oprea, care a rezistat multor provocări şi tentaţii şi şi-a menţinut linia cu care a debutat în partidul UNPR.” Oprea însă, declară că „Ei pur şi simplu au venit, vreau să vă spun că, în ultimele trei luni de zile, peste 70 de mii de oameni s-au înscris în UNPR din toate categoriile sociale.” Se referea domnul Oprea şi la Vasile Muraru. Unul din ei, minte, ori Arşinel, ori Oprea. Ar fi putut ca măcar pe acest aspect să mintă la fel. Impresionează însă limba lui Arşinel care nici nu a intrat bine în partid şi a ţinut să arate cât este de devotat preşedintelui partidului. Bună treabă. La rândul său, domnul Oprea nu a pierdut ocazia să se laude cu calificarea naţionalei de fotbal la Europene, graţie membrului fondator al UNPR, generalul cu trei stele -deocamdată- Iordănescu. Pot pune pariu că la 1 Decembrie Iordănescu va mai pune o stea pe umăr şi la fel şi Năstase, că doar de aia a trecut la UNPR.
Socoteli
Dar să revenim la conducerea PSD. O vorbă din popor spune: „ cum e turcu, şi pistolul”. Păi dacă în fruntea PSD au fost aleşi un condamnat şi un repetent, către ce se îndreaptă partidul? Orice om de bun simţ ar întreba cum au putut pesediştii să voteze în fruntea partidului un om cu o condamnare, fie ea chiar şi doar în primă instanţă? Nu au luat în calcul faptul că aceasta poate rămâne definitivă sau chiar că se poate agrava? Se pare că nu. De ce ? De proşti? Sunt chiar atât de inconştienţi încât să fie gata să cheltuiască alţi bani cu alte alegeri dacă Dragnea va fi condamnat definitiv? Să fiu sincer nu cred. Şi atunci de ce ? Pentru că au fost convinşi că până la urmă Dragnea va scăpa basma curată. Cine i-a convins? Asta ştiu ei. Dragnea sigur este convins de asta. Pe el cine l-a convins? Eu nu pot decât să bănuiesc, dar eu nu sunt aşa de sigur că cel care i-a promis că va scăpa nevătămat dacă îl dă pe Ponta jos de la partid şi de la Guvern, se va ţine de cuvânt. Ponta a acceptat şi el acest joc şi chiar dacă până acum se ţinea tare în şa, acum la Congres a anunţat că el de mult şi-a pus capul la picioarele lui Dragnea şi mandatul său de ministru este în mâinile lui Dragnea. Se pune întrebarea dacă este şi el tot atât de naiv încât să creadă că Dragnea nu i-l va tăia? Sau a acceptat până la urmă un troc cu cel care încearcă de un an aproape să îl dea jos de la guvern, sperând şi el că aşa va menţine măcar partidul la guvernare până la alegeri? Dacă astea le-au fost socotelile, speranţele şi aranjamentele, amândoi au luat ţeapă, dar Ponta face colecţie. Se aude de cam o lună că până la urmă Ponta va fi debarcat şi va fi numit prim-ministru un personaj agreat atât de PSD cât şi de Iohannis, dar nu din opoziţie, ci un „neutru” cam cum a fost şi Oprescu, pe numele său Vasile Dâncu. Culmea este că deşi informaţia asta se vehiculează pe surse de mai bine de o lună, întrebat ce spune despre asta, tocmai domnul Dâncu spune că ”Nu cred. În acest moment, nimic nu îmi dă vreun semn. E adevărat, nu știi ce ți se întâmplă în viitor.” Săracu domn Dâncu, îi atârnă sabia guvernului deasupra capului şi el habar nu are. Eu ştiam că premierii mint când ajung la putere dar domnul Dâncu a luat-o înainte ca să fie sigur că îndeplineşte condiţiile. Domnul Ponta va avea un demn succesor. Sunt Curios însă ce va spune IRES despre şansele domnului Dâncu de a deveni premier.
Asta da democraţie!
Deci la ora asta PSD ul este condus de domnul Dragnea secondat de colegul lui Mihai Viteazu, repetentul Zgonea.  Dacă asta a decis partidul, înseamnă că îşi merită conducătorii şi soarta. Până la urmă cârlanul a fost încălecat, va pleca din guvern la trap şi după el şi colegii de partid, cu toate sigurările date de mut că vor rămâne la Victoria, iar dacă va fi votată legea votului prin corespondenţă sau electronic, nu îi va mai scăpa nimeni la alegerile următoare, care vor fi mai mult ca oricând câştigate de STS.
Am auzit că la PSD femeile au avut 4 locuri rezervate pentru a candida pentru funcţia de vicepreşedinte. Deci indiferent câte sau cât de merituoase ar fi fost femeile din PSD, numai 4 aveau dreptul să se aleagă, celelalte, oricate facultăţi ar fi avut trebuiau să acccepte să se lase conduse de frizeri, lăcătuşi, şoferi, pedagogi, auto, etc. Asta da democraţie. Propun ca la viitoarele alegeri să se creeze locuri speciale pentru condamnaţi sau penali. Dar să fie cât mai multe, că va fi bătaie mare pe locurile alea.
Dacă UNPR-ul a devenit partidul trădătorilor, de ce nu ar deveni PSD ul partidul condamnaţilor?
Liviu Dragnea l-a rugat pe Zgonea să fie pentru el ce a fost el pentru Ponta. Eşti sigur că asta vrei Liviule? Muşcă-ţi limba!
http://www.ziuanews.ro/revista-presei/arsinel-ode-pentru-oprea-coloana-vertebrala-a-partidului-o-datoram-presedintelui-care-a-rezistat-multor-provocari-si-tentatii-318090
http://www.mediafax.ro/politic/actorii-vasile-muraru-si-alexandru-arsinel-s-au-inscris-in-unpr-14833578
http://www.dcnews.ro/ce-spune-vasile-dancu-despre-preluarea-mandatului-de-premier-exclusiv_486641.html#sthash.zjPUW2Jt.dpuf
Partidul condamnaţilor

Furtul electronic

Politicienii şi steagul UE
De câte ori vor politicienii noştri câte ceva, pun mâna pe steagul UE şi îl flutură prin posturile de televiziune, ne arată ce se poartă prin UE şi după aia ne dau şi nouă.
Când au vrut imunitate, ne-au spus că aşa e în toată ţările europene şi trebuie să se imunizeze şi ei.
Când au vrut maşini bengoase ne-au spus că nu ne pot reprezenta cu Dacia, că aia nu e maşină europeană.
Când au vrut avion să se plimbe cu el ne-au spus că Romavia sau Tarom nu le pot asigura confortul de care au nevoie şi nici nu pot sta la mila lor, că sunt singurii parlamentari care nu pot pleca cu avionul acasă la sfârşitul programului aşa că au comandat un avion special cu care să se plimbe ei şi preşedintele.
Când au vrut mărirea pensiilor şi pensiilor au spus că sunt ultimii milogi din Europa, că nici nu pot să spună când merg la un „schimb de experienţă” cu alţi parlamentari europeni, ce pensii şi salarii au ca să nu se facă de râs.
Când merg săracii de ei în concedii prin insule exotice, nici nu spun că sunt români să nu îi întrebe cineva ce caută pe acolo dacă au salarii aşa mici sau cum îşi permit hoteluri de 5 stele.
Şi de fiecare dată, trucul a mers. După ce au fluturat steagul UE ori de câte ori au dorit câte ceva, aşa cum serviciile secrete au fluturat steagul ISIS pentru a ne băga pe gât legea Big Brother, acum o parte din politicieni, anume cei care încă nu deţin pârghiile numărării voturilor, deci cei care nu sunt la guvernare, flutură tot steagul UE ca să introducă votul electronic. De ce? Păi de liberali ce sunt. Dacă ei ar fi fost la guvernare şi ar fi organizat alegerile, ar fi stat pe coadă ca şi până acum pentru că nu aveau nevoie de altă modalitate de furt, le ajungea cea clasică. Dar cum până acum, cu toate încercările lor, Ponta încă nu a fost răpus iar ei nu au şanse să pună mâna pe cuţit, încearcă să se lipească măcar de posibilitatea obţinerii a un milion de „Like” uri cu care să câştige alegerile. Păi dacă Iohannis a reuşit în 2014 să câştige într-o săptămână 20% din sufragii, ei nu pot face la fel? În motivarea proiectului de lege se specifică faptul că acest sistem de vot ar elimina suspiciunea de manipulare a votului de către puterea executivă. De acord, dar iniţiatorii au uitat să menţioneze în motivare cine va juca rolul puterii executive în acest caz, pentru că este absurd să credem că va fi lăsat votul aşa de capul cetăţeanului, fără să îl manipuleze nimeni.
Bineînţeles că vor flutura – aşa cum am spus- steagul UE şi vor spune că suntem ultima ţară din lume care încă nu a introdus votul electronic, că în Norvegia, Finlanda, Suedia, Danemarca şi alte ţări civilizate se votează aşa încă din Comuna Primitivă, iar prin Franţa încă din „Comuna din Paris”, sau măcar de la alegerile din 2004 când la Ambasada României se vota la foc încrucişat. Da, numai că acelea sunt ŢĂRI CIVILIZATE şi sunt conduse de politicieni responsabili, nu de hoţi, şmenari, şpăgari, iar serviciile secrete la ei se ocupă de lucruri serioase, nu de sprijinirea unui candidat sau a altuia. Vă mai amintiţi scandalul cu domnul Coldea şi notiţele de birou de la referendum?
Votul şi Big Brother
Realizaţi ce mină de aur va fi votul electronic pentru şmenarii noştri? Realizaţi ce înseamnă Legea Big Brother pentru manevrarea voturilor în sistem informaţional? Este adevărat, nici până acum nu ne puteam plânge că nu am fi ascultaţi, interceptaţi, văzuţi, filmaţi, monitorizaţi, în cele mai intime activităţi acasă, în pat, pe computer sau oriunde am merge, dar măcar aveam impresia că dacă facem scandal şi se descoperă că am fost spionaţi ilegal, obţinem ceva. Acum însă lucrurile sunt clare, orice profesor ajuns judecător şi promovat pe criterii de colaborare cu serviciile secrete ca informator sau ofiţer acoperit, va pune la dispoziţia serviciilor oricâte mandate vor cere acestea, şi activ şi retroactiv, în aşa fel încât nici măcar iluzia asta nu ne-a mai rămas.
În aceste condiţii cine îmi garantează mie că în ziua votului, până să mă scol eu să merg la vot, un băiat de la supraveghere, cu ordin sau pe cont propriu, nu va intra pe computerul meu, sau telefonul meu mobil şi nu va vota în locul meu având toate datele necesare la îndemână, iar când eu mă voi decide să votez, mă voi trezi cu băieţii cu biblia în mână la uşi să mă întrebe de ce am votat de două ori? Cum voi putea eu un cetăţean amărât să demonstrez că sunt nevinovat, că eu am votat o singură dată şi că poate altcineva a votat în locul meu, un hacker sau meseriaş de la STS, atâta vreme cât există posibilitatea tehnică ca cineva să voteze de pe IP-ul meu sau de pe IP-uri diferite, folosind CNP-ul meu când vrea, de câte ori vrea el, în câte oraşe vrea el? Până să apuc eu să deschid gura, sunt deja condamnat şi apoi arestat preventiv.
Fenomenul GIGO
Nu, în mod cert societatea românească, România, conducerea politică, serviciile, justiţia, internele nu sunt încă pregătite pentru votul electronic, ne lipsesc conştiinţa, cinstea, responsabilitatea, cultura politică, onestitatea, simţul civic, dar în primul rând ne lipsesc oamenii care să supravegheze acest proces, pentru că cei care o vor face vor fi cumpăraţi/cumpărabili, şantajaţi/şantajabili, condamnaţi/condamnabili şi vor face ce li se spune, nu ce trebuie să facă. Vă amintiţi imparţialitatea lui Turcescu şi a lui Rareş Bogdan în 2009, respectiv 2014, când fuseseră aleşi să conducă duelul ca arbitri fiind ”recunoscuţi” pentru „profesionalismul si imparţialitatea” lor? Vă amintiţi ce au făcut fiecare şi mai ales cum îşi frângea mâinile a doua zi domnul Rareş, că a făcut tot posibilul să îi salte mingea la fileu lui Iohannis dar el nimic? Exact la fel se va întâmpla şi cu votul electronic, procesul va ajunge pe mâna unor astfel de oameni şi urmarea va fi clară. De data asta însă problema va fi mult mai periculoasă, pentru că nu se poate da o lege a votului electronic numai pentru Diaspora asta ar însemna discriminare. Iar dacă se va da liber la votul electronic, se va da practic liber la furtul votului a 16 milioane de oameni, pentru că practic nu îţi trebuie decât nişte hackeri pricepuţi şi o cameră de 4/4 ca să fabrici milioane de voturi în 24 de ore. Cine îmi garantează mie că programul respectiv nu conţine o mică goangă care să citească „noxele” aşa cum vrea „Firma VW”? Cine îmi garantează mie că chiar cel care va asigura securitatea parolelor nu va introduce el un gândac cu care să întoarcă voturile cum vrea el? În materie de computere încă mai este valabil principiul lui Murphy care spune că întotdeauna când lucrezi pe computere trebuie să fii atent la fenomenul GIGO, adică Gunoi Introduci, Gunoi Obţii.
Votul electronic „ca cartea” de sănătate
Un alt aspect, la fel de important este cel al dotării tehnice şi măsurilor de securitate informatică ce trebuie luate, de luarea tuturor măsurilor ca serverele să nu cadă, să nu cadă curentul nu ştiu pe unde, să nu existe viruşi, sau alte bazaconii în sistem în program, asigurarea securizării parolelor, o conexiune sigură şi servere puternice. Ca să nu spun că datorită numărului mare de „ accesări” ca să nu ne trezim cu problemele apărute cu carnetele de sănătate. Este România pregătită tehnic, uman şi moral pentru aşa ceva? Categoric nu, mai ales moral. Se va fura la greu şi de fapt asta speră şi cei care insistă acum să se introducă votul electronic tocmai pentru că nu au fost în stare nici cu Iohannis, nici cu Koco, nici cu cel refuzat de Madame Nuland, nici cu Dragnea, să îl dea jos pe Ponta. Am auzit că Bruce Willis este curtat să mai toarne un film din seria „Greu de ucis”. Eu zic să îl ia pe Ponta, e şi mai tânăr şi mult mai greu de ucis. Revenind la sistemul votului electronic, eu aş propune ca acest sistem să fie mai întâi verificat, testat, pe un referendum oarecare, pentru a se vedea cum merge, căci vom avea multe surprize. La cât de leneş şi lipsit de simţ civic a devenit românul, ne vom trezi că nu va mai merge nimeni la vot, că s-au tipărit buletinele de vot degeaba şi vor vota toţi în vârful patului cu ochii la mica mireasă sau la Aspirina. Sau, şi mai grav, cei mai puţin pricepuţi în ale calculatorului, îşi vor pune nepoţii să dea un clic din partea lor, spunând: „Dorele, ia tu băiatule buletinele noastre, intră pe adresa aia cu votul şi bagă şi tu nişte voturi acolo, că noi avem treabă şi oricum ne prindem urechile în calculator. Pune şi tu ceva acolo nu contează ce şi nici unde, că oricum iese tot cine vor ei. Şi după aia comandă şi o pizza să sărbătorim victoria. Mihaelaaa, tu cu cine votezi dragostea mea? ”
De aia zic eu că cine flutură acum steagul UE cerând votul  electronic, de fapt cere furtul  electronic. România, va putea introduce acest sistem – dacă va mai exista- cam peste 200 de ani, dar nici atunci nu sunt sigur, pentru că urmaşii şefilor noştri vor fi atunci şefii urmaşilor noştri deci practic nu se va schimba nimic.
NU LĂSAŢI  VOTUL VOSTRU PE MÂNA INSTITUŢIILOR CORUPTE ALE STATULUI, ESTE CA ŞI CUM AŢI PUNE VALIZA NUCLEARĂ ÎN MÂNA UNEI MAIMUŢE!

Furtul electronic

Pildele şi pozele doamnei Iohannis

Din când în când, când vreau să ies din tumultul vieţii politice şi ştirile care se succed cu rapiditate pe micile ecrane, intru pe pagina de facebook a preşedintelui Iohannis şi mă liniştesc citind în stil prezidenţial declaraţiile acestuia, după care casc şi mă culc liniştit. Deunăzi tastând numele Iohannis pentru a intra pe pagina sa, am constatat că a mai apărut un nume Iohannis pe lista respectivă şi bineînţeles era vorba despre primadonna României, doamna Carmen Iohannis. Curios nevoie mare să văd ce cuprinde această nouă pagină -nouă pentru mine- am constat că este plină de poze şi pilde şi cum sunt convins că mai sunt şi alţii care nu au sesizat această pagină plină de pilde şi poveţe, m-am gândit să fac un colaj de promovare a puseurilor şi panseurilor doamnei Iohannis, ca să ştie tot românul cum gândeşte şi ce apreciază soaţa preşedintelui ţării. Să fiu sincer, deşi nu ar fi trebuit, am fost surprins de unele lucruri aflate cu această ocazie.  Ce am aflat?
Am aflat în primul rând de ce nu prea vorbeşte domnul preşedinte, pentru că una din fotografii este însoţită de următorul text :
„Omul învaţă mai întâi să meargă şi să vorbească. Cu timpul, învaţă să stea liniştit şi să-şi ţină gura.” — Marcel Pagnol

Apoi am aflat ceva ce nu ştiam şi anume de ce rata de natalitate în România este atât de “mare”. Doamna Iohannis ne spune ce trebuie să facă toate cuplurile, citând-o pe Cecil Myers :
“O căsnicie reuşită constă întotdeauna dintr-un triunghi: bărbatul, femeia şi Dumnezeu”– Cecil Myers.

Citind această pildă mă întreb dacă doamna Carmen crede că toate femeile vor face copii cu Domnul, ca Fecioara Maria, sau îi îndeamnă pe români să facă rugăciuni, nu copii.
Doamna Iohannis consideră că dacă domnia sa nu a făcut copii, ar trebui ca nimeni să nu mai facă pentru că aşa e bine. După domnia sa, copilul nu are ce căuta şi nu aduce nimic bun într-o familie este suficient să ai o icoană în casă, că mă îndoiesc că Dumnezeu stă personal la masă cu domnia sa. Cine-i mic şi bea lăptic în familia Iohannis? Dumnezeeeeeeeeeeeeeeeu!Şi când mă gândesc că dacă soacra prezidenţială ar fi aplicat  ce spunea doamna Myers nu am fi avut fericirea să gustăm din înţelepciunea doamnei profesoare, parcă îmi vine să pomenesc şi eu ceva despre Dumnezeu.
Îmi amintesc că pe vremuri, când în România nu prea se găseau prezervative şi un alt cuplu prezidenţial ne îndemna să facem ca ei, fetele mai iubăreţe se rugau la icoana Sfintei Maria cam aşa: “Fecioară Maria, tu care ai născut fără să păcătuieşti, învaţă-ne pe noi să păcătuim fără să naştem!”Alte vremuri!
Am mai aflat, tot de la doamna Iohannis, că pe lângă faptul că nu trebuie să facem copii, este de bon ton să fim egoişti, că singura responsabilitatea a domniei sale şi a cuplului prezidenţial probabil, este cea vizavi de propria lor soartă şi -se subânţelege- şi interes. Se vede!
“Singura răspundere adevărată este faţă de propriul tău potenţial, faţă de propria ta inteligenţă şi conştienţă, faţă de acţiunea conformă cu ele.” – Osho

Apoi, de două ori ni se prezintă nişte “oameni minunaţi,” doar că prima oară se referă la două cupluri prezidenţiale,
Oameni minunati!

apoi la domnia sa şi un grup se susţinători, probabil din campania electorală.
 Oameni minunati

Dacă tot suntem la capitolul dubluri, vă informez că, aşa cum ne spunea şi domnul preşedinte când se referea la modul în care a obţinut casele, norocul face casă bună cu familia Iohannis. Ne confirmă acest lucru doamna Iohannis, în două rânduri. Prima oară ne spune că
“Norocul este o altă denumire pentru tenacitatea voinţei.”

Apoi că
”Norocul se arata numai acelora care au întelepciunea să-l caute acolo unde trebuie.”

Aşa am înţeles eu de ce nu toţi profesorii au şase case. Nu au ştiut  să caute unde trebuia.
Urmeză apoi două „Cea mai frumoasă  surpriză”
Prima “cea mai frumoasă  surpriză” este cea în care domnul Iohannis îi dă un bucheţel de ghiocei. Să fiu sincer, nu ştiu  în ce a constat surpriza, că i-a dat soţul ghiocei, că i-a dat ghiocei şi nu alte flori, sau că au mai răsărit ghiocei după ce a ajuns domnul Iohannis preşedinte?
 “Cea mai frumoasa surpriza pentru Carmen Iohannis!”

Apoi urmează o a doua “cea mai frumoasă  surpriză” în care primeşte tot flori.
“Cea mai frumoasă surpriză.”

Deci ne-am lămurit, nu faptul că primeşte flori este cea mai frumoasă  surpriză, dar ce mai contează, important este că pentru doamna profesoară Iohannis Superlativul de superioritate are mai multe feţe, adică există mai multe variante de “cea mai frumoasă  surpriză”. Probabil în gramatica săsească.
Mai primim din partea doamnei Iohannis în afară de informaţii despre noroc şi informaţii privind succesuri:
 “Stii ca eşti pe drumul spre succes dacă îţi faci munca şi nu esti plătit pentru aceasta.”

Înţelegem noi de aici fie că domnul Iohannis nu este pe drumul spre succes pentru că tocmai i s-a mărit salariul, fie că domnia sa nu achiesează la opinia primei soţii şi atunci avem de-a face cu un conflict major în cuplul prezidenţial legat de importanţa banilor în viaţă, fie că doamna Iohannis le recomandă românilor să renunţe nu numai la copii ci şi la plată pentru munca depusă. Atenţie români, vă paşte munca voluntară.
S-ar putea să avem un conflict şi legat de marile realizări, pentru că domnul Iohannis doreşte cu tot dinadinsul să aibă majoritatea parlamentară şi să aibă un guvern PNL în timp ce doamna soaţă ne spune că :
“Marile realizări sunt create nu prin putere, ci prin perseverență”.

Sau să fie vorba de perseverenţă în obţinerea puterii ? Aşa mai da.
Mai expune doamna Iohannis, după binecunoscuta reţetă Merkel şi nişte fotografii retro, ceva Vintage antice şi de demult cu domnul Klauss pe vremea când doamna Merkel îşi făcea poze nud, dar neavând tupeul doamnei Merkel, doamna Iohannis postează poze decente, “cele mai decentă”…
“O poza foarte frumoasă din trecut!”

Doamne, frumoasă poză!Ptiu, ptiu, să nu îi fie de deochi!
”Klauss Iohannis acum o bucată de timp.”

Cine ghiceşte unde se uita micul Klauss?
Şi ca să nu existe nici un dubiu legat de gustul estetic al doamnei Iohannis, aceasta ne arată ceva ce a primit domnia sa şi i-a plăcut foarte mult:
“Am primit acest portret, mi-a placut foarte mult si vreau sa il impartasesc cu voi!”

Să fiu sincer, aş fi preferat să nu îl împărtăşească.
Bomboana pe colivă o reprezintă însă un print screen de pe un program tv în care ne este prezentată o româncă în comă în Germania. Am toată compasiunea pentru persoana respectivă dar cum fotografia expusă nu are nici un comentariu din partea doamnei Carmen, nu înţeleg de ce a postat acea fotografie, ca să ne arate că românii din Germania nu o duc bine, ca să arate ce păţesc cei care pleacă din România, sau pentru că şi-a adus aminte că ce spunea Marcel Pagnol?
” Româncă în comă în Germania.”

Din toate aceste expuneri însă, răzbate ca un fir roşu scopul tuturor acestor fotografii expuse şi anume prezentarea modei şi a creatorilor care i-au asigurat doamnei Iohannis garderoba pe timpul vizitelor sale prezidenţiale. Este probabil modul în care doamna Iohannis îşi plăteşte rochiile pentru că, nu e aşa, “eşti pe drumul spre success dacă îţi faci munca şi nu esti plătit pentru aceasta”
“Ce spuneti de aceasta minunata rochie creata de Eli Laslean?”

”Aceastã rochie minunatã creata de Eli Laslean, la intâlnirea oficialã cu președintele Austriei, Heitz Fischer.”
Şi mai există şi alte fotografii în care doamna ne întreabă cum îi şade. Probabil soţul Klauss nu are timp.
O să închei cu un îndemn adresat, cred eu, de doamna Iohannis celor care se uită în paginile de facebook ale cuplului prezidenţial, numai că fotografia o reprezintă pe domnia sa. Poate am înţeles eu greşit.
“Când te ocupi prea mult de defectele altora, n-ai timp să le îndrepţi pe ale tale!”

Pentru cei care cred că exagerez eu, postez adresa unde fotografiile pot fi văzute în original şi menţionez că o fac gratis, nu cer nici un leu doamnei Iohannis pentru publicitate, pentru că vreau să am succesuri.
https://www.facebook.com/profile.php?id=100004159066140
Nu ştiu dacă pagina respectivă este administrată de doamna Iohannis personal, m-aş mira având în vedere timpul extrem de scurt pe care îl are, fiind foarte ocupată cu vizitele şi schimbatul rochiilor dar este cert că cel care se ocupă de pagină face parte din anturajul doamnei alstfel nu ar avea acces la fotografii de familie. Doamnă profesoară, vă rog mult, dacă nu aveţi timp să vedeţi ce se mai întîmplă prin ţara, fiind mai tot timpul plecată, când aşteptaţi avionul prezidenţial în Sibiu, în sala de aşteptare mai aruncaţi-vă ochii măcar pe paginile unde apare numele dvs.
Pildele şi pozele doamnei Iohannis