Câte limbi vorbesc românii?

Motto
În țara asta prost croită
De croitori croiți stângaci
Politica-i în cur cârpită
Iar noi suntem cârpiți în draci.
După fiecare gest sau semnal mai dur, ieșire mai zgomotoasă a românilor în stradă sau la vot, apar la televiziuni analiști, politicieni, sociologi, preoți ajunși avocați, avocați ajunși procurori, istorici deveniți propagandiști, propagandiști deveniții lideri de opinie, sociologi sau moguli, sindicaliști ajunși prim miniștri,și securiști ajunși oameni de afaceri, care își dau cu părerea și traduc ceea ce cred ei că au vrut românii să spună prin actul acela.

Așa s-a întâmplat în 89, când românii au ieșit în stradă prostiți de mirajul unei revolte spontane care de fapt a fost o acțiune inițiată de servicii secrete românești și străine, executată de trădători de țară și continuată de amărâți care au crezut că participă la o trezire națională. De atunci au ieșit pe puținele posturi de televiziune ”translatori” care au încercat și unii reușit să prezinte românilor o traducere personală dar dirijată, cu privire la ce voiau românii și de ce au ieșit în stradă. Așa am aflat și noi, românii, cei care  am ieșit în stradă și ne-am omorât unii pe alții uneori din greșeală, alteori propagandistic și planificat,  că voiam să scăpăm de Ceaușescu și Elena și doream un socialism cu față umană, apoi că am vrut să scăpăm de socialism, apoi de comunism și mai târziu am aflat că de fapt voiam să devenim capitaliști, să ”ne integrăm” în NATO și Europa pentru ca apoi să ne traducă cineva că de fapt am dorit să renunțăm la suveranitate și să ne punem economia, sistemul de apărare, sângele, rezervele naturale, la dispoziția investitorilor care dau comisioane de milioane de euro cu programe mai soft dar cu urmări hard.
Au mai fost apoi mișcările ordonate ale minerilor, care traduse mai scurt au însemnat exact ceea ce au fost, au arătat cine face legea în România. Mai târziu traducătorii au fost și ei traduși.
Prin primăvara lui 2012 montate sau nu, apar mișcări de stradă. Au loc ceva numiri prin unele ministere, s-a vehiculat numele lui Arafat, unora nu le convenea, cineva pune pariu că Arafat nu va câștiga și surpriză, oamenii pariază pe doctorul Arafat și acesta câștigă. Imediat au apărut translatorii care au spus că mișcarea a fost inițiată de dragul lui Arafat, alții că nu, că de fapt revolta a fost împotriva sistemului ticăloșit, unii traductori au spus că oamenii voiau de fapt să schimbe conducerea politică, alții că PSD = PDL= aceeași mizerie. Săracii români nu mai știau –cei neplătiți- nici ei de ce au ieșit în stradă se uitau ca vițeii la noua poartă, neștiind pe cine să creadă.
Alegerile prezidențiale din acest an au scos din nou la iveală traducătorii sau translatorii limbii românilor. Privesc programele tv și nu mai știu dacă suntem stat național unitar sau o confederație, așa cum vor cei de la UDMR. Românii au votat fiecare cu gândul la ce a vrut, unii la Ceaușescu, alții la milionul din mașina de la colțul străzii, unii la românii din diaspora, alții la copii de acasă fără mâncare pe masă, unii la minciunile lui Ponta, alții la tăcerea lui Johannis, unii la baronii din PSD, alții la cei care întorc ceasul lui Johannis. Pentru toți acești votanți există translatori care încearcă să ne convingă că traducerea lor este cea mai corectă și respectă cel mai fidel glasul poporului.

Așa aflu că l-am votat pe Johannis, că nu l-am votat pe Ponta, că am votat cu dreapta, că nu am votat cu stânga, că a fost un vot pro, că de fapt a fost anti, că am votat cu nemții, că nu îi iubesc pe ruși sau pe chinezi, că mănânc salam săsesc sau de Sibiu și nu îmi mai place porcul, că îmi place șnapsul și nu îmi mai place zaibărul, că de mâine nu mai merg la băută cu amicii ci la un brüderschaft. Stau și mă întreb ce m-aș face dacă nu ar fi acești traducători, specialiști, care până acum două zile bâjbâiau, bâlbâit viitorul politicii de Dâmbovița iar acum au devenit clarvăzători, translatori plini de ifose.
Pe lângă faptul că nici dimineața nu mai merg la baie și nu m spăl pe dinți până nu îmi spune cineva ce culoare trebuie să aibă periuța de dinți sau ce marcă trebuie să fie pasta de bărbierit, mai nou nici cu fiu-meu nu mai vorbesc până nu aflu de la tv dacă tinerii au votat cu Ponta sau cu Johannis.

Nu mai știu ce să cred și mă tot întreb cât de greu le-a fost oltenilor sub Mihai Viteazu, colegul lui Zgonea, fără televizor, cum s-or fi dus ei până în Alba Iulia fără să le traducă nimeni dorința de unire, sau ce or fi căutat ei pe acolo așa neîntrebați de nimeni. Dar Mihai, de unde o fi știut el ce pohtea, că nu i-a spus nimeni, pe vremea aia nu exista nici Antena 3, nici B1 TV, nici Realitatea , nici România tv. Doamne, ce greu era să trăiești pe vremea aia, cred că de aia au murit, de dorul translatorilor , de greu ce le-a fost fără ei, că dacă era bine ar fi trăit până în zilele noastre, ca dacii.
Privesc la un program tv căruia i-a venit din nou apa la moară și îl ascult pe domnul Tudor Barbu, fost fotbalist, fost reporter tv, fost operator de producție filme, fost ziarist, fost otevist, fost păpădist, fost pecist, acum devenit liberist care se screme să ne spună cum traduce el gestul sau intenția de vot a românilor și nu pot să nu mă întreb cum ar fi tradus el asta dacă votul ar fi fost acum 6 luni sau acum un an când făcea parte din alte echipe de traducători. Privesc la el și la alți ca el deveniți sau autointitulați guru, analiști, specialiști ajunși din violatori sau de meserie auto direct deputați ca badea Vișan, și nu pot să nu mă gândesc la săraca țară pe ce mâini a intrat, câți traducători are pentru o singură limbă și îmi vin automat în minte niște versuri ale marelui Păstorel vizavi de lumea asta prost făcută, dar adaptate un pic. Din respect pentru doamnele care ar putea citi acest articol nu dau citatul sper să găsească pe cineva apropiat care să le .. traducă.

Ajung la concluzia că orice ar face sau spune românii, în orice limbă s-ar exprima, se vor găsi destui care să îi traducă.
Câte limbi vorbesc românii?