Autoevaluarea SMG

 Analiză sau laudă de sine?
În ultima zi a lunii Februarie, prin comunicatul nr 63 al MApN, aflăm că a avut loc autoevaluarea SMG, eveniment de seamă în armata încă a României. Dacă lucrurile vor continua în ritmul ăsta nu e exclus ca acesta să fie ultimul bilanţ, aşa cum eram învăţat eu să spun. Nu ştiu cine şi când a introdus termenul ăsta de autoevaluare, dar în afară de faptul că cineva crede că dacă am schimbat terminologia am schimbat şi obiceiurile, eu nu văd nici o diferenţă. În plus, eu nu ştiu ce hibă avea bilanţul şi de ce e mai bine autoevaluare? Cum adică, nu e vorba de analiza performanţelor sau mă rog, contraperformanţelor unei instituţii, e vorba de o autoapreciere la care şefii achiesează? Eu ştiam că atunci când faci analiza activităţii cuiva, o face cel care îi dă calificativul, nu şi-o face singur cel care urmează să fie apreciat. Va trebui să stabilim dacă ceea ce prezentăm este un bilanţ, o apreciere a activităţii, sau o laudă de sine? După ce lămurim ce vrea să reprezinte acest eveniment trebuie să îi găsim şi termenul potrivit. Dar dacă tot ne dăm occidentali şi împrumutăm termeni fără a judeca, atunci hai să aplicăm sistemul inovator până la nivel de individ şi să nu mai facem aprecieri de serviciu militarilor, ci să le dăm ocazia să îşi facă autoevaluarea care să fie prezentată comandanţilor şi apoi trecută în dosar sau memoriul personal aşa cum se întâmplă şi cu structurile. De ce nu ?
Obiectivele SMG
Cam atât despre terminologie. Să trecem la conţinut. În autoevaluare, domnul general Ciucă Ionel ne spune care sunt priorităţile armatei române. Niciând nu a fost cineva mai clar cu privire la soarta armatei mai concis şi mai clar. În câteva cuvinte domnul şef al SMG a spus totul. Ce înseamnă să faci şcoli înalte.
Iată care au fost  priorităţile armatei române, aşa cum le-a anunţat domnul general:
1. Participarea militarilor la procesul de instruire.;
2. Sprijinul acordat populaţiei în situaţii de urgenţă, la solicitarea autorităţilor locale;
3. Participarea la misiuni în teatrele de operaţii>
Toate acestea au continuat să rămână obiective prioritare ale Armatei României.
La punctul 1, ar fi ceva de vorbit. De cam mult timp tot spun eu că nu mai avem armată naţională, că deja avem oastea mică a NATO şi apoi oastea cea mare a populimii, care va veni la răzbel cu aceleaşi arme cu care veneau şi pe vremea lui Ştefan, adică coase, seceri, topoare, baltaguri, dar cu o mică condiţie, să mai avem din ce face cozi de topor şi de baltag, sau dacă austriecii ne vor da voie să le tăiem pădurile. De şi mai mult timp mai spun eu că ofiţerimea română prin şcoli nu mai învaţă să lupte, învaţă să “managerizeze” acţiunile de luptă, adică să facă faţă situaţiilor de război. Cei mai dotaţi, care vor ajunge comandanţi mari, nu fac doar faţă, fac feţe –feţe că asta e orientarea. În plus, după terminarea studiilor,  care numai militare nu sunt, viitorii comandanţi de oşti fac cateva luni de căprărie adevărată, să nu se facă de ras la unităţi că nu ştiu unde e linia de miră. Instruirea este ceva cam similar cu ce făceau pe vremuri răcanii la şcoala de gradaţi. Am auzit că la mare căutare pe internet s-ar afla “manualul gradatului” renumita cărticică de la căpătâiul oricărui ofiţer actualmente pensionar. Dacă te găsea Colţan fără manualul gradatului în porthartă, luai rău la bilanţ.  Nu ar fi rău să fie republicată şi astfel la anul vom avea cu ce ne lăuda.
La punctul 2 ce să mai spun? Armata nu a fost nici pe vremea  multînfierată,  atât de folosită de “partenerul civil” , nici chiar  pe vremea şantierelor naţionale. Şi atunci, ca să poţi obţine participarea armatei în economie, la strânsul porumbului, în mine, sau mai ştiu eu pe unde, era nevoie de decret se discuta la nivel naţional şi totul era legalizat. Astăzi orice primar care vrea să scape de beleaua blocării drumurilor şi să împartă banii cu drumarii, face o cerere la prefect iar acesta îi trimite câteva camioane cu soldaţi care,  iată şi anul care vine, trimite armata la slugăreala la “solicitarea autorităţilor locale”.
La punctul 3 situaţia e clară,  e vorba tot de slugărnicie, dar la nivel înalt. Aici slugile de la conducerea tării îşi trimit soldaţii să moară pentru apărarea intereselor marilor împăraţi.
În concluzie, armata a devenit sluga oricui solicită sudoarea şi sângele soldatului român, de la primarul de comună până la marii sau micii Licurici.
Nu am văzut însă în priorităţile enunţate de domnul şef al SMG sintagma “apărarea teritoriului naţional”. Poate că odată cu şcolile înalte absolvite pe meleaguri scăldate de oceane, comandanţii noştri înstelaţi sunt la rândul lor absolviţi  de obligaţia de a apăra ţara, suveranitatea, interesele naţiunii, tradiţiile, pământul pe care s-au născut. Poate odată cu înâlţarea în grad, generalii, şefii de structuri primesc şi otrava trădării, beau din paharul uitării şi îşi pun forţele şi inima în slujba altor interese, altor pământuri, altor popoare. Cum este posibil ca tu, general al armatei române să spui că prioritar pentru tine şi armata pe care o conduci este apărarea altor pământuri, lupta în alte teatre de operaţii şi să nu spui nimic despre apărarea ţării tale? Unde am ajuns, cât de vânduţi suntem dacă avem chiar tupeul să facem astfel de afirmaţii şi să nu pomenim în priorităţile armatei despre apărarea teritoriului naţional?
Obiectivele  armatei au fost schimbate.
Îmi amintesc toamna lui 1997 când B 26 Infanterie a fost evaluat de o comisie NATO şi declarat primul batalion român “acreditat” NATO în vederea participării în misiunile NATO, ca rezervă stragetică. Imediat, programul de instruire al unităţii a fost adaptat şi paralel cu isntruirea “naţională” militarii făceau instrucţie specifică misiunii pe care urmau să o îndeplinească. Atunci am zis că e bine, că pe lângă instruirea de bază privind apărarea teritoriului, militarii mai învaţă şi altceva. De atunci au trecut 20 de ani iar militarii armatei române au uitat aproape definitiv ce înseamnă apărarea naţională, toate unităţile se instruiesc pentru misiunile din “teatrele de operaţii”, după proceduri americane dar cu tehnică şi înzestrare românească adică nimic.
Acesta este viitorul armatei române şi cred că de fapt şi sintagma “române” va fi abandonată până la urmă, şi să nu mire pe nimeni dacă vom uita de Ziua Naţioală şi vom sărbători “Independence day.
La mulţi ani Oti!
Apropo de zile, în aceeaşi zi de 29 Februarie 2016 s-a sărbătorit “ Ziua Departamentului Oti”, conform Comunicatului numărul 64. Cred că nu mai e necesar să spun despre ce departament e vorba şi cred că nu am greşit cu nimic dacă am spus departamentul Otilia, pentru că ceea ce a fost cândva Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul a devenit departamentul personal al doamnei Otilia Sava, căci după ce a trecut ea la butoane, acesta s-a mărit şi a crescut ca Făt Frumos. Chiar în finele comunicatului, doamna a ţinut să se menţioneze care sunt structurile pe care le-a cucerit şi subjugat de când a luat puterea: “În prezent, DRPIP are în componenţă Direcţia pentru Relaţia cu Parlamentul şi asistenţă juridică, Direcţia informare şi relaţii publice şi Direcţia calităţii vieţii personalului, iar secretarul de stat are în coordonare Direcţia domenii şi infrastructuri, Casa de pensii sectorială a M.Ap.N. şi Oficiul naţional pentru cultul eroilor.”
Glume cazone
Aţi sesizat domnule Ciucă, se spune „în prezent” dar nu e sigur că în viitor va rămâne aşa. Ce ziceţi dacă la anul, la listă vor apărea şi câteva structuri din Statul Major General? Aşa e că o să spuneţi imposibil? Aşa a spus şi Zisu când i s-a spus că i se va lua DDI şi să fim serioşi, Zisu are mult mai multe pârghii şi influenţă decât dumneavoastră. După cum aţi început autoevaluarea eu cred că nu o să o puteţi refuza pe doamna Otilia dacă o să vă solicite o structură două. Punem pariu? Am constatat că nu ştiţi să spuneţi nu, nici când e vorba de apărarea ţării, de ce aţi spune când e vorba de apărarea SMG? Hai că am glumit domnule general, bineînţeles că nu o să ia Oti SMG-ul în subordine până în 2017 ….
Mi-am permis aşa, „un spirit de glumă” cum spune un bun amic al meu, pentru că am constatat domnule general că nu v-aţi pierdut pierdut simţul umorului. În ultimul paragraf al comunicatului ni se spune că aţi “transmis felicitări întregului personal al Statului Major General, categoriilor de forţe şi comandamentelor subordonate nemijlocit, pentru dedicarea şi profesionalismul de care au dat dovadă în îndeplinirea obiectivelor stabilite în anul 2015.” Să înţeleg că starea actuală a armatei este aceasta pentru că aşa s-a dorit şi urmărit, deci ne lăudăm cu asta? Permiteţi să mă râd? Bănuiesc că e o glumă. Dar dacă nu e glumă? Probabil felicitările au fost adresate pentru modul în care aceştia au înţeles să închidă ochii la distrugerea, de către clasa politică, a sistemului naţional de apărare, la scăderea capacităţii operative a armatei sub 30%, la distrugerea enonomiei de război autohtone şi – recent- modul în care s-au achitat comisarii domniei sale de sarcina aburirii pensionarilor militari. Mă întreb ce o spune generalul Ilie Marin despre toate astea.
Măreaţă autoevaluare,trist bilanţ!
Şi totuşi, pentru că prin SMG lucrează şi militari valoroşi, pricepuţi, dar, din păcate,  încălecaţi, cu toată prietenia şi durerea în suflet le doresc o carieră de care să fie mândri, şi .. să ne vedem la pensie!
PS Contul meu de FB a fost blocat, in timp ce postam acest articol. Va amintiti 1984? Sper ca aceste blocari sa fie pomenite când se va face autoevaluarea STS .Am fost Fishuit .. dar am revenit .Constat ca nu mai pot da share la articol  pe FB.  Lucreaza baietii, lucreaza. Deci i-am criticat pe domnii presedinţi si prim ministri, pe ministri si parlamentari, oameni politici de toate culorile, nu am fost blocat . Am fost blocat acuma, probabil de serviciile lui Hapau sau STS. Bun asa. Cine spunea ca nu mai avem servicii eficiente în armată?

Autoevaluarea SMG

Propuneri de canonizare

Zilele trecute, mă rog, recent, câteva personaje care apar destul de des pe micile dar prea încăpătoarele ecrane, s-au umplut de fală prin gesturi şi declaraţii pentru care preafericitul ar trebui să îi treacă în catastif întru sfinţire. Trebuie să recunosc că dacă în două din cazuri nu mă miră faptele şi spusele candidaţilor ca sfinţire, la cel de-al treilea, de fapt primul pe lista mea, nu m-am aşteptat,  gestul ca şi persoana au constituit o surpriză totală pentru mine. Uite aşa mai plezneşte câte un drac şi rămâne iadul fără populaţie. Iată nominalizările de săptămâna aceasta la cerculeţul de sfânt :
Sfânta Oana Urinala
Trebuie să recunosc că de prin toate televiziunile aveam şi eu o persoană pe care o admiram şi susţineam necondiţionat, care până acuma dăduse dovadă de un profesionalism, o seriozitate şi un bun simţ cum nu găseai în media românească. Este vorba de Oana Stancu, întâmplător la Antena 3. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu ea, poate aşa i s-a cerut, să fie ea cea care se “revoltă”, tocmai pentru că avea o imagine nepătată şi astfel impactul va fi mai mare, poate luată de val s-a lăsat isterizată şi şi-a pierdut uzul raţiunii, fapt ce a făcut-o să treacă peste bunul simţ care a caracterizat-o întotdeauna, dar cert este că a dat şi ea cu băţul în baltă intrând în marea familie a reprezentanţilor media din România. Scrisoarea sau mesajul pe care aceasta l-a trimis fiicei lui Tapalagă, o fată de 10 ani, este înainte de toate inutil şi absolut idiot. Cu ce scop te adresezi tu, ditamai jurnalistul unul copil de 10 ani, ce să facă acesta, să îşi tragă părărintele de mână, să îi sară în cap, să îl roage să nu se mai certe cu doamna Oana, sau ce ? Nu cumva Oana a văzut prea mult reclama aia în care un copil spune “părinţii ăştia, cum îi creşti, aşa îi ai” şi a crezut că fetiţa aia de 10 ani îşi poate “creşte” părintele altfel? Păi ea mai crede în reclame la vârsta ei ? Aş putea spune că nu contează ce a conţinut mesajul dacă a fost sau nu jignitor, dacă a conţinut sau nu ameninţări mascate la adresa cuiva, important este că nu amesteci familia, şi mai ales copii minori ai cuiva în luptele tale politice, aşa cum madame Alinuţa cerea minorilor să îi deschidă uşa în plină campanie electorală să îi prelucreze ea politic. Oana Stancu, te-ai descalificat prin această scrisoare. Nu ştiu cine a fost cu ideea, nu ştiu cine a conceput această scrisoare, dar este fără drept de apel,  un apel inutil şi deopotrivă inuman. Îmi amintesc cât de revoltaţi aţi fost cei de la Antene, când soţia Firea a fost “avertizată” de domnul Băsescu, că dacă nu se potoleşte ar fi posibil să nu îşi mai găsească soţul acasă. Îmi amintesc câte lacrimi au curs prin studiourile Antenelor pe acel subiect şi cât de înfierat a fost actul lui Băsescu. Să fi uitat Antenele acuma ceea ce înfierau cu mânie proletară acum doi ani ? Dar pe lângă gestul în sine, ceea ce mă miră, mai mult decât mă intrigă, este conţinutul textului, imaginile pe care le redă doamna Stancu unui copil de 10 ani, plecând de la proteza care se mişcă în gură până la tableta de urinal. Nu o ştiam amatoare de imagini atât de plastice şi intime. Perversă mică, mai ai şi alte fantezii? Descopăr la ea o faţă pe care nu o ştiam şi pot spune că acuma da, a intrat şi ea în familia A3, poate sta liniştită alături de Mircea Badea. Bravo Oana, în sfârşit îţi meriţi locul!
Sfântul Julien naţionalistul
Alături de ea poate sta cu mândrie şi domnul Adrian Cioloş. Chiar dacă limbajul domniei sale este mult mai elevat, că doar are şcoli mai înalte şi a trăit pe malurile Senei nu ale Dâmboviţei, domnul Cioloş este la fel de lipsit de bun simţ dar mult mai subtil. Domnia sa Julien, dac cu cocoşul galic în suflet şi pe buletin, este la fel de indecent când joacă rolul patriotului, naţionalistului care nu mai poate de dragul şi grija românismului. Şi uite aşa se trezeşte domnia sa că cere celor din turism să folosească produse naţionale, tradiţionale. Adresându-se reprezentanţilor Grupurilor de Acţiune Locală, domnul Julien le spunea pe un ton preocupat şi patetic : “V-aş provoca să vă implicaţi într-un proiect de gen turism rural cu alimentaţie locală în România şi dvs puteţi fi un factor determinant pentru asta. Mă gândesc, în primul rând, la pensiunile rurale, dar putem merge şi la nivelul hotelurilor din România, care să folosească cât mai mult produse româneşti.” Mai ştie cineva ce însemnă fariseu? Dacă nu, să se uite la Cioloş, căci odată cu el se revine la obiceiuri străvechi, dar de inspiraţie palestiniană. Păi în timp ce pretinde că vrea păstrarea tradiţiilor şi respectarea elementului autohton, promovarea şi dezvoltarea valorilor naţionale, domnia sa duce, în ceea ce priveşte apărarea ţării o politică exact contrară. După ce am rămas fără aviaţie – e adevărat aici nu are o contribuţie chiar aşa de directă- după ce a transformat diviziile româneşti în Divizii multinaţionale de lefegii, după ce a aprobat, promovat, susţinut şi implementat desfăşurarea de trupe străine care să apere graniţele României, pentru că armnata a ajuns sub 30 % stare de operativitate, acuma domnul Cioloş, ca şef al guvernului , doreşte să privatizeze industria de apărare. Nu cred că mai e cineva care să nu ştie ce înseamnă privatizare în România, că asta înseamnă vânzare, falimentare, distrugere, desfiinţare, apoi dependenţă de produsele străine. Aşa s-au privatizat mii de întreprinderi, regii, combinate, care apoi au fost vândute pe un dolar. Deci domnul Cioloş vrea sarmale şi mititei, cârnăciori de Pleşcoi stropite vin de Cotnari sau molan de Băileşti, dar tancuri, avioane, tehnică de luptă, armament şi soldaţi de peste hotare, că ai noştri nu au faţă comercială. Nu avem bani să punem pe picioare o industrie naţională de apărare dar avem bani să întreţinem armate străine, să cumpărăm sicrie zburătoare de mâna a treia şi să ne trimitem soldaţii unde a înţărcat mutu iapa, ca să instruiască pe irakieni cum să lupte împotriva irakienilor. Asta da fariseism,nu cel de acum 2000 de ani.


Sfântul Iohannis solidul
Un alt fariseu care poate merge mână în mână cu Cioloş este Iohannis KLauss, cel care l-a “ales” pe premier la cererea “străzii”, cel care înainte de alegeri plângea pe umerii fraţilor moldoveni dar după alegeri a stat numai în braţele fraţilor bavarezi în timp ce basarabenii dormeau la porţile Cotrocenilor cerând unirea. Nu mai pomenesc acuma de promisiunile electorale ale lui Iohannis, trebuie să fii prost să crezi în ce spun politicienii la alegeri, dar nu pot să trec peste ceea ce a spus şi continuă să spună, apoi să facă. După ce a dat-o de tot peste cap pe săraca doamna Prună, cea cere nu mai ştie în gura cui să se uite şi după cine să se ia, ori după doamna Macovei, ori după domnul Iohannis atunci când e vorba de viitorul DNA-ului, domnul Iohannis dă cu mucii în fasole nemţeşte. Astfel, după ce s-a insinuat peste decizia iniţială a doamnei Prună care spusese că nu o va reinvesti pe Codruţa la DNA, făcând-o să revină şi să o reinvestească cu ocazia marelui bilanţ al DNA, la acelaşi eveniment în care coana Prună anunţa triumfătoare reinvestirea din ce în ce mai slabei Kovesi, domnul Klauss ne spune, incredibil, că „Este important pentru soliditatea democrației românești ca alegerile pentru CSM să fie departe de zona politicului și să fie strict în sfera reprezentării profesionale a magistraţilor”. Păi domnule Iohannis, matale ori nu cunoşti noţiunile, ori chiar crezi că guvernezi o ţară de proşti. Despre ce soliditate vorbim sau despre ce depărtare de zona politicului pomeneşti, când chiar sub directa indicaţie şi prezenţă a domniei tale, doamna Prună tocmai anunţase o mare ilegalitate, şi anume reinvestirea doamnei Kovesi ca procuror şef al DNA ? Domnule preşedinte, nu ştiu dacă dumneavoastră citiţi la fel de încet pe cât vorbiţi, româneşte, dar dacă e aşa se explică de ce în 400 de zile nu aţi reuşit să cunoaşteţi procedurile de numire a magistraţilor şi în special a şefului DNA şi a procurorului general, proceduri cuprinse şi în renumitul MCV. Conform procedurilor agreate de Comisia Europeană în 2005, aceste numiri se fac de către ministrul Justiţiei în urma unor interviuri, apoi CSM să dă un aviz, iar preşedintele numeşte sau să refuză propunerile dar cu argumente. Păi din câte ştiu eu, nu s-au depus candidaturi, nu s-a făcut nici un interviu, dar brusc apare nominalizare. Despre ce soliditate a democraţiei vorbeaţi domnule preşedinte, când atât ministrul justiţiei cât şi dumneavoastră deja v-aţi antepronunţat, dând de înţeles eventualilor amatori la candidatură să nu cumva să îndrăznească şi îşi depună ouăle că le vor fi sparte. În orice ţară civilizată, după aceaste declaraţii doamna Kovesi ar fi fost retrasă de pe lista de propuneri. Dar la noi abia de acuma începe procedura de înscăunare, toată lumea ştie Kovesi-o să fie. Dacă nici asta nu mai e numire politică atunci nimic nu e.

Surse:
http://radu-tudor.ro/oana-stancu-zamfir-scrisoare-catre-fiica-lui-dan-tapalaga/
http://www.evz.ro/ciolos-sa-valorificam-mai-multe-produse-autohtone-in-unitatile-turistice-din-romania.html
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/IOHANNIS+DISCURS+PARLAMENT
Propuneri de canonizare

Poliţia română între Gigină şi Godină

Lansarea
Recent media românească a prezentat evenimentul monden al anului, lansarea cărţii poliţistului Godină eroul din Braşov , “majurul” care s-a luat la luptă cu ditamai reprezentanţii conducerilor poliţiei şi ai altor instituţii , pentru că nu a binevoit să închidă ochii la abaterile de circulaţie ale soţului unei persoane sus puse. Cazul se ştie, nu îl mai dezvolt. Domnul Godină,  care pe lângă curaj şi coloană are cu adevărat şi talent literar, s-a apucat să pună pe hârtie ceea ce iniţial pusese numai pe facebook, cu mult umor dar şi satiră cât cuprinde. Cu aceste trei calităţi e uşor să susciţi interesul presei avidă de subiecte “senzaţionale” dar în aceeaşi măsură şi răzbunarea şefilor care se văd ameninţaţi.
Păi ce se face poliţia română dacă mai apare un Godină şi prin Dolj, prin Bucureşti, prin Constanţa, prin Cluj sau mai ştiu eu prin ce alte garnizoane prin care au fost, de exemplu, comisarii ministrului apărării? Sau câţi Godină s-or afla prin armată care abia aşteaptă să se facă auziţi?La lansare am văzut şi moaca supărată a premierului care era extrem de furios, că trebuie să participle la acest debut literar care nu pică tocmai bine pentru guvern, trebuie să dea explicaţii presei şi să anunţe ceva măsuri. Dar ce să facă, e subiectul zilei şi nu putea lipsi. La noi conducatorii fac ceea ce dă bine pe sticlă, nu ce trebuie.
Senzaţionalul românesc
Era să spun că nu înţeleg de ce presa îl prezintă acuma pe Godină drept un caz deosebit, când aşa ar trebui să fie toţi funcţionarii sau lefegii, ca să folosesc un termen deja explicat, adică toţi cei care primesc leafă de la stat? De ce ne mirăm şi ni se pare extraordinar, când practic acesta ar trebuie să fie un fenomen cotidian, iar anormal şi senzaţional ar trebui să fie exact cazul şefului poliţiei Braşov. Numai că România nu este o ţară civilizată, România nu este o ţară europeană, România nu este o ţară, România este orice numai o ţară nu, poate e o gubernie, poate este un paşalâc, poate o Raia, poate este o regiune, poate este un experiment, poate un laborator în care se testează toate nenorocirile lumii, toate crizele financiare, toate mişcările sociale, toate distrugerile calculate sau nu, toate Codexurile, toate toxinele şi medicamentele lumii, toţi viruşii, tot, inclusiv răbdarea cetăţeanului. În aceste condiţii nu ar trebui să ne mire nici faptul că şeful lui Godină, “inspectorul şef” de la Braşov, în loc să îşi prezinte demisia, intră în concediu pentru a nu mai putea fi găsit de presă, pentru a nu da aexplicaţii, pentru a aştepta să treacă ufa. Dar aici nu este numai el de vină ci şi cei care i-au aprobat sau chiar ordonat concediul în loc să îl demită pur şi simplu, sau cel puţin să îl suspende până la terminarea cercetărilor. Nu, nu aveau cum să îi ceară demisia, pentru că şi ei, cei care l-au sfătuit să plece în “concediu”, la rândul lor au făcutla fel şi fac la fel dar la alt nivel. Că este aşa, o spune chiar domnul Tobă, cel care declară cu seninătate că toţi miniştrii de interne din 2005 încoace au beneficiat de escorte ale poliţiei în deplasările lor, dar nu a spus dacă de la restaurant sau de la serviciu, este însă clar că în aceleaşi condiţii ca şi Oprea, deci Oprea este nevinovat în opinia domnului Tobă, pentru că nu a făcut altceva decât ce au făcut şi ceilalţi.
O declaraţie cu tâlc
Extrem de greţoasă, de parşivă şi de coruptă această declaraţie a domnului Tobă, care în felul acesta îl scoate practic pe Oprea din cauză, dând instanţei să aleagă între a-i condamna pe toţi miniştrii de interne din ultimii 10 ani ( ceea ce este nu doar absurd dar şi imposibil), sau a-i lăsa nepedepsiţi, deci şi pe Oprea. Această declaraţie aparent incriminatoare pentru toţi miniştrii de interne este în fapt salvarea lui Oprea, iar Tobă nu a făcut altceva decât să execute şi el un ordin politic, acela de a-l disculpa pe Oprea şi a-i da la un eventual proces un argument că nu a făcut nimic “senzaţional” a făcut ce au făcut toţi. Tobă a spus clar, dacă el a făcut abuz, toţi au făcut abuz, atunci judecaţi-ii pe toţi. Este dacă vreţi aceeaşi tactică pe care o aplică şi parlamentarii pentru care se cere retragerea imunităţii, când spun mai mult sau mai puţin mascat, colegilor lor : “ şi voi veţi fi ca mine pentru că şi eu sunt ca voi, aşa că vedeţi ce votaţi”. Deci domnul Tobă nu a dat dovadă de curaj când a spus ce a spus, el practic a încercat să acopere abuzul lui Oprea. Numai că Oprea “a avut ghinionul să fie contemporan” cu groapa în care a căzut Gigină. Atâta tot. Nici o remuşcare, nici un regret, nici o clipire de ochi, doar o privire înspre freză.
Diferenţă de o groapă
Că am ajuns la Gigină, un alt “majur” al poliţiei române care a făcut şi el rating televiziunilor libere, dar post mortem, se poate spune că el se află la polul opus celui în care se află Godină. Dacă Godină a refuzat să execute un ordin ilegal dat de şeful inspectoratului, Gigină nu a avut curaj să facă acelaşi lucru când i s-a spus să o calce, pe ploaie, ca să ajungă “ şefu” acasă de la întâlnirea cu dom Rareş Bogdan omul preşedintelui. Deci avem în faţă doi poli, unul al acceptării ordinelor ilegale, care au dus unde au dus, şi altul al refuzului executării unor ordine ilegale şi scoaterii cazului în media, ca protecţie. Aparent Godină a câştigat, dar nu vă bucuraţi. Nici nu ştiţi ce va urma pentru el. În primul rând o “promovare” care îl va scoate de la serviciul în teren şi îl va duce pe o funcţie mai mare, ca post, dar de la care nu va mai putea scrie decât despre şoareci, praf, dosare şi fişete. Apoi cu timpul, pentru că nu se va găsi nici o funcţie în Braşov pe care să fie promovat, la valoarea lui, i se va cere să îşi caute de lucru prin ţară, dar cine să primească un spargător de reguli la el în judeţ? Şi uite aşa, domnul Godină în câţiva ani îşi va căuta de lucru, chiar dacă acuma nici nu se gândeşte la asta şi nu s-a gândit niciodată serios la o demisie. Eu zic să vândă acuma câte cărţi apucă, cât e fierul cald, că după o lună , sau până la alegerui, lumea va uita de el, va fi un “simplu majur” şi gata. Şeful lui va ieşi poate la pensie, dar pentru puţin timp, pentru că la “calităţile şi fidelitatea” lui, va fi repede angajat la o regie sau deconcentrat probabil chiar la o firmă privată de pază ceva, dar nu va rămâne “nepedepsit”. Revenind la cei doi poli, se poate spune fără nici o greşeală că între Gigină şi Godină este diferenţă de o groapă. Stabiliţi dumneavoastră care.
Cu girofar, fără girofar
Dacă cineva mai are cumva dubii vizavi de direcţia în care merge Poliţia Română sub Tobă,sau crede că fabulez, uitaţi-vă la lista cu cei .. eliberaţi de sub contract” recent din conducerea MI şi veţi vedea numele unui om exemplar, Chestor Principal Gelaledin Nezir. Acest om era încă tânăr, nu avea vârsta de pensionare şi nici măcar o pată în toată cariera sa. Şi totuşi a fost “lăsat la vatră” pentru că nu se înscrie în “modelele” promovate, susţinute şi dorite de Tobă. Cine credeţi că va face pui în cuibarul lui Tobă, Gigină sau Godină?
Între Gigină şi Godină, prosperă, îşi fac de cap şi conduc destinele poliţiei şi ale ţării  alde Oprea, Tobă şi alţii ca ei.
Poliţia română între Gigină şi Godină