Ciucă, ministru sau ”iepuraș”?

Două subiecte au preocupat mințile internauților purtători de uniformă zilele acestea: mitingul  preventiv din data de 25 Octombrie, organizat de SCMD cu participarea a încă 3-4 structuri asociative și nominalizarea generalului Ciucă pentru postul de ministru al apărării în posibilul guvern Orban.  Probabil și acest al doilea subiect va suscita discuții pătimașe pro și contra, și va urma calea divizării celor care încă mai aveau ceva în comun, pentru că așa suntem noi românii, ne dăm în cap și ne jignim pe te miri ce, de cele mai multe ori din ambiții prostești sau numai așa, ca să arătăm că suntem în cunoștință de cauză deși nu suntem documentați.
Despre preventiv nu mai vorbesc, am spus ce aveam de spus, unii au făcut și spume vorbind despre subiect, ajunge un par la un car de oale.
Deja au început discuțiile pe paginile de facebook, în urma declarației dată tot pe facebook de generalul Ciucă și comunicatului privind semnarea decretului de către Iohannis.
Varianta vânzării
Cei mai mulți dintre vorbitori consideră că nominalizarea lui Ciucă este încă o dovadă că acesta este și era vândut partidei Iohannis încă de când a acceptat să rămână la comanda SMAp în decembrie 2018. Mulți, printre care și eu, consideră că ar fi fost mai onorant pentru el să își dea demisia și să nu accepte să fie amestecat în bătălii politice, dacă nu pentru el personal, măcar de dragul armatei. Se pune întrebarea dacă putea. Să își dea demisia? Da, putea. Să nu se supună deciziei președintelui după prelungire? Greu de spus. În mod cert ar fi suferit consecințe neplăcute, dacă avem în vedere înclinația spre răzbunare a lui Iohannis. Această înclinație se vede și din faptul că acum l-a nominalizat pe Ciucă Suspendatu să ia în primire funcția de la Leș cel care i-a purtat sâmbetele. Este cea mai mare umilință la care putea să îl supună pe Leș, în afară de cercetarea actelor și faptelor săvârșite pe timpul cât a fost secretar de stat și ministru, în special legate de starea  achizițiilor pe care le-a dirijat direct. Ceva e putred pe acolo și Leș știe de ce. Dar chiar dacă Ciucă și-ar fi dat demisia atunci, tot s-ar fi spus că a făcut jocul cuiva, al lui Leș, sau Dragnea. Deci oricum ar fi făcut, tot era ciocănit de cineva.  Numai că, așa cum spune un vechi proverb, gura bate curul. Încercând să înlăture speculațiile apărute în presă încă de atunci, privind o înclinare spre dreaptă (politică), prin Iunie 2018, după ce Leș a pierdut procesele intentate împotriva lui Iohannis și Ciucă pe tema prelungirii mandatului, domnul general a făcut niște afirmații hazardate, deși cunoștea  dictonul ” never say never”. Iată ce declara pe 23.06.2018:

”Indiferent de circumstanțe nu voi ieşi la pensie înainte de terminarea mandatului. Cineva spunea că o voi face pentru că voi beneficia de avantaje financiare. Nu am venit în armată pentru astfel de motive, nu voi pleca din armată pentru că voi beneficia de bani în plus. Consider atât de sfântă onoarea şi demnitatea de a fi fost şeful Statului Major al Apărării încât, indiferent de ceea ce mi s-ar propune, nu voi face altceva. Odată ce ai fost şeful Statului Major al Apărării… Reprezintă demnitatea cea mai mare pentru fiecare dintre noi. Iar eu consider că nu trebuie să fie în niciun fel umbrită această poziţie de activitatea în alt domeniu.Nu voi face politică. Voi face tot ceea ce îmi stă în putere şi îmi va îngădui viitorul să sprijin această instituţie. Dar nu dintr-o funcţie publică”.

Frumoase cuvinte, periculos angajament pentru că iată, acuma a făcut exact ceea ce spunea că nu va face niciodată iar efectul este și mai dezastruos decât ceea ce i s-a întâmplat acum un an, pentru că dacă atunci a fost prins la mijloc între doi factori de decizie, acuma DECIZIA  i-a aparținut, DEMISIA este un act unilateral și INDIFERENT CE MOTIVE TE-AU INFLUENȚAT CE GÂNDURI AI, CE NOBILE IDEALURI TE ANIMĂ, ÎNCĂLCAREA UNEI PROMISIUNI DE ONOARE ( așa cum spunea în Iunie 2018) nu poate fi scuzată, nu poate fi trecută cu vederea fără a UMBRI, ca să îl citez, demnitatea de Șef al Statului Major al Apărării. Sub acest aspect, cei care îl găsesc vinovat (chiar și neimplicat, dar subordonat politic) au dreptate, pentru că și-a încălcat propriul angajament pe care l-a făcut crezând că nimeni nu îl va forța să facă ce nu vrea. Poate nu l-a forțat nimeni, dar atunci e și mai grav. Oricum implicat sau nu politic, imaginea sa este pătată de nerespectarea propriilor angajamente, asta nu poate fi contestat.
I se mai reproșează, corect sau nu, faptul că pe perioada cât a fost șef  la SMAp, au fost avizate și puse în aplicare cele 3 ordonanțe care au batjocorit pensionarii militari, inclusiv cea care a lăsat conducerea armatei în vara lui 2017 fără personal calificat pe funcții de conducere în structurile  superioare,  fără a avea nici o reacție OFICIALĂ, fără a interveni, fără a ieși măcar cu un punct de vedere, lăsând și alimentând impresia că nu are  antigel în instalație și este un simplu yesman, lucru pe care i-l impută marea masă a rezerviștilor. Tehnic, învinuirea se susține. Practic, foarte puțină lume știe dacă a făcut sau nu ceva, dacă a încercat măcar și ce anume. Dar, cu încercări sau fără, realitatea este că OFICIAL NU A MIȘCAT, ÎN CONDIȚIILE ÎN CARE NU DOAR REZERVIȘTII AU FOST AFECTAȚI DE OUG 59, CI CHIAR ȘI STAREA DE OPERATIVITATE A ARMATEI DE CARE ERA DIRECT RĂSPUNZĂTOR. Chiar și cei care sunt conștienți că instituțional nu putea face mare lucru, că multe decizii ( în special pe aspecte în care nu avea responsabilități directe, așa cum a declarat în interviu) erau luate peste capul său, fără a fi consultat sau fără a se ține cont de opinia sa, îi reproșează că nu a ieșit public să își susțină punctul de vedere, nu a fost vizibil nu și-a apărat colegii în fața politicului, că a fost prea șters, unii ar spune umil.
Varianta susținătorilor
Cei care însă mai au curajul să îl susțină după această gafă enormă, au în vedere atât profilul său moral, cariera sa cât și convingerea că, cu toate greșelile și deciziile aparent incriminatoare, intențiile sale au fost curate chiar dacă alegerile au fost defavorabile în primul rând în plan personal. Culmea este că tocmai acceptarea unor concluzii și imagini negative la adresa sa personal sunt cele care îl fac să fie susținut de unii, în special cei care îl cunosc, pentru că nu oricine ar fi acceptat să își piardă credibilitatea doar din speranța că ar putea face mai mult decât a făcut până atunci sau decât altul care ar fi fost cu adevărat vândut politic. Realitatea este că ne aflăm într-o perioadă în care nu știi în cine să mai crezi iar oameni în care aveai încredere și cu care ai mâncat aceeași pâine ani de zile, să te părăsească, sau înjure pentru niște iluzii politice sau sub influența unor manipulatori sau mincinoși. Dacă cei care îi acordă credit au dreptate iar Ciucă și-a sacrificat imaginea, liniștea și onorabilitatea din dorința de a face ceva pentru armată, chiar dacă cei mai mulți consideră că a greșit, este de apreciat și merită respect. Eu personal, cunoscându-l, îi acord credit și până la proba contrarie mă înscriu, cu toate riscurile în cea de-a doua categorie, tocmai pentru că (pretind eu) îl cunosc, dar am spus și voi spune că a greșit, mai ales dacă avem în vedere că iată, și-a încetat mandatul de șef al SMAp și nu cred că și-a atins toate obiectivele.
În loc de concluzii
 Este Nicolae Ciucă vândut și subordonat politic? Indiferent ce cred unii sau alții, asta nu....
continuarea in Cuiul catarii..

Ciucă, ministru sau ”iepuraș”?