Circul ”de Stat”

Pe vremuri pe când eram copil, în lipsă de internet, televiziune, telefoane mobile, spectacole ale diferitelor Andree, Aline sau Ramone, românii, în special cei de la sate așteptau câte un sfânt, unde, la bâlciuri venea câte unul cu ”lanțuri” sau tiribombe, urși pitici sau piticanii, cocoși care făceau ouă, fel de fel de drăcovenii și nelipsitul circ, unde unde se produceau scamatorii, și măscări, de rămâneau copii cu gurile căscate iar babele se închinau și își scuipau în sân. Bărbații, mai învățați cu ”pericolele”, se foloseau de moment pentru a se răcori cu un vermut Zarea sau un țap. Dar ca Circul de Stat, nu era nici unul. Circul de Stat era unul singur și ăla nu dădea spectacole decât la București, acolo lucrau profesioniștii, șerpii erau adevărați, nu de cauciuc, gimnaștii făceau salturi reale și te durea gâtul privind la ei, dar merita efortul. Uneori Circul de Stat  dădea spectacole și în orașele mari sau chiar mai micuțe, pe la periferiile orașelor și mereu cortul era plin. Unii mergeau la fiecare reprezentație sperând că cine știe, a doua sau a treia oară, vor vedea ceva ce nu au văzut prima oară, sau se va întâmpla ceva nemaivăzut, poate chiar un accident și nu voiau să scape ocazia, să se poată lăuda apoi, că  a fost acolo, a văzut tot , ei erau ”știriștii” satului,  ceva în genul breaking-newsurilor de azi, unde ”corespondentul nostru știe tot”.
Astăzi, Circul de Stat are cu totul alt înțeles, nu este ”Marele Circ” din sectorul 2, acuma prin circul de stat se înțelege circul pe care îl face zilnic statul român, reprezentanții săi,  circ la care vrei nu vrei ești spectator și plătești și dacă te uiți și dacă nu te uiți, dar circari sunt tot niște piticanii sau huidume, care se declară normali, cică trăiesc și vor să trăiască într-o Românie normală, dar numai normali nu sunt, sau care vor să facă totul pentru om, dar pentru ei, oameni sunt doar cei care gândesc ca ei, iar circul lor este mai prost decât cel pe care îl vedeam la bâlciuri, făcături de doi bani în spatele unor perdele slinoase.
Moțiunea de cenzură nu a fost altceva decât un număr de circ prost făcut, în care a fost nevoie de 3 încercări pentru ca numărul să reușească și asta cu ajutorul publicului.  Culmea este că până să se voteze moțiunea fiecare parte umbla cu sticla cu ”ulei” nesfințit pe la rotițele și angrenajele celuilalt, pentru a ”unge” sau înțepeni un dinte, strigând că celălalt face ceea ce făcea și el. Hoți care strigau hoții și de o parte și de alta, în timp ce rața le măcănea în traistă.
După moțiune, care a consfințit și încununat trădările din PSD din ultimii 3 ani, circul a continuat la fel de penibil și amatoristic. Iohannis, probabil știind că nu mai poate fi suspendat, sau pur și simplu inconștient, habarnist, miserupist și total indiferent la ce cred românii despre el, a declarat sus și tare că în sfârșit a reușit să dea joc cu guvernul PSD, că urmează să numească EL un premier Al Lui  și că sarcina acestuia și a guvernului SĂU va fi una singură, aceea de a organiza alegerile AȘA CUM VREA EL. Pe el asta îl durea  de fapt, faptul că PSD ar fi putut fura în teritoriu, la numărătoarea manuală,  mai mult decât putea fura el prin sistemele computerizate dirijate. Cu toate angajamentele și înțelegerile făcute ( în sistem ucrainian) cu Trump, când a primit în semn de ”respect” cipilica, îi era teamă că PSD-ul va fura mai mult. Acuma poate dormi liniștit, se va fura pe o singură direcție, nu are cum să mai piardă.
Orban, un alt circar, poate cel mai penibil din câți a avut vreodată PNL-ul, o vuvuzea spartă, fără personalitate, fără inițiativă, fără conștiință și fără glas,  care nu se dă îndărăt din a deveni caraghios de dragul șefului, tremură vârtos la gândul că va trebui să fie premier, dar se bucură că această funcție îi va încununa cariera politică  și lumea îi va spune și lui ”domnule prim ministru”,  cum îi spune lui MRU,  Grindeanu, Cioloș, Ponta, Tudose  și alți premieri a căror carieră a ținut cât pauza de schimbare a mingilor la turneul de la Wimbledon. Dar nici asta nu e sigur, parcă văd că Iohannis îl va lăsa mască pe Ludovic și îl va nominaliza pe celălalt circar, mai nou în profesie, Rareș Bogdan.  Să nu uit, scena aducerii unui deputat ”de pe masa de operație” numai ca să se obțină numărul de voturi necesare moțiunii, spune totul despre starea clasei politice românești și a României în general. Ar fi de râs dacă nu ar fi dramatic.
Barna, marele câștigător al alegerilor de la europarlamentare, continuă circul pe care partidul lui îl face de când a intrat în parlament cu tricouri, mesaje, și defilări de toată jena și cere un singur lucru, alegeri anticipate, convins fiind că ar obține mai multe voturi decât orice partid și astfel va fi partidul care va dirija formarea majorității parlamentare. Nu vrea să înțeleagă că una e să lupți cu PSD-ul aflat în cădere liberă și alta cu toate celelalte partide, toate, și că voturile pe care le-a luat în mai nu au fost voturi pentru USR ci anti PSD și chiar anti PNL. Odata vede nașuuuuu …… I s-a urcat succesul la cap și acuma ridică pretenții, vrea hegemonie. Dănuțe, Dănuțe, nu uita că cine crește pe ură, de ură va cădea, așa cum a căzut și Dragnea.
În PSD însă circul este total. După căderea din Parlament unde soarta a fost decisă de trădări, dar nu trădarea lui Ponta, ci a propriilor parlamentari, PSD- ul este în colaps. Imediat după moțiune, media vorbea de puciuri, revolte, bătăi și înlocuiri în PSD. Unii dădeau ca sigură îndepărtarea Vioricăi, aripa Vasilescu ridica vocea, încât ai fi crezut că PSD-ul se va rupe în zeci de bucăți. Și brusc, toată floarea cea vestită a PSD-ului se declară....
Circul ”de Stat”