Campania
electorală, mai săracă și mai lipsită de interes ca oricând, a intrat în faza
pe sondaje, în condițiile în care nu am văzut nici un program de candidat, nici
o dezbatere, nici o întâlnire între candidați, nici măcar un Turcescu sau Rareș
care să pretindă că vrea să organizeze o dezbatere ”fair play” dar cu un ”parteneriat strategic” ascuns. Probabil
tocmai pentru că după cele două făcături de moderatori ”echidistanți” nimeni nu
mai dă doi bani pe astfel de dezbateri aranjate.
Digi 24, cunoscut program tv prezidențial, a ieșit pe
strasse cu un sondaj în care ”la această oră” românii ar vota după cum urmează:
Pentru Iohannis -45,7%
Pentru Mircea Diaconu-16.7%
Pentru Viorica Dăncilă – 15,1% i
Pentru Dan Barna 12,6%
Pentru Theodor Paleologu – 6,9%
Pentru Kelemen Hunor -2,9%
Sondajul este
realizat de IMAS, una din ”instituțiile” de sondare a opiniei publice, știut
fiind că fiecare partid sau/și televiziune are propria ”instituție” de
îmbrobodire și propagandă.
După cum se observă, Iohannis conduce detașat și fără îndoială, că
dacă se sforțează un pic, mult mai puțin decât la precedentele alegeri
prezidențiale, poate depăși 50,01%, ceea ce l-ar scuti de turul 2. Oare
să fie cu adevărat dorit de 45% din electorat la ora asta? Categoric
nu, dar cifra face parte din strategia de campanie, se umflă din start
șansele, astfel încât să nu mai mire pe nimeni, -ca la precedentele-
numărul mare de voturi la urnă și să nu se mai întrebe nimeni cum e
posibil să recuperezi 20% în 14 zile. Iar românul, botanist, cumpără.Și
apoi, hai să fim serioși, când ești singurul pământean care a primit în
dar o șepcuță de la Donald, cum să nu fii pe locul întâi? Foarte
insinuantă și perversă a fost atitudinea slujitorilor prezidențiali de
la Digi 24, care propuneau să aibă loc dezbateri televizate, probabil
moderate de ei, dar la care să participe doar cei care urmează de la
locul 2 în jos, că locul 1 este amanetat și nu mai are nevoie de
dezbateri. De fapt motivul pentru care domnii cereau dezbateri pentru
ceilalți candidați era faptul că Iohannis nu este în stare să prezinte
nimic, în afară de JOS PSD, indiferent cu care candidat ar intra în
dezbateri. Poate doar cu Viorica ar reuși să se situeze pe picior de
egalitate, pentru că sunt amândoi la fel, în rest, pământ de flori.
Mircea Diaconu pare să fi făcut un pas uriaș, adică trecerea pe locul
2, dar și asta este tot un scenariu al campaniei prezidențiale care
încearcă să liniștească și să oprească astfel campania actorului care
este totuși susținut de ”sălbatici” și mă refer la PRO România și
A.L.D.E. Oricum nu are șanse dar dă bine la alegerile care urmează. În
plus, dacă rezultatul va fi bun, adică un onorabil loc 3, toți se vor
lăuda, și Mircică, și Victoraș și Tări. Dacă rezultatul va fi sub
așteptări, fiecare va da vina pe ceilalți. Hai că suntem șmecheri!
Viorica Dăncilă
se dă cu sania, la vale(sau cu bicicleta) bineînțeles, căci la deal nu se cheamă că te
dai cu sania ci că o tragi. Ori ea nu e în stare să tragă ceva, doar să alunece,
pentru că singura forță pe care o deține este cea gravitațională. Deci.. lunecare
ușoară! Că tot suntem la capitolul PSD, Dragnea din atelierul mecanic Rahova dă cu ură proletară în filiala
care l-a crescut, cerând instanței ca și filiala PSD Teleorman, care le-a
plătit pe favoritele sale, să plătească, adică să plângă și mamelele lor. Asta da atitudine, bravo Liviuț, mai ai
puțin și îi înfrângi. Apropo de bicicletă, Doamne, e bestială imaginea ei dând
din piciorușe pe bicicletă. Priviți numai, satisfacția imensă care se vede pe fața ei,
dar și mirarea că e în stare să se țină în echilibru, fără mâna lui Stănescu. Nici
eu, când m-am suit prima oară pe o bicicletă nu am fost mai mândru de mine și
aveam doar 5 ani. Ptiu-ptiu, cred că este performanța vieții Vioricăi!
Ei, și am ajuns la cel care se credea viitorul președinte și cerea
alegeri anticipate convins fiind că va ajunge prima-ntâi. Este vorba de
domnul Dan Barna, președintele USR. Pentru cine știe, USR înseamnă
Uniunea SALVAȚI România, nu Uniunea Salvăm România, deci, să nu își
închipuie cineva că Barna ar vrea să salveze el România. Nu, partidul
său ne cere NOUĂ să salvăm România. Asta pentru a evita confuziile. Nu
își mai încăpea în piele domnul Barna și punea condiții de neacceptat
pentru a sprijini guvernul Orban, crezând că dușmanul său numărul 1,
recte PSD și Viorica Dăncilă, nu mai contează, deci va fi sigur pe locul
2 sau chiar 1, dar că va prinde sigur turul 2. Uite că ( chiar și
contrafăcut în favoarea lui Iohannis, sondajul îl aduce pe locul 4. Asta
arată că cei care l-au votat în Mai, l-au votat nu pentru că îl iubesc,
căci dacă l-ar fi iubit, ar l-ar și iubit și la sondaj, ci pentru că nu
au vrut să îi voteze pe ai lui Orban și ai Vioricăi. De ce ? Pentru că
USR încă nu avea ”penali”, dar acum, în mentalitatea și cu ajutorul lui
Iohannis, are. Lui Barna i se instrumentează un dosar de fraudare a unor
fonduri, dosar care real sau nu, îl trage în jos. Ce e de făcut?
Simplu:
Mai mult pe Cuiul Cătării...
Două subiecte au preocupat
mințile internauților purtători de uniformă zilele acestea: mitingul preventiv din data de 25 Octombrie, organizat
de SCMD cu participarea a încă 3-4 structuri asociative și nominalizarea
generalului Ciucă pentru postul de ministru al apărării în posibilul guvern Orban. Probabil și acest al doilea subiect va suscita discuții pătimașe pro și
contra, și va urma calea divizării celor care încă mai aveau ceva în comun,
pentru că așa suntem noi românii, ne dăm în cap și ne jignim pe te miri ce, de
cele mai multe ori din ambiții prostești sau numai așa, ca să arătăm că suntem
în cunoștință de cauză deși nu suntem documentați.
Despre preventiv
nu mai vorbesc, am spus ce aveam de spus, unii au făcut și spume vorbind despre
subiect, ajunge un par la un car de oale.
Deja au început
discuțiile pe paginile de facebook, în urma declarației dată tot pe facebook de
generalul Ciucă și comunicatului privind semnarea decretului de către Iohannis.
Varianta vânzării
Cei mai mulți dintre vorbitori consideră că nominalizarea lui Ciucă
este încă o dovadă că acesta este și era vândut partidei Iohannis încă
de când a acceptat să rămână la comanda SMAp în decembrie 2018. Mulți,
printre care și eu, consideră că ar fi fost mai onorant pentru el să își
dea demisia și să nu accepte să fie amestecat în bătălii politice, dacă
nu pentru el personal, măcar de dragul armatei. Se pune întrebarea dacă
putea. Să își dea demisia? Da, putea. Să nu se supună deciziei
președintelui după prelungire? Greu de spus. În mod cert ar fi suferit
consecințe neplăcute, dacă avem în vedere înclinația spre răzbunare a
lui Iohannis. Această înclinație se vede și din faptul că acum l-a
nominalizat pe Ciucă Suspendatu să ia în primire funcția de la Leș cel
care i-a purtat sâmbetele. Este cea mai mare umilință la care putea să
îl supună pe Leș, în afară de cercetarea actelor și faptelor săvârșite
pe timpul cât a fost secretar de stat și ministru, în special legate de
starea achizițiilor pe care le-a dirijat direct. Ceva e putred pe acolo
și Leș știe de ce. Dar chiar dacă Ciucă și-ar fi dat demisia atunci,
tot s-ar fi spus că a făcut jocul cuiva, al lui Leș, sau Dragnea. Deci
oricum ar fi făcut, tot era ciocănit de cineva. Numai că, așa cum spune
un vechi proverb, gura bate curul. Încercând să înlăture speculațiile
apărute în presă încă de atunci, privind o înclinare spre dreaptă
(politică), prin Iunie 2018, după ce Leș a pierdut procesele intentate
împotriva lui Iohannis și Ciucă pe tema prelungirii mandatului, domnul
general a făcut niște afirmații hazardate, deși cunoștea dictonul ”
never say never”. Iată ce declara pe 23.06.2018:
”Indiferent
de circumstanțe nu voi ieşi la pensie înainte de terminarea mandatului.
Cineva spunea că o voi face pentru că voi beneficia de avantaje
financiare. Nu am venit în armată pentru astfel de motive, nu voi pleca
din armată pentru că voi beneficia de bani în plus. Consider atât de
sfântă onoarea şi demnitatea de a fi fost şeful Statului Major al
Apărării încât, indiferent de ceea ce mi s-ar propune, nu voi face
altceva. Odată ce ai fost şeful Statului Major al Apărării… Reprezintă
demnitatea cea mai mare pentru fiecare dintre noi. Iar eu consider că nu
trebuie să fie în niciun fel umbrită această poziţie de activitatea în
alt domeniu.Nu voi face politică. Voi face tot ceea ce îmi stă în putere
şi îmi va îngădui viitorul să sprijin această instituţie. Dar nu
dintr-o funcţie publică”.
Frumoase cuvinte, periculos angajament pentru că iată, acuma a făcut
exact ceea ce spunea că nu va face niciodată iar efectul este și mai
dezastruos decât ceea ce i s-a întâmplat acum un an, pentru că dacă
atunci a fost prins la mijloc între doi factori de decizie, acuma
DECIZIA i-a aparținut, DEMISIA este un act unilateral și INDIFERENT CE
MOTIVE TE-AU INFLUENȚAT CE GÂNDURI AI, CE NOBILE IDEALURI TE ANIMĂ,
ÎNCĂLCAREA UNEI PROMISIUNI DE ONOARE ( așa cum spunea în Iunie 2018) nu
poate fi scuzată, nu poate fi trecută cu vederea fără a UMBRI, ca să îl
citez, demnitatea de Șef al Statului Major al Apărării. Sub acest
aspect, cei care îl găsesc vinovat (chiar și neimplicat, dar subordonat
politic) au dreptate, pentru că și-a încălcat propriul angajament pe
care l-a făcut crezând că nimeni nu îl va forța să facă ce nu vrea.
Poate nu l-a forțat nimeni, dar atunci e și mai grav. Oricum implicat
sau nu politic, imaginea sa este pătată de nerespectarea propriilor
angajamente, asta nu poate fi contestat.
I se mai reproșează, corect sau nu, faptul că pe perioada cât a fost
șef la SMAp, au fost avizate și puse în aplicare cele 3 ordonanțe care
au batjocorit pensionarii militari, inclusiv cea care a lăsat conducerea
armatei în vara lui 2017 fără personal calificat pe funcții de
conducere în structurile superioare, fără a avea nici o reacție
OFICIALĂ, fără a interveni, fără a ieși măcar cu un punct de vedere,
lăsând și alimentând impresia că nu are antigel în instalație și este
un simplu yesman, lucru pe care i-l impută marea masă a rezerviștilor.
Tehnic, învinuirea se susține. Practic, foarte puțină lume știe dacă a
făcut sau nu ceva, dacă a încercat măcar și ce anume. Dar, cu încercări
sau fără, realitatea este că OFICIAL NU A MIȘCAT, ÎN CONDIȚIILE ÎN CARE
NU DOAR REZERVIȘTII AU FOST AFECTAȚI DE OUG 59, CI CHIAR ȘI STAREA DE
OPERATIVITATE A ARMATEI DE CARE ERA DIRECT RĂSPUNZĂTOR. Chiar și cei
care sunt conștienți că instituțional nu putea face mare lucru, că multe
decizii ( în special pe aspecte în care nu avea responsabilități
directe, așa cum a declarat în interviu) erau luate peste capul său,
fără a fi consultat sau fără a se ține cont de opinia sa, îi reproșează
că nu a ieșit public să își susțină punctul de vedere, nu a fost vizibil
nu și-a apărat colegii în fața politicului, că a fost prea șters, unii
ar spune umil. Varianta susținătorilor
Cei care însă mai au curajul să îl susțină după această gafă enormă,
au în vedere atât profilul său moral, cariera sa cât și convingerea că,
cu toate greșelile și deciziile aparent incriminatoare, intențiile sale
au fost curate chiar dacă alegerile au fost defavorabile în primul rând
în plan personal. Culmea este că tocmai acceptarea unor concluzii și
imagini negative la adresa sa personal sunt cele care îl fac să fie
susținut de unii, în special cei care îl cunosc, pentru că nu oricine ar
fi acceptat să își piardă credibilitatea doar din speranța că ar putea
face mai mult decât a făcut până atunci sau decât altul care ar fi fost
cu adevărat vândut politic. Realitatea este că ne aflăm într-o perioadă
în care nu știi în cine să mai crezi iar oameni în care aveai încredere
și cu care ai mâncat aceeași pâine ani de zile, să te părăsească, sau
înjure pentru niște iluzii politice sau sub influența unor manipulatori
sau mincinoși. Dacă cei care îi acordă credit au dreptate iar Ciucă și-a
sacrificat imaginea, liniștea și onorabilitatea din dorința de a face
ceva pentru armată, chiar dacă cei mai mulți consideră că a greșit, este
de apreciat și merită respect. Eu personal, cunoscându-l, îi acord
credit și până la proba contrarie mă înscriu, cu toate riscurile în cea
de-a doua categorie, tocmai pentru că (pretind eu) îl cunosc, dar am
spus și voi spune că a greșit, mai ales dacă avem în vedere că iată,
și-a încetat mandatul de șef al SMAp și nu cred că și-a atins toate
obiectivele. În loc de concluzii
Este Nicolae Ciucă vândut și subordonat politic? Indiferent ce cred unii sau alții, asta nu....
continuarea in Cuiul catarii..
Și a trecut și
asta. Încă o zi de 25 Octombrie, încă un protest, de data asta preventiv, sau,
ca sa fac pe plac unui bun prieten, un miting preventiv. După cum știu o parte
din militari, cei care activează în asociații sau pe facebook, anul acesta, la
lista de motive de divizare a militarilor, listă în care intra gradele,
vechimea sau promoția, anul ieșirii la pensie, arma, specialitatea, asociația
din care face parte, partidul pe care îl slujește sau simpatizează, zona
geografică, culoarea ochilor, cuantumul pensiei, numărul și tipul de sporuri
adăugate la calculul pensiei, a mai apărut una, modul în care s-a manifestat pe
data de 25 Octombrie de Ziua Armatei. Cei care au participat la manifestările
oficiale (ca toți ceilalți cel puțin odată în viață), au fost catalogați pupincuriști,
slujitori ai regimului, fripturiști, oportuniști sau libidinoși care se gudurau
pe lângă politicienii care mai mult forțați de poziția politico-socială și unii chiar în scârbă, poate, veneau să își
exprime ”aprecierea față de Armată”. De către cine? Nu de către civili ci de
chiar proprii lor colegi care au ales să se alăture protestului organizat de
SCMD, colegi care au uitat că și ei au participat la astfel de activități atât
ca activi cât și ca rezerviști și atunci nu se considerau libidinoși sau
oportuniști. Ceilalți cei care au participat la ”preventiv” sau cereau cu vehemență boicotarea
participării militarilor la manifestările oficiale dedicate Zilei Armatei, se
considerau sigurii apărători ai drepturilor militarilor. Nu toți, doar unii
dintre ei. Nici unii, nici alții de fapt nu erau ceea ce se spunea că ar fi. În
definitiv toți sunt niște militari aflați la vârsta pensionării, batjocoriți, mințiți,
despuiați, furați, de ”aleșii neamului” indiferent de culoarea politică.
La protestul organizat în Piața Victoriei la ora 11, s-au prezentat
foarte, foarte puțini militari în rezervă, cei mai mulți fiind în
retragere. Cei ieșiți după 2010, nu prea s-au înghesuit. Acest lucru se
poate observa dacă urmăriți chipurile celor prezenți.
La ora 10.30, pe spațiul protejat și delimitat cu generozitate aș spune, de oficialități, se aflat cam la 70-100 de oameni.
Alți cam 50 se aflau pe trotuarul opus clădirii Guvernului.
Când s-a apropiat ora de deschidere a meetingului, căci a fost un
MEETING, nu un MITING, toți cei care din diverse motive mai stăteau pe
margini, au întrat în ”spațiul protejat” adăugându-li-se și cei care au
sosit mai târziu.
La o aproximare generoasă, numărul participanților a fost cam la
300-400 de participanți. Nu s-a scandat, nu s-a vociferat împotriva sau
pentru ceva, cei prezenți s-au mulțumit să își poarte pancardele,
bannerele, și să aplaude uneori, când cei care au luat cuvântul
subliniau unele .. cereri sau nemulțumiri.
Activitatea a început cu intonarea Imnului Național, bineînțeles la
stația de amplificare, după care a urmat discursul președintelui SCMD,
Mircea Dogaru.
Nu voi face aprecieri legate de discursul său, e lipsit de importanță
ce cred eu despre text, important este că după ce a menționat că nu are
nimic cu nici un candidat la președinție, și-a arătat nemulțumirea față
de cei care au ales să participe la acțiunile oficiale și nu au răspuns
prezent apelului său.
Același lucru l-a
deranjat și pe domnul general Gropan, care a luat cuvântul după domnul Dogaru. Interesant
a fost că dacă domnul general Gropan a stat lângă domnul Dogaru cât acesta a
vorbit, domnul general a fost lăsat singur, Dogaru stând undeva în spate,
privind pierdut nu știu unde. Chestie de atitudine.
A mai luat cuvântul o doamnă de la un sindicat din sănătate. Apoi a
trecut la microfon domnul Gligor Viorel. Discursul său a fost în nota
celorlalți doi antevorbitori dar considerând că trebuie să rupă inima
târgului și crezând că va fi aclamat, a declarat că ”celor
care se duc în cimitir să depună coroane, le doresc și cred că sunt în
sentimentul dumneavoastră, SĂ LE STEA FASOLEA ÎN GÂT!” Practic
domnul Gligor dă cu piciorul tuturor celor care i-au fost colegi în
carieră și astăzi au participat la ceremonialul depunerii coroanelor la
mormântul eroilor neamului. De ce așa? Pentru că nu au venit la el să îi
semneze adeziuni și nu îl urmează pe el. În acest moment eu am părăsit
cinstita adunare unde am văzut și oameni care în mod cert nu gândeau așa
și veniseră cu speranța că vor găsi sprijin în rezolvarea problemelor
printre cei prezenți. Nu mai puteam asista la astfel de cuvinte care
dovedeau pe lângă lipsă de respect față de colegi, și o ură
inexplicabilă. Probabil domnul Gligor, ca și alți lideri care se și
vedeau purtați de mulțime pe brațe, au constatat că....Continuarea aici... SCMD – ultimul tango la Victoria
Astazi, 24 Octombrie ar trebui sa sarbatorim Eliberarea
Ultimei Brazde de pamant romansc, alungarea definitiva(credeam noi) a armatelor
germane de pe teritoriul romanesc, pentru ca acest lucru s-a intamplat cu
adevarat pe 24 Octombrie 1944, nu pe 25. Numai ca, conducerea de atunci a armatei, aservita
politic ca si cea de azi, a decis sa amane evenimentul, pentru data de 25 cand
era Ziua celui care purta numele de Regele Mihai, cel care tradase armata
romana si pe romani pe data de 23 August trimitand in prizonierat 175000 de
militari. Trebuie spus, pentru a respecta adevarul istoric, ca Ziua Forţelor
Armate a fost stabilită, pentru prima oară, prin Decretul nr. 125 din 20 iulie
1951, pe 2 octombrie.De ce atunci? Pentru ca la acea dată, în anul 1943, I.V. Stalin a
aprobat constituirea Diviziei de voluntari „Tudor Vladimirescu” iar in 51, Stalin
si poporul rus erau pentru noi ceea ce este Trump si poporul american pentru
actuala conducere politica. Mai tarziu, dupa
schimbarea politicii lui Dej fata de rusi, si plecarea
trupelor (dar nu si a coloanei a V-a) rusesti din Romania, prin Decretul nr.
381 din 1 octombrie 1959, s-a stabilit ca Ziua Forţelor Armate să fie
sărbătorită la 25 octombrie. De ce au ales comunistii in 1959 sa sarbatoreasca
Ziua Armatei pe 25 Octombrie care coincidea cu ziua de nastere a lui Mihai
Viteza, unicul pamantean nascut la 7 luni in greutate de 4 kg, este un mister.
Nu mai este insa un mister faptul ca armata romana a ajuns intr-un
stadiu de descompunere, divizare si degringolada cum nu a fost
niciodata. Practic, prin grija clasei politice, dirijata de stapanii
externi si ajutata de conducerea (si militara a) armatei, in ultimii 30
de ani armata romana a devenit clona celei din 1916, ca dotare,
instruire (pentru apararea granitelor) si fara egal in ceea ce priveste
dezbinarea si lipsa de reactie la ceea ce i se intampla. Ca este asa o
dovedesc si caracterul activitatilor la care vor participa militarii,
activi si rezervisti pe data de 25.10.2019. Unii vor asigura cadrul
festiv si activitati specifice pentru populatie fie ei oameni politici
sau simpli platitori de taxe, altii (o parte din cei in rezerva), vor
protesta. S-a ajuns pana acolo incat cei care vor sa participle la
proteste, ii invinuiesc pe cei care participa la sarbatorirea ZILEI
ARMATEI de “obedienta fata de clasa politica” excluzand chiar faptul ca
de fapt ESTE ZIUA ARMATEI, fie ca ne convine sau nu
data, indiferent de motivul pentru care a fost aleasa aceasta zi. Cat de
multa ura trebuie sa avem in noi sa negam evidenta si sa ii invinuim pe
cei care isi sarbatoresc ziua, numai pentru ca nu vrem noi sau nu ne
convine? A fi sau nu de acord cu o activitate sau alta este normal, tine
de de convingerile sau gusturile, orientarile fiecaruia, dar a
invinui sau jigni pe cineva pentru ca nu face cum vrei tu, este cu totul
altceva. Din pacate la asta s-a ajuns. Imi e teama ca lucrurile vor
evolua. Nu am auzit insa nici un militar, lider de asociatie sau simplu
soldat protestand impotriva bazelor militare straine infiintate pe
teritoriul nostru (care, intre noi fie vorba, nu ne ajuta PE NOI cu
nimic), sau a iminentei aduceri a unor focoase nucleare in una din
aceste baze. Probabil acest lucru este considerat lipsit de importanta
pentru MILITARII ROMANI.
Iata care este programul activitatilor ce se vor desfasura
in capitala si la Carei, asa cum sunt prezentate de MApN in comunicatul Nr. 214 22.10.2019 :
România, prin oamenii ei, fie ei politici sau simpli
”ștampilaci”, savanți sau prostovani, nababi sau ”homleși”, femei sau bărbați, maturi
sau copii, nu încetează să ne uimească spunând și făcând lucruri trăznite.
În România, în ultimii 30 de ani au avut loc cele mai multe ”minuni
ale lumii” contemporane. Nu degeaba s-a spus că suntem Grădina Maicii
Domnului, care este cea mai mare grădină, minunile săvârșite cu voie sau
fără voie aici le întrec pe cele ale lui Moise și chiar ale luuuuii …
Păi ce mare lucru să transformi apa în vin la o nuntă ? Noi ne îmbătăm
cu apă rece în fiecare zi. Ce mare lucru să înviezi un mort odată în
viață? La noi morții, (cu miile, nu doar unul) sunt înviați de partide
din doi în doi ani și nu numai că sunt înviați dar mai și votează. Ce
mare lucru să faci un olog să meargă? La noi aleargă toți handicapații
din partid în partid pentru un loc pe liste electorale. Ce mare lucru să
vindeci o soacră? Păi la noi soacrele, mamele de 80 de ani cu
întreținerea neplătită, mătușile, devin nababi peste noapte și își
sponsorizează și își ”servesc” copii și nepoții cu milioane de euro,
exact când îi caută DNA-ul să îi întrebe de averi. Despre dialoguri cu
”tufișurile vorbitoare” ce să mai spun ? Floare la ureche, urmăriți
campaniile electorale și veți vedea discursuri, monologuri și dialoguri
de toată minunea. Să nu uităm că la noi s-a inventat guvernul dărâmat
de propriul partid, partidul distrus de proprii membri, armata învinsă
de propriul popor, poporul distrus de proprii conducători, și lista ar
putea continua. Suntem de minune.
Și ca o încununare a acestor minuni, s-a mai inventat una, care va
salva întreaga omenire de la invazia extratereștrilor, îi spune
”protestul preventiv”, împotriva nimănui. Păi cum să ne mai atace
civilizațiile extraterestre când vor auzi că la noi, pe Terra, mai
precis în România, oamenii protestează preventiv, fără motiv, fără un
scop, fără un obiect al protestului, fără finalitate, fără a se adresa
cuiva. Păi dacă ăștia protestează împotriva nimănui, vă dați seama ce se întâmplă dacă ar avea împotriva cui să se ridice? Ar fi jale.
Așa ar gândi oricine ar pune gând rău omenirii. Deci ne putem considera
salvatorii planetei, nu doar ai armatei sau ”societății civile”. Să nu
spuneți că nu știți despre cine e vorba. Domnul Dogaru, supărat că unii
au îndrăznit să se lege de ”marele protest” organizat-ca toate
celelalte- în special din ultimii ani, de pomană, fără nici o
finalitate, doar așa ca să mai vorbească televiziunile despre el și să
își mai rotunjească fondurile prin racolarea de noi cotizanți, a
decretat că protestul nu este obligatoriu să fie îndreptat împotriva
cuiva, acesta este organizat PREVENTIV adică poate e cazul poate nu e
cazul. În cazul în care cineva va face ceva ce nu îi place lui într-o
dimineață, el a protestat primul. Cunoșteam eu pe cineva care când se
scula dimineața, îi trimitea la origini pe toți cei care urmau să îl
înjure sau supere în ziua respectivă, iar dacă se întâmpla să fie
înjurat, era satisfăcut de faptul că el îl înjurase primul. În plus,
prin acest protest, se poate spune că l-am întrecut pe milițianul care
înainte de culcare își pune pe noptieră două pahare, unul cu apă, unul
gol că poate i se face sete, poate nu.
Îmi amintesc că tot cu ocazia unor proteste, de data
asta a marilor sindicate din țară, deși inițial SCMD anunțase că va participa, prin
mai 2010, liderul SCMD anunța că nu recomandă militarilor să participe, dar că ”Vom
organiza insa, pentru antrenament, si pentru a stavili tentativele de
manipulare a noastra pe fondul nerabdarii, O ACTIUNE PROPRIE.” Ne-au
trebuit 9 ani ca să trecem de la faza protestelor ”de antrenament” la faza
protestelor ”preventive”. E totuși un progres, trebuie să acceptăm acest fapt.
A, să nu uit, pentru cei care nu înțeleg să meargă la protestul
preventiv, fac mențiunea că prezența este obligatorie, a spus-o, tot
preventiv, Mihai Viteazu, la Șelimbăr, după cum ne informează chiar
inițiatorul: ”Este obligatoriu sa fim in strada pe 25
Octombrie, pentru ca de partea noastra ”e dreptul si dreptatea, cu noi e
cauza cea buna, cu noi e Dumnezeu! (Mihai Viteazul, la Selimbar).”
Și totuși eu nu înțeleg
un lucru: dacă nu mai avem guvern, dacă facem un protest preventiv, dacă se
știe că la această oră nu se știe cine conduce sau dacă conduce cineva treburile
țării și nici chiar când vom avea un guvern, cui îi va înmâna ceea ce spune în
comunicat conducerea SCMD : ”
lista noastra de solutii, deja cunoscuta si negociata la varf, cu
reprezentantii partidelor parlamentare, dar si revendicarile aliatilor nostri
civili (salariati, pensionari, revolutionari etc.), pentru ca ii vom chema in
sprijin pe toti cei nemultumiti de Legea salarizarii si legislatia la pensii”????????
Și pentru că același lider Dogaru, declară că el
niciodată nu a luptat împotriva cuiva ci doar pentru cineva, să îmi fie permis
să dau un singur citat, din comunicatul dat sub semnătura sa în data de
15.01.2012:
Urmarea aici :
Trebuie să recunosc că pentru mine Trump este o ciudățenie.
Niciodată un stat, cu atât mai puțin o mare putere, nu a avut un președinte mai
ciudat și mai controversat. Trump este un lider atipic, un amestec de
nonconformism, amatorism, inconștiență, egocentrism, sinceritate necenzurată
dar și prostie. El are ceva din ”popularitatea” dusă până la nesimțire a
Matolitului nostru, dar și din amatorismul politic și diplomatic împins până la
aceeași nesimțire a Plăvanului. Citindu-i cariera în afaceri rămâi șocat de
modul în care a reușit să își revină după falimentele din perioada 1991-2009. Rămâi siderat de
curajul, tupeul și inconștiența cu care a acționat Trump dar, e vorba de averea
și afacerea lui așa că e lipsit de relevanță.
Cariera sa politică este fără îndoială urmare a tupeului din afaceri,
relațiile sale în lumea de afaceri, felului său de a fi, ”popular”,
nonconformist, direct, glumeț, ”nebun” care l-au făcut să cucerească
inimile susținătorilor din lumea de afaceri, politică și populație.
Chiar și cei mai serioși au gândit probabil că un astfel de om nu e
periculos, e prea ”citibil” prea fără secrete pentru a nu putea fi
modelat și controlat, așa că a fost propus și ales președinte, fiind
considerat un om ușor de dirijat de către cei care stabilesc cu adevărat
cine merită să fie ”sprijinit”să ajungă președinte.
Numai că dacă unui om îi este permis să își joace propria
afacere sau avere la păcănele, babaroase sau pariuri, nu are dreptul să joace
la poker, să trișeze sau să blufeze cu soarta unor națiuni, a unor oameni, a
propriilor soldați sau a oricărui homeless din centrul New York-ului. O decizie cu efecte
târzii
Decizia lui Trump, decizie luată unilateral și din proprie
inițiativă, de a retrage trupele americane din Siria, nu este o noutate.
Această decizie a fost luată, sau cel puțin anunțată de acesta încă din
Decembrie 2018, adică de aproape un an. Poate unii au considerat atunci
că este un moft, o declarație strategică, pentru a-l îmbuna pe Erdogan
și face să se răzgândească în privința bazei de la Incirlic sau a
achiziționării de tehnică rusească. Eu am scris încă de atunci despre implicațiile și pericolul reprezentat
nu de retragere ci de atitudinea și semnificația acestui gest, care
demonstra nu doar indiferența SUA față de principiile democratice sau
onoarea în cazul unor relații de parteneriat cât mai ales de valoarea și
prețul pe care marele colos nord-american îl acordă relațiilor de
parteneriat, chiar și strategic adică Zero Barat. Trăgeam atunci un
semnal de alarmă pentru cei ce își pun speranțele în colaborarea cu
Jandarmul Universal și încrederea care trebuie acordată unui partener
care te abandonează și te lasă pradă dușmanilor cei mai de temut, doar
pentru că a găsit altă jucărie. Oare liderii țărilor membre NATO, or fi
învățat ceva din această lecție? Se pare că nu. Dar dacă nu au vrut să
învețe dintr-o declarație sau informare dată pe Twitter, care doar
anunța intenția, poate vor învăța din explicațiile date recent privind
motivul retragerii.
Fiica cunoscutului fost vice președinte Dick Cheney, Liz Cheney, parlamentar republican, a comentat: „Informaţiile
care vin din Siria sunt revoltătoare. Trupele turce se pregătesc să
invadeze Siria din Nora, forţele aliniate Rusiei sunt în sud, luptătorii
ISIS încep şi ei o contraofensivă împotriva Raqqa. Este greu de înţeles
de ce Donald Trump îşi lasă aliaţii să fie măcelăriţi şi de ce permite
revenirea ISIS”.
Lizica, dacă ai
fi întrebat un parlamentar român de ce a făcut Trump asta, ți-ar fi răspuns
simplu: ”PENTRU CĂ POATE”. Un alt răspuns ar fi și mai la îndemână: ”pentru că
ISIS este copilul CIA, iar CIA este copilul scăpat de sub control al SUA. Revenirea
ISIS înseamnă revenirea ”beneficiilor” ”stăpânului lumii” ca să parafrazez un
clasic în viață.
La rândul său, Marco Rubio, senator republican spunea, că ”la solicitarea acestei administraţii,
kurzii au fost principala forţă împotriva ISIS în Siria. Kurzii au luptat
împotriva ISIS pentru ca soldaţii americani să nu fie nevoiţi să facă asta.
Acum, această administraţie a bătut palma cu Erdogan pentru ca acesta să-i
anihileze. Prejudiciul adus reputaţiei şi intereselor noastre naţional vor fi
imense şi de lungă durată”.
Tristă și reală prezentare, dar
retorică.
Nu mai prezint ce comentează presa europeană, pentru că oricum Trump
și în general administrația americană, indiferent cine e pe tron, are
pentru Europa respectul și îngrijorarea pe care a avut-o Obama când a
erau interceptate convorbirile telefonice ale Angelei Merkel de către
serviciile secrete americane, sau, mai concret și mai puțin plastic,
exact opinia avansată de Victoria Nuland în 2014 când se punea la cale
oranjada ucrainiană și alegerea ” democratică” a noii conduceri în
Ucraina.
So, ”fuck the kurds” ? Cinism marca Trump
Iată însă cum justifică Trump retragerea trupelor: „Cel mai greu lucru pe care-l am de făcut în calitate de
preşedinte este să semnez scrisori către părinţii militarilor care au fost
ucişi.”
Înduioșător nu ? Aproape că îți vine să îl pupi. De aia ține
el militari în toate zonele de conflict din lume, pentru că îi e greu să scrie
scrisori cu coondoleanțe. Seamănă cu declarația lui Iohannis după ” lovitura”
de la Colectiv, când a declarat că trebuiau să moară niște copii ca să
reușească să schimbe guvernul Ponta și să își instaleze ”guvernul lui”. Același
cinism.
Dar până la urmă iese la iveală și o parte din adevăr,
pentru că la fel de cinic, Trump declară: „Kurzii au luptat alături de noi, dar s-au plătit sume uriașe și
echipament pentru acest lucru.”
Deci Trump se consideră achitat de obligații, kurzii și-au
dat viața pentru interesele americane în zonă(cam 15000 de vieți omenești),în Irak și Siria, iar ei, americanii le-au oferit
– a se citit vândut- tehnică și armament și au cheltuit bani cu transportarea
trupelor în Siria, deci sunt tanda pe manda.
Și cinismul continuă: „Ei nu ne-au ajutat în al Doilea Război Mondial. Nu ne-au ajutat
în Normandia…”
”Chiar și-așa”, ar spune Firicel, unde mama dracului erau Kurzii în
cel de-al doilea război mondial, de fapt la sfârșitul lui, când
americanii invadau Europa pentru a nu mai ieși niciodată din ea? Nu
întreb unde au fost americanii timp de 4 ani când Europa era strivită
sub cizma nazistă, până când președintele american și-a sacrificat
proprii soldați la Pearl Harbour, ca să își poată sensibiliza poporul să
accepte intrarea în război dând ocazia unchiului Sam să se declare
salvatorul Europei. Păi unde să fie Kurzii? Kurzii și atunci și acuma
încercau să supraviețuiască luptând pe trei fronturi cu trei dușmani,
Irak, Rusia și Turcia. De fapt chiar Trump admite că acest conflict
kurdo-turc este istoric și știa foarte bine unde au fost kurzii în Cel
de-al Doilea R.M: „Kurzii luptă cu Turcia de zeci de ani. Am ținut această luptă pe loc
aproape trei ani, dar este timpul pentru noi să ieșim din aceste războaie
ridicole, fără sfârșit, multe dintre ele tribale, și să ne aducem soldații
acasă. VOM LUPTA UNDE UNDE VOM AVEA UN BENEFICIU ȘI VOM LUPTA DOAR PENTRU A
CÂȘTIGA. Turcia, Europa, Siria, Iranul, Irakul, Rusia și kurzii trebuie să
rezolve situația și să decidă ce vor face cu luptătorii ISIS capturați în
vecinătatea lor”
Este ciudat, abia acuma administrația SUA admite că toate războaiele
în care au fost amestecați, de fapt pe care le-au provocat și întreținut
au fost ridicole, fără sfârșit, fără a câștiga, dar minte când spune
că au fost fără beneficiu, pentru că America și afaceriștii ei,
fabricanții de armament și tehnică de luptă, marii dealeri de droguri și
amatorii de relicve istorice s-au umplut de bani de pe urma acestor
intervenții.Economiile și resursele țărilor ”ajutate” au secat, dar
economia și resursele americane au sporit, așa că totuși mister Trump le
cam minte. Dar noi pentru cine
luptăm ?
Și a mai spus Trump ceva foarte interesant. Pretinzând că îl
interesează doar securitatea SUA ȘI CĂ NU MAI VREA CA MILITARII AMERICANI SĂ
MOARĂ PENTRU ALȚII, a dat un răspuns pe care constat că presa nu prea îl postează,
a spus că...
Continuarea aici:
Nu știu cum o fi prin alte zone dar aici pe la olteni, când
tocmești pe cineva sau negociezi o lucrare, cu o persoană sau chiar firmă
privată din alea mai mici, când întrebi cât face lucrarea, deseori auzi
răspunsul ”lasă
șefu că ne înțelegem noi, oameni suntem”. După câteva țepe de genul ăsta, când
aud pe unul că îmi spune așa, închei orice discuție și caut pe altcineva. Acest
răspuns de regulă vine din gura unui țepar care vrea să îți câștige încrederea,
vrea să te convingă că el e meseriaș, că nu îl interesează câștigul ci să facă
lucrarea bine și la timp, când de fapt
el este un fel de Celentano, dar cu mai puțin haz. Ce urmează? Urmează o
lălăială, abureală, spoială, lucrare de proastă calitate, activitate din când
în când și .. apoi dacă cumva termină lucrarea, un preț de îți taie răsuflarea,
sau (uneori în tandem) o lucrare de toată jena. Eu cu astfel de ”meseriași” nu
discut, cum aud pe unul că spune ”lasă șefu” cum am închis orice negociere. Prefer
să știu de la început cât costă, ce implică, ce pretenții are, și mai ales în
cât timp e lucrarea gata. Nu tocmesc în
condiții de … ”mai vedem”, sau ”ne înțelegem” pentru că această replică este
garanția țepei. Buni la dărâmat,
impotenți la construit
Spuneam că nu știu cum o fi prin alte zone dar constat că în
zona politică lucrurile merg la fel, e plină zona de țepari. Nu știu cine pe
cine o fi tocmit, cine o fi inițiat discuțiile, cine e ”meseriașul” și cine ”clientul”,
dar modul în care s-a ”tocmit” moțiunea de cenzură” îmi demonstrează că e plină
clasa politică de ”meseriași”. Trecând peste faptul că s-a dovedit din nou că e
mai ușor să demolezi decât să construiești, să strici decât să repari, să dărâmi
un guvern decât să îl instalezi, modul în care se ”negociază” acuma formarea,
sau mai bine spus susținerea, noului guvern dovedește o lipsă de profesionalism
și seriozitate cum nu mai găsești nici
la ”meseriașii” locali. Cum este posibil să dărâmi o casă, așa dărăpănată cum
e, pe motiv că nu e bună, când tu nu ai materiale să faci alta, nu ai meseriaș
care să îți facă alta, nu ai bani să cumperi materiale, nu ai aviz de
construcție, nu ai proiect, nu te-ai înțeles nici cu ”vecinii” să îți dea o
mână de ajutor și mai vine și iarna? Numai un inconștient sau un om căruia nu-I
pasă de ”familia sa” ar face așa ceva. Ei bine, ”opoziția” cu sprijinul
”chiriașilor” a făcut asta, a dărâmat guvernul, iar acuma în pragul iernii și politice și meteorologice,
încearcă să ”tocmească” meseriași când nici fundația nu o are turnată.
După nominalizarea lui Sică Mandolină pe post de prim
ministru de către Frânarul Național, desemnatul se dă de ceasul morții, pentru
că oricum ar face nu va reuși să obțină voturile necesare investirii în Parlament.
Și asta se întâmplă pentru că atunci când a negociat dărâmarea clădirii, nu a
avut în vedere și reconstrucția noii case, adică pe el l-a interesat doar cum
să dea jos guvernul Dăncilă, nu cum să construiască noul guvern. Acuma, după ce
a dărâmat cu un minim scor vechiul guvern, constată că nu poate forma altul
pentru că ”meseriașii” cu care a dărâmat pun condiții la reconstrucție iar
condițiile puse de ei se bat cap în cap pentru că unul vrea cărămidă, altul
vrea BCA, altul vrea beton turnat, iar unii chiar chirpici, să țină până la
primăvară, și după aia,”mai vedem șefu”. Iar situația este cu atât mai
disperată, cu cât unele pretenții ale unora pentru a participa la reconstrucție
– a se citi vot în parlament- constituie motiv de refuz pentru alții, așa cum
se întâmplă cu alegerea primarilor. Nu o să intru acuma în amănunte privind
motivul pentru care unii vor una și alții vor alta, important este că cel care
a ”negociat” votul pe moțiune ori nu a avut în vedere, ori nu l-a interesat,
ori a promis fără acoperire satisfacerea pretențiilor celorlalți, conștient de
faptul că totuși nu le va putea realiza, mergând din start la țeapă. Așa se
face politica în România, cu accent pe dărâmare, cu țepe și indiferență totală
la cei care rămân în zloată și ger, fără guvern, fără executiv, fără salarii și
pensii, poate, fără perspectivă, fără plan, adică în curul gol, iertată fie-mi
expresia. Un guvern negociat
între țepari
Matematic vorbind, dar mai ales practic, realist, guvernul Orban sau
de fapt Orban, nu are cum să primească acceptul Parlamentului atâta
vreme cât cel puțin două din partidele cu oarece pondere declară că nu
vor sprijini guvernul dacă din el va face parte sau va fi ”în cârdășie”
cu un alt partid, sau dacă nu va iniția anumite măsuri imediate. USR de
exemplu, cere...
Continuarea aici...
Pe vremuri pe când eram copil, în lipsă de internet, televiziune,
telefoane mobile, spectacole ale diferitelor Andree, Aline sau Ramone,
românii, în special cei de la sate așteptau câte un sfânt, unde, la
bâlciuri venea câte unul cu ”lanțuri” sau tiribombe, urși pitici sau
piticanii, cocoși care făceau ouă, fel de fel de drăcovenii și
nelipsitul circ, unde unde se produceau scamatorii, și măscări, de
rămâneau copii cu gurile căscate iar babele se închinau și își scuipau
în sân. Bărbații, mai învățați cu ”pericolele”, se foloseau de moment
pentru a se răcori cu un vermut Zarea sau un țap. Dar ca Circul de Stat,
nu era nici unul. Circul de Stat era unul singur și ăla nu dădea
spectacole decât la București, acolo lucrau profesioniștii, șerpii erau
adevărați, nu de cauciuc, gimnaștii făceau salturi reale și te durea
gâtul privind la ei, dar merita efortul. Uneori Circul de Stat dădea
spectacole și în orașele mari sau chiar mai micuțe, pe la periferiile
orașelor și mereu cortul era plin. Unii mergeau la fiecare reprezentație
sperând că cine știe, a doua sau a treia oară, vor vedea ceva ce nu au
văzut prima oară, sau se va întâmpla ceva nemaivăzut, poate chiar un
accident și nu voiau să scape ocazia, să se poată lăuda apoi, că a fost
acolo, a văzut tot , ei erau ”știriștii” satului, ceva în genul
breaking-newsurilor de azi, unde ”corespondentul nostru știe tot”.
Astăzi, Circul de Stat are cu totul alt înțeles, nu este ”Marele
Circ” din sectorul 2, acuma prin circul de stat se înțelege circul pe
care îl face zilnic statul român, reprezentanții săi, circ la care vrei
nu vrei ești spectator și plătești și dacă te uiți și dacă nu te uiți,
dar circari sunt tot niște piticanii sau huidume, care se declară
normali, cică trăiesc și vor să trăiască într-o Românie normală, dar
numai normali nu sunt, sau care vor să facă totul pentru om, dar pentru
ei, oameni sunt doar cei care gândesc ca ei, iar circul lor este mai
prost decât cel pe care îl vedeam la bâlciuri, făcături de doi bani în
spatele unor perdele slinoase. Moțiunea de cenzură
nu a fost altceva decât un număr de circ prost făcut, în care a fost nevoie de
3 încercări pentru ca numărul să reușească și asta cu ajutorul publicului. Culmea este că până să se voteze moțiunea
fiecare parte umbla cu sticla cu ”ulei” nesfințit pe la rotițele și angrenajele
celuilalt, pentru a ”unge” sau înțepeni un dinte, strigând că celălalt face
ceea ce făcea și el. Hoți care strigau hoții și de o parte și de alta, în timp
ce rața le măcănea în traistă.
După moțiune, care a consfințit și încununat trădările din PSD din
ultimii 3 ani, circul a continuat la fel de penibil și amatoristic. Iohannis,
probabil știind că nu mai poate fi suspendat, sau pur și simplu
inconștient, habarnist, miserupist și total indiferent la ce cred
românii despre el, a declarat sus și tare că în sfârșit a reușit să dea
joc cu guvernul PSD, că urmează să numească EL un premier Al Lui și că
sarcina acestuia și a guvernului SĂU va fi una singură, aceea de a
organiza alegerile AȘA CUM VREA EL. Pe el asta îl durea de fapt, faptul
că PSD ar fi putut fura în teritoriu, la numărătoarea manuală, mai
mult decât putea fura el prin sistemele computerizate dirijate. Cu toate
angajamentele și înțelegerile făcute ( în sistem ucrainian) cu Trump,
când a primit în semn de ”respect” cipilica, îi era teamă că PSD-ul va
fura mai mult. Acuma poate dormi liniștit, se va fura pe o singură
direcție, nu are cum să mai piardă. Orban, un alt circar, poate cel mai penibil din câți
a avut vreodată PNL-ul, o vuvuzea spartă, fără personalitate, fără
inițiativă, fără conștiință și fără glas, care nu se dă îndărăt din a
deveni caraghios de dragul șefului, tremură vârtos la gândul că va
trebui să fie premier, dar se bucură că această funcție îi va încununa
cariera politică și lumea îi va spune și lui ”domnule prim ministru”,
cum îi spune lui MRU, Grindeanu, Cioloș, Ponta, Tudose și alți
premieri a căror carieră a ținut cât pauza de schimbare a mingilor la
turneul de la Wimbledon. Dar nici asta nu e sigur, parcă văd că Iohannis
îl va lăsa mască pe Ludovic și îl va nominaliza pe celălalt circar, mai
nou în profesie, Rareș Bogdan. Să nu uit, scena aducerii unui deputat
”de pe masa de operație” numai ca să se obțină numărul de voturi
necesare moțiunii, spune totul despre starea clasei politice românești
și a României în general. Ar fi de râs dacă nu ar fi dramatic. Barna, marele câștigător al alegerilor de la
europarlamentare, continuă circul pe care partidul lui îl face de când a
intrat în parlament cu tricouri, mesaje, și defilări de toată jena și
cere un singur lucru, alegeri anticipate, convins fiind că ar obține mai
multe voturi decât orice partid și astfel va fi partidul care va dirija
formarea majorității parlamentare. Nu vrea să înțeleagă că una e să
lupți cu PSD-ul aflat în cădere liberă și alta cu toate celelalte
partide, toate, și că voturile pe care le-a luat în mai nu au fost
voturi pentru USR ci anti PSD și chiar anti PNL. Odata vede nașuuuuu …… I
s-a urcat succesul la cap și acuma ridică pretenții, vrea hegemonie.
Dănuțe, Dănuțe, nu uita că cine crește pe ură, de ură va cădea, așa cum a
căzut și Dragnea.
În PSD însă circul este total. După căderea din
Parlament unde soarta a fost decisă de trădări, dar nu trădarea lui
Ponta, ci a propriilor parlamentari, PSD- ul este în colaps. Imediat
după moțiune, media vorbea de puciuri, revolte, bătăi și înlocuiri în
PSD. Unii dădeau ca sigură îndepărtarea Vioricăi, aripa Vasilescu ridica
vocea, încât ai fi crezut că PSD-ul se va rupe în zeci de bucăți. Și
brusc, toată floarea cea vestită a PSD-ului se declară.... Circul ”de Stat”
Pe data de 07.10.2019 , Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
a Camerei Deputaților a dat aviz favorabil PLX 396/2019 , adică
proiectului de modificare a codului Fiscal, proiectul lui Teodorovici,
prin care se taxează pensiile (deocamdată) peste 7000 lei. Avizul este
favorabil, dar cu un amendament, acela că pensiile celor din sistemul
de apărare, ordine publică și siguranță naţională, sunt exceptate
de această taxare.
Motiv de mândrie
pentru unii, de bucurie pentru alții, de oftică pentru o parte, neîncredere
pentru cei mai mulți, speranțe(?) pentru o altă parte a pensionarilor militari.
Se mândresc cu
asta cei care au participat la dezbaterile comisiei și –conform propriilor
declarații- au reușit să îi convingă pe cei din comisie să scoată militarii din
acea lege. Este vorba de cei care încă mai activează sub flamura Forumului
Structurilor Asociative ( ANCMRR, AORR, ROMIL) pentru că cei mai mulți sunt
doar cu numele în Forum, iar cei care au fost la conducerea lui până acum nu
știu cum să îl îngroape și să-i pună piedici. Ăștia sunt militarii români.
Se bucură cei
care ar fi sau vor fi loviți de efectele proiectului și speră să scape, câteva
mii la număr, prea puțini pentru a reprezenta un câștig pentru buget, suficient
de mulți pentru a stârni invidia și răutatea celor care nu au altă grijă decât
capra vecinului. Este incredibil, deci de necrezut că sunt militari rezerviști
sau activi care îi pizmuiesc pe cei care au pensii mai mari ( primite totuși în
baza legii) și care se bucură că acestea vor fi ciuntite. Ăștia sunt militarii
români, dacă nu se pot ridica să lupte pentru apărarea propriilor drepturi,
măcar să dorească și să se bucure de durerea altora, colegi de-ai lor.
Se oftică cei
care sperau să moară capra vecinului, vecinii fiind pentru ei, generalii,
coloneii, sau oricare din cei care au o pensie mai mare decât a lor de parcă
din cauza lor au ei pensiile mai mici , blocate sau ciuntite. Ăștia sunt
militarii români.
Se îndoiesc cei
care de atâta timp, cam 10 ani, asistă la jocurile politicienilor, batjocora la adresa militarilor, activi și
rezerviști, unii încercând să facă ceva, alții însă (covârșitoarea majoritate)
contând doar pe paginile de Facebook, unde sunt vocali, violenți, turbulenți,
îndeamnă la ”lupta armată” critică și miștocăresc tot, dar când e vorba de făcut
ceva, nu fac, pentru că ei ”sunt militari, au demnitate”, nu se umilesc, să
iasă alții, că dacă câștigă ceva cei care ies, le merge și lor bine. Ăștia sunt
militarii români.
Speră cei care au
o fire mai boemă, nu învață nici din greșelile altora, nici din ale lor, nici
din experiență, nici din cărți, pentru că așa au fost întotdeauna, lor a
trebuit să le spună cineva ce să facă, ce să creadă, ce să gândească, ce să
viseze, ei au fost executanții perfecți, cei care în loc să se adreseze cu ”
tovarășe .. gradul” se adresau cu ”tovarășe comandant”. Ăștia privesc în stânga
în dreapta, cred în orice promisiune, dacă vine un grad mai mare la ei și le
spune că de mâine li se dublează pensia, ei îi dau de băut în contul pensiei
”crescute” din drojdia de bere și se învârt bezmetici ca Drosophila Melanogaster.
Și ăștia sunt militarii români.
În fond militarii
români nu sunt și ei decât.....
Mai mult aici : Militarii români
Iohannis și-a început campania electorală pe spinarea polițiștilor.
Cum lumea îi reproșa că nu ia atitudine și nu se iesprimă pe tema
violurilor și răpirilor de copii, s-a gândit să astupe gura lumii și a
ieșit și el pe post să se împărtășească. Trebuia să fie răpite și
violate 2 fete, să fie ucisă una ca să iasă și Iohannis să constate că
autoritățile statului își bat joc de noi, că nu avem nici cea mai mică
șansă în fața criminalității din cauza strânselor legături dintre
mafioți, poliție, justiție, clasă politică. Ba nu, el nu a constatat
asta, nici nu a spus, el a dat vina pe guvernarea din ultimii ani,
pentru că atâta îl interesează, scăderea PSD în sondaje, în rest nu vede
nimic, nu îl interesează nimic. OIohannis nu a ieșit pe post ca să
îndrepte ceva, nici să ceară ceva, el a ieșit doar ca să mai pună o
cărămidă pe cavoul PSD, în rest nu vede și n-aude nimic. Și când mai
apare și cu moaca aia de robot incapabil de a arăta un sentiment uman,
vorbind despre copii violați sau uciși, parcă îți vine să spargi
televizorul. Dar el face antrenament pentru confruntarea din turul 2.
În timpul ăsta, poliția română, cea care se laudă că a găsit trupul
unei fete omorâte de un olandez care făcea turism sexual în România de
ani de zile fără ca ei să se sinchisească, face și ea antrenamente. Acum
o săptămână, la Deveselu, comună devenită punct de referință
socio-politico-militar, s-au strâns zeci de mașini aparținând poliției,
jandarmilor, pompierilor și cine mai știe cui.
Să o luăm cronologic:
24.09.2019 ora 13.00, 3 polițiști de la circulație, echipați
regulamentar ”fluidizau circulația” la sensul giratoriu de la ieșirea
din Caracal. înspre Corabia. Văzându-i m-am gândit că vine iară un
transport de rachete la baza de la Deveselu și mă speriasem că le
livrează mai devreme.
Dar nu a fost așa. La intrarea în Cotmeana în parcarea de pe stânga
drumului cum mergi spre Corabia, adăstau 17 mașini de poliție și
jandarmi, cu echipajele aferente. E clar mi-am spus, iară vine DIICOT
București să îi sape grădina lui Dincă și au oprit să facă planul de
bătălie, să împartă parcelele, să își facă curaj să intre în ”casa
groazei.
Nimic deosebit sau de speriat pe traseu până la Corabia. După 3 ore
și jumătate, venind înapoi pe traseul Corabia – Craiova, observ la
sediul poliției din Deveselu...... Antrenamente
