duminică, 1 martie 2015

Încă mai miroase


Motto:
Miroase-a vechi şi nou, şi parcă
Mirosu-i  rânced şi stătut
A Ante Pontas şi a barcă
Şi a ceva bine făcut.
miros
Din cauza unor probleme în familie, am fost nevoit sa să stau departe de activitatea mea zilnică de câţiva ani buni. Probabil o perioadă mai lungă sau mai scurtă voi activa mai rar uneori foarte rar, dar fac eforturi să revin pentru ca trebuie sa merg mai departe, cu rele cu bune.
Nu ştiu ce s-a întâmplat în ultimele zile prin ţară, pe lângă ţară nu am mai urmărit nici bătaia de joc zilnică din media astăzi însă redeschizând televizorul am constatat că nu am pierdut nimic, timpul a stat în loc şi pentru mine şi pentru România. La televizor, toate canalele vorbesc despre Elena Udrea şi eventuala arestare, despre statul de drept şi independenţa justiţiei, despre România lucrului „bine făcut” dar prost gândit, despre cât de mari şi tari suntem, despre viitorul luminos care ne aşteaptă.
Acum doi ani în prag de primăvară scriam o poezie, „Primăvara lui 2013” în care identificam prin ţară mirosuri specifice, unele tradiţionale altele cu şanse de a deveni tradiţionale. Constat acum că nimic nu s-a schimbat de atunci, deşi se simte o tendinţă de pierdere a vechilor mirosuri şi „primenire” cu noile „odorizante”. Dacă stau să mă gândesc bine, nimic nu e nou aceste zile nici faţă de acum o săptămână, nici faţă de acum câţiva ani, nici faţă de acum 25 de ani.
Ne tăvălim în aceeaşi mocirlă, conducerea ţării se ocupă de aceleaşi contracte şi comisioane, a scăpat de iarnă, firmele de deszăpezire şi-au încasat banii din contracte fără să mişte un utilaj, comisioanele au fost încasate, cotizaţiile la partide au mers ca pe gheaţă. Urmează inundaţiile, alte contracte, alţi bani, vin militarii, beţivii satului îi salută voioşi din uşa crâşmei indiferent la ce oră ar veni, asta am câştigat cu revoluţia, avem miră non-stop, apoi intrăm puternic în sărbători, vine Paştele, vacanţă parlamentară, instituţională, economică, politică, civică.
Numai mirosul nu ia vacanţă, mirosul pluteşte, mirosurile se contopesc, se amplifică, soarele le va scoate şi din pământ, vor prinde miros şi hoiturile guvernării mirosurile noi se împletesc cu cele vechi îşi vor da mâna într-un act de colaborare „senzaţională” care va face din România ţara tuturor promisiunilor. Primăvara 2015 va aduce însă câteva izuri de „pământ răvăşit”. Vor fi scoase la suprafaţă contractele pentru gazele şi şist şi aurul RMGC. Aceste mirosuri contractuale nu ies de capul lor, trebuie să susţină şi să fie „apărate” de noul miros de salpetru care vine vine vine, calcă totul în picioare.
Dacă stau să mă gândesc bine, aurul, petrolul şi gazele au avut întotdeauna acelaşi miros cu praful de puşcă, mă mir că nu s-a sesizat nici un chimist până acum. Spunea cineva că aurul nu miroase. Ba daaa, miroase al dracu de tare, exact ca războiul, de la războaiele daco-romane pe pământul acesta aurul miroase numai a război, a moarte, a nenorociri şi astăzi încă mai miroase, tot aşa miroase. Nu am pierdut nimic aceste zile.
http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/04/27/primavara-lui-2013-3853
Încă mai miroase

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Puteţi face orice comentarii în limitelei decenţei , bunului simţ, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi sters.
Nu am nici o satisfacţie să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurandus-e sau atribuindu-şi epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveti chef de hârjoană şi trimteri prin locuri ascunse vederii, faceti-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveti comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeţi acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care posteaza comentarii sunt raspunzatori pentru comentariile pe care le fac.