Zece ani în NATO

Marți, 01.04 2014, în Parlamentul României a avut loc o manifestare, o activitate, ceva care să arate românilor că cineva se bucură de faptul că România a aderat la NATO în 2004.
Ce am văzut cu această ocazie?
Am văzut același joc politic aceleași palme, lovituri pe sub masă, coate date pe ascuns sau pe față, între oamenii politici care ne conduc. Președintele ţării, la sosire se face că nu îl observă pe președintele Senatului, al doilea om în stat și nu dă mâna cu el, premierul se face că nu vede scaunul ce i-a fost destinat la prezidiu lângă președinte ţării ca și cum unul ar reprezenta România și altul Cuca Măcăii. Gestul nu e singular, îmi amintesc că la un 1 Decembrie, erau două ”tribune oficiale” separate, una a Cotrocenilor și alta a Victoriei, că președintele în exercițiu a refuzat să dea mâna cu fostul președinte, sau, cu altă ocazie, că președintele Senatului a refuzat să meargă la o activitate oficială la Cotroceni pentru că nu îi plăceau lui ochii sau unul din ochii preşedintelui ţării, sau că un parlamentar a fost scos de SPP afară de la o activitate oficială a aceluiaşi preşedinte. Iar acum văd cum președintele se scarpină în nas sau privește pereții în timp ce președinții partidelor neprietene își prezintă discursul şi la fel se manifestă şi premierul când vorbeşte preşedintele. Gesturi de oameni prost crescuți care indiferent de funcția pe care o ocupă nu au reușit să treacă peste lipsurile din educație și să se comporte nu ca președinți de țară, partid, camere parlamentare, ci ca oameni simpli, educați și civilizați. Ba, mai mult, de 10 ani încoace, nu am văzut niciodată la Zilele Naționale toți politicienii la un loc, fiecare partid sau partidă sărbătorea evenimentul separat, unii la București, alții la Alba Iulia, sau Iași, sau oriunde, numai să nu fie împreună. Mă întreb, retoric bineînţeles de ce mai cer unii în gura mare unirea României cu Moldova, doar aşa ca să facă în necaz ruşilor, sau ca să aibă material nou de dezbinare şi cu cine să se certe?
Toate aceste lucruri arată că înainte de toate, cei 25 de ani de ”democrație” din care 10 de apartenență NATO deci în inima civilizatorilor, au adus României dezbinare. Ca o culme a ironiei, la Craiova la un 24 Ianuarie, după activitățile oficiale, când s-a trecut la tradiționala Horă a Unirii, s-au format două hore una a partidului aflat la putere și alta a opoziției. Asta înseamnă că dezbinarea nu se manifestă numai la vârful puterii, viermele dezbinării a ajuns până la măduva societății. Trist bilanț, trist realizare.
Ce câștigat România în tot acest timp?
- Micșorarea efectivelor armatei cu 75%;
- Distrugerea industriei de război;
- Baze militare străine pe teritoriul țării, cum nu a avut România niciodată;
- Înlocuirea sistemului militar de la recruți la militari profesioniști.Aici se cere o paranteză. Care este avantajul renunţării la serviciul militar obligatoriu? Avem soldaţi profesionişti.Adică avem soldaţi care de la 30 de ani în sus încep să facă burtă, apar bolile cronice ascunse cu şpagă la vizitele medicale, aceiaşi oameni pentru care armata a devenit rutină, plictiseală, pentru că an de an programul de instrucţie cuprinde aceleaşi teme, o iau în fiecare an cu etapa soldat, apoi grupă, pluton cu aceleaşi planuri de desfăşurare, cu aceeaşi bibliografie,aceleaşi aplicaţii care din lipsă de carburanţi ori sunt o corvoadă, ori se fac doar pe hartă, dar nici hărţi nu mai sunt, nici cartuşe de manevră, şi nici nu se pune problema menţinerii pasului cu noutăţile. Cum să nu faci burtă şi cum să nu devii blazat ? Sau când sunt promovaţi pupilele sau rudele unor politicieni, de regulă din UNPR, cum să îţi mai vină să depui efort? Aspectul al doilea este legat de rezervişti. Plaja de selecţie se micşorează cu fiecare an pe măsură ce rezervişţii se îmbolnăvesc sau fac vârsta de trecere în retragere şi nu vine nimeni în locul lor pentru că de 20 de ani nu mai avem tineri cu stagiul militar satisfăcut, iar de concentrare si instruire în vederea îndeplinirii condiţiilor de rezervist, nici nu se pune problema, nu sunt fonduri. Aşa că la un eventual război vom avea două categorii de victime sigure, cei bătrâni peste 50 de ani şi cei între 20 şi 50 neinstruiţi care vor capota sau dezerta în prima săptămână de război în proporţie de 70%. În felul acesta putem spune că politica statului este nu de apărare a ţării ci de rarefiere a populaţiei. Şi aşa peste 1000 de ani se va spune despre România că a fost depopulată în urma războiului şi au rămas numai româncele care s-au căsătorit sau cuplat cu soldaţii învingători şi aşa se va naşte un nou popor.
- Dependența totalmente a apărării României de ajutorul extern, imposibilitatea armatei naționale de a face față unui eventual conflict militar cu indiferent care vecin sau potențial inamic;
- Aducerea sistemului de apărare la o stare de operativitate, dotare și intervenție de doar 40% din necesar;
- Micșorarea permanentă a bugetului apărării folosirea total defectuoasă a resurselor de apărare, o politică de apărare practic inexistentă care a dus la incredibila situație ca România să nu mai aibă aviație militară, să primească oferte de supraveghere aeriană de la o țară vecină, de două ori mai mică.
- Am scăpat de regimul comunist. Asta o spun ca o glumă, ca să nu mi se spună ca realitate. Mai are cineva dubii cine a condus și conduce România după 1989 la nivel partide politice, structuri guvernamentale, firme private, media? Aceiași comuniști, uteciști, securiști turnători, colaboratori, sau copii, nepoții, ginerii, lor. Comuniștii de ieri, democrații de astăzi. Până și unul din ”lupii tineri” ai politicii, domnul MRU, viitor candidat la președinție este un fost utecist de frunte, o speranță pe vremuri a partidului comunist. După cum se vede partidul s-a orientat bine, utecistul a confirmat;
- Subordonarea totală a intereselor, resurselor, informațiilor, datelor și politicilor naționale față de cele ale NATO, respectiv UE;
- transformarea României dintr-o țară exportatoare de siguranță, securitate și liniște, într-o țară importatoare de acte teroriste, nesiguranță, teamă și insecuritate. Prezența bazelor militare străine pe teritoriul țării, departe de a oferi protecție românilor reprezintă un obiectiv pentru inamicii NATO care au devenit astfel inamicii noștri. Mai mult, Scutul Antirachetă de la Deveselu, departe de a oferi protecție este mai degrabă un obiectiv al loviturilor strategice ale potențialului inamic, care este prea aproape de noi pentru a avea timpul fizic necesar unei riposte care să protejeze România, dar poate ajuta celelalte țări care sunt mai departe. Deci scutul vine în ajutorul altor state, nouă ne aduce numai potențiale atentate și acte ostile. Cam astea sunt ”binefacerile” intrării în NATO.
O să mi se reproșeze că am enumerat doar dezavantajele, nu și avantajele.
Care sunt avantajele?
- Ni se spune țară europeană. Poate, ni se spune, dar suntem tratați ca o țară europeană de rangul 12, un fel de colonie. Decât așa mai bine lipsă;
- Avem acces la lumea liberă și economia de piață. Care piață? Piața de droguri, de alimente contrafăcute, de medicamente cu efecte secundare ucigătoare, de boli și vruși ”europeni”, de produse făcute cu materia primă românească, mâna de lucru românească, dar în firme și cu prețuri străine? Nu, mulțumesc!
- Ne putem exprima liber, putem înjura pe cine vrem ne putem bate pe străzi fără să se bage nimeni pentru că nu există reclamație, putem să strigăm huo la poarta Cotroceniului și putem fi bătuți de jandarmi pentru că am blocat șoseaua. Mare câștig;
- Avem prețuri occidentale la produse cu etichete europene, dar fabricate pe vapoare chinezești și plătite din salarii autohtone. Altă viață!
- Ne putem plimba, deplasa, putem vizita orice țară dorim, dar pentru asta îți trebuie bani iar banii nu sunt pentru noi, sunt pentru cei care ne-au deschis ușile și ne primesc doar să le facem curăţenie, să le facem toată munca brută pe bani puţini și să le ștergem la fund bătrânii de care ei nu mai au timp să se ocupe cât sunt în concedii în România. Curat murdar!
- Am descoperit că avem potenţiale rezerve uriașe de minereuri și gaze de șist, care vor fi exploatate de companiile occidentale lăsându-ne pământul pârjolit și la propriu și la figurat. Avantaj occident;
- Putem urmări la televizor sau pe internet, la liber, filmele occidentalilor și așa învățăm și noi și copii noștri ce poziții noi au apărut sau cum se face sex protejat, adică fără să afle părinții. Asta ne lipsea, nu?
Am uitat ceva ? Aștept completări.
Deci ce am sărbătorit astăzi? Cu două zile înainte România, armata de jos, nu cea de sus, era lovită din nou, stropind cu sânge nisipul afgan. După ”tradiționalul moment de reculegere” de la începutul ședinței din Parlament, președintele Băsescu se freca strategic la ochi lăsându-i pe pupincuriștii proprii să noteze că acesta a lăcrimat cu gândul la victimele din vechile sau recentul atentat din teatrele de operații ale NATO. Mie mi s-a părut că a fost o simplă jenă, probabil de la bârna din ochiul propriu de care și-a adus aminte când a văzut paiele din ochii altora. Ar fi jenant să afirme că a lăcrimat cu gândul la militari, cărora le-a luat pensiile militare şi i-a transformat în asistaţi social, când la despărțirea de Stolo și PDL a plâns în hohote. S-ar descalifica;
Ce aș fi vrut să văd la această activitate?
1. Aș fi vrut să văd undeva, la balcon, eventual acolo de unde a sărit Sobaru Adrian, sau de ce nu chiar pe primele rânduri o parte din militarii, soldați, subofițeri, ofițeri, activi și în rezervă care au făcut posibilă aderarea pentru că România a ieșit în lume prin eforturile deosebite și sacrificiul armatei. Iar culmea culmilor este că unii dintre cei care au pus umărul la realizarea acestui deziderat dintre cei care s-au sacrificat sau au muncit nenormat și fără plată, AU FOST ȘI SUNT ÎN CONTINUARE PEDEPSIȚI PENTRU EFORTUL LOR, PRIN INTERZICEREA DREPTULUI LA MUNCĂ, DEȘI LA TRECEREA ÎN REZERVĂ LI S-A PROMIS CĂ VOR BENEFICIA DE CURSURI DE RECONVERSIE PROFESIONALĂ, apoi vor fi ajutați să se angajeze cu prioritate la stat, același stat care le-a luat imediat acest drept
2. Aș fi vrut să văd undeva în fundul sălii, puși la colț pe toți ambasadorii țărilor occidentale care au sărit pe Parlament sau prin media să ne tragă de urechi cu diferite ocazii iar în fruntea lor pe coana Nuland cea care a sărbătorit în particular încă de acum două luni, pe 10 Ianuarie, la Cotroceni, intrarea României în NATO. Dacă doamna Nuland sau domnul Gordon, sau domnul Gittenstein au venit fuguța fuguța murind de grija țărișoarei noastre când Ponta și Băsescu își dădeau în cap și se spurcau intern și internațional, de ce nu au făcut la fel și când au constatat că aceiași oameni dau în cap sistemului național de apărare și pun în pericol flancul de est al NATO? Îi interesează mai puțin soarta NATO decât cearta dintre Ponta și Băsescu? Ei parcă nu aș crede asta. Sau de fapt îi interesează mai puțin soarta armatei române și a apărării României? Păi normal că le convine, cu cât avem mai puţine cu atât mai mult vom apela la cimitirele lor de avioane, fregate, tehnică de luptă pe care în loc să le distrugă ni le vând nouă de noi. Dacă au venit atunci, când se certau cei doi miserupişti, de ce nu a venit și acum în Parlament? Nu le plac aglomerările? Dar cea din Ucraina le-a plăcut?
3. As fi vrut să văd, dacă tot s-a vorbit de ”cadavrele trupurilor celor decedați” în misiuni, 26 de steaguri coborâte în Bernă, fie în sala unde s-a desfășurat activitatea fie la intrarea în Parlament pentru că înainte de toate acești militari au plătit cu viața cupa de șampanie pe care au băut-o sau au refuzat-o ”înalții demnitari” iar cei 26 de militari români ucişi în războaiele NATO ar fi meritat măcar atâta recunoştinţă şi onoare. Eventual şi tablourile lor postate pe pereţii parlamentului, ca să nu uite aleşii că au ajuns acolo cu sângele altora. Sau să se facă şi o cameră a eroilor căzuţi sau răniţi în războaiele NATO, în Casa Poporului, nu doar saloane de coafură, înfrumuseţare, SPA sau alte facilităţi inutile.
4. As fi vrut să văd invitați în sală toți miniștrii apărării și șefii de stat major câți mai sunt în viață sau în libertate, care au fost la conducerea armatei în ultimii 25 de ani pentru că toți au contribuit la procesul de integrare mai mult sau mai puțin și poartă vina sau meritele pentru situația și starea în care se află armata acum;
5. Aș fi vrut să văd și să aud explicațiile ministrului Dușa vizavi de starea actuală a armatei și nivelul scăzut al capacității de apărare a țării și eventual să spună cine conduce ministerul și armata la ora aceasta pentru că dânsul din câte am văzut doar face poze cu diferite ocazii. De altfel în cuvântul său, președintele Băsescu, conștient de slabele rezultate ale celor 10 ani de dominație NATO sau mai bine spus SUA, a menționat că starea proastă în care se găsește armata nu se datorează aderării României la NATO, ci guvernanților. Dacă tot a făcut această declarație ar fi fost de dorit ca domnul președinte să spună și care anume, cine ca funcție sau persoană este vinovat și ce măsuri s-au luat sau a luat ca președinte al țării și președinte al CSAT, pentru pedepsirea celor vinovați de slăbirea capacității de apărare a țării, distrugerea industriei naționale de armament, traficul cu armament și tehnică românească, politica dezastruoasă de apărare, politizarea armatei, distrugerea sau dispariția aviației naționale, proasta dotare și echipare a armatei, discriminarea și batjocorirea militarilor activi și rezerviști; Când un președinte de țară și CSAT vorbește despre armată, apărarea națională, nu poate face simple declarații politice sau politicianiste, propagandistice sau electorale și nici gesturi lacrimogene dacă nu ia și măsuri împotriva celor vinovați de starea la care se referă, fără a se autoincrimina și a fi complice cu cei pe care îi învinuiește sau acoperă.
6. As fi vrut să îi văd pe toți șefii de partid și structuri, miniștrii, președinte și premier, pe aeroportul din Craiova, astăzi la aducerea trupului neînsuflețit al sublocotenentului post mortem Claudiu-Constantin Stefan Vulpoiu şi să ducă cu rândul pe umeri sicriul militarului de la aeroport până la domiciliu pentru că ei toţi au votat, ordonat şi semnat trimiterea militarilor români în această misiune.
As vrea să văd, să prind vremurile când armata va fi scoasă din luptele politice, când la conducerea ei va fi un militar care să iubească, să respecte și să slujească haina militară, să urmărească interesele armatei și ale națiunii, nu ale partidelor şi acoliţilor sau sponsorilor acestora și va jura și da socoteală națiunii, cetățenilor, nu politicienilor. Vreau cam mult nu ? Ce se va scrie despre armata peste 10 ani? Sau nu vom mai avea armata? Sau nu vom mai avea țară?
Zece ani în NATO