duminică, 9 martie 2014

Fotbalul şi politica sau de ce a ajuns Gică Popescu în Puşcărie


gica popescu
Că fotbalul merge mână în mână cu politica ştiam de mult. Nu trebuia să vină o păsărică şi să îmi sufle la ureche că oamenii politici microbişti sau nu se amestecă cu oamenii de afaceri din sport în diferite afaceri mai mult sau mai puţin curate, sau se milogesc uneori la câte o invitaţie sau o strangere de mână cu cine ştie de “star” sau că “marii fotbalişti”, şefi de federaţii , cluburi, procuratori, apeleaă la politicieni pentru a obţine un teren, un sediu, o facilitate, o lege avantajoasă, condiţii, sau chiar sprijin la alegeri. Intrarea unor oameni ca Iordănescu, în politică unde el a adus “imagine” partidului iar partidul i-a dat stele, arată care este diferenţa morală dintre politică şi sport dar şi ce bine e când oamenii din fotbal se înţeleg cu politicienii. Împărţirea echipei Universitatea Craiova în două, Universtitaea lui Mititelu şi Universitatea lui Olguţa ne arată ce se întâmplă cu sportul românesc când oamenii din fotbal nu se înţeleg cu politicienii. Arestarea lui Rudel Obreja cel care îi şopea la ureche lui Bute cu ocazia meciului de la Bucureşti cu Mendy să nu uite să îi mulţumească doamnei Elena Udrea,arată că nu numai fotbalul este îmbâcsit de miros de politician ci şi boxul şi tot sportul românesc. Aş putea spune fără să greşesc că acesta este motivul pentru care în ultimii 25 de ani am rămas nimeni şi la fotbal şi la handbal şi la caiac-canoe, şi la gimnastică. Întâlnirea “ întâmplătoare” dintre Dragnea şi Gino Iorgulescu, cu o zi înainte de alegerile de la Ligă, a fost semnul cel mai clar că noua putere nu mai ţine cont de nimic, nu mai ţine nici la aparenţe, o fac pe faţă că doar au 70% din voturi în Parlament, sunt la putere, aşa că .. ciocu mic
Acum două zile a fost -zice lumea- cutremur în fotbalul românesc .Opt granguri din totbal au fost condamnaţi definitiv la închisoare cu executare, şi plata unor sume de bani pentru nişte fapte care nu au scandalizat pe nimeni.Mulţi au fost luaţi prin suprprindere. De ce oare ? Pentru că ştiau că sunt nevinovaţi şi condamnarea este nedreată? NU. Nici unul din cei miraţi sau surprinşi nu va spune că această condamnare este nedreaptă. Şi atunci de ce au fost surprinşi ? Pentru că nu se aşteptau ca aceşti oameni, cu mari legături în politică să fie condamnaţi. Asta spune totul nu doar despre justiţia română , dar şi despre concepţuia déjà împământenită , că dacă ai “susţinere”, nu ţi se întâmplă nimic. Aici a surprins condamnarea, nu prin faptul că nu ar fi existat vină sau fapte condamnabile. Cât de jos a ajuns nu clasa politică, ci standardul moral al acestui popor dacă a ajuns să plângă de milă unor borfaşi şi să ceară eliberarea lor? Bineînţeles că la formarea acestei morale, sau să spunem acestor moravuri, la educarea în acest spirit a boborului, lucrează din plin televiziunile care contra unor sume consistente sau pur şi simplu din dorinţa dea face audienţă, ne prezintă na nesfârşit drama câte unui cioban ajuns borfaş, apoi politician dar tot borfaş, apoi puşcăriaş dar tot borfaş-cioban-politician.
De două zile presa şi nu numai, a găsit un alt borfaş pe umerii căruia să plângă. Numai că acesta are altă textură, el nu a fost cioban, chiar dacă i se spunea Baciul, el a fost Baciul Nationalilor din fotbal în Echipa de Aur a fotbalului românesc , un fotbalist de excepţie, trebuie să admitem, pentru că nu i se poate lua ce e al lui, dar din păcate talentul fotbalistic a fost insuficient. Nu ştiu dacă lăcomia sau prostia l-au dus în clubul ciobanilor borfaşi, dar acolo a ajuns după o carieră în sport demnă de invidiat. Şi acuma, toată lumea plânge de grija lui. De ce ? A fost minor, fără discernământ când a intrat în gaşca Becalilor? Nu, a fost om cu capul pe umeri, major, vaccinat şi déjà intrat în afaceri. De ce să plâng eu pentru el? Că a intrat în Puşcărie ? Dar nu l-am împins eu. Aud că nu ştiu cine, de la clubul Dunărea Calafat a făcut o cerere de graţiere a lui Gică, pe motiv că el e Gică Popescu şi nu poate să stea în închisoare. Aşa spunea şi Jiji că el e Jiji şi nu îi pasă de procurori, că el schimbă legea dacă vrea. Aşa spunea şi Giovani, că el e Giovani, mafiotul şi el nu stă de vorbă cu oricine, că îşi strică imaginea de borfaş.
Acuma, nu ştiu ce preşedinte  de club vrea să mă convingă pe mine, justiţia, pe preşedinte sau mai ştiu eu pe cine , că Gigă Popescu e Gică Popescu şi pentru asta nu trebuie să facă puşcărie chiar dacă e borfaş. Nu e aşa că urcăm pe culmi de civilizaţie şi progres nebănuite? Acest om care probabil crede că în felul ăsta îşi face imagine, sau mai ştiu eu ce capătă, îşi justifică gestul şi intenţia prin aceea că dacă Gică stă în puşcărie, copii care vor să ajungă fotbalişti ca Gică Popescu, se văd cu un idol dărâmat şi de aici pericolul ca aceştia să nu mai vrea să devină fotbalişti. Rar mi-a fost dat să aud o judecată mai tâmpită, o logică mai cretină şi o justificare mai strâmbă. Acest om căruia nici nu mă obosesc să îi caut numele tocmai ca să îi protejez imaginea, nu realizează că în felul ăsta, dacă Gică Popescu va fi graţiat, îi învaţă pe copii, că dacă au avut norocul să aibă talent în ceva, ceea ce nu este mereu un merit, ci doar o moştenire genetică, dacă îi cheamă Marcu şi ştiu să tragă cu arcu sau îi cheamă Gică Popescu şi ştiu să tragă cu piciorul, pot face orice, se pot înhăita cu borfaşii, pot trage pe nas câte liniuţe vor, ca Mutu, pot sparge geamuri la bloc ca Tamaş, nu li se întâmplă nimic pentru că ei au un nume în fotbal. Asta e educaţia pe care domnul de la Dunărea Calafat vrea să o dea copiilor care vor să intre în fotbalul românesc. Nu politicienii sunt de vină pentru ceea ce se întâmplă în fobalul românesc, ci cei care fac educaţie copiilor în felul ăsta. Aşa ajung fotbaliştii borfaşi,  cu o asememea educaţie iar dacă acest om a contribuit la educarea lui Gică Popescu, atunci nu mă miră că acesta a ajuns la puşcărie. Cu o aşa educaţie, nu putea ajunge în altă parte.
Un gând însă nu îmi dă pace. Am mai spus că nu prea cred în coincidenţe. Mai ales când acestea se înlănţuie. Fără a încerca să conving pe nimeni de nimic îmi permit să supun atenţiei faptele şi apoi să pun câteva întrebări :
1. Gică Popescu era candidat -cu şanse mari conform specialiştilor şi tuturor oamenilor din fotbal- la şefia FRF , fiind sprijinit de fraţii Becali, Hagi, Iordănescu, Mircea Snadu, “naşul” fotbalului românesc, cel care alături de Dumitru Dragomir s-a chinuit 20 de ani să facă din România o rivală de temut pentru Insulele Faroe. Nimic se părea că nu va putea schim,ba soarta fotbalului şi intrarea acestuia definitiv şi total în mâna Becalilor;
2. Cu o zi înainte de alegeri, marele candidat este împucăriat şi astfel dispare din scenă;
3. Mircea Sandu panicat anunţă că este posibil ca a doua zi să nu se formeze cvorumul şi să nu aibă loc alegeri, pentru că nu se aştepta ca protejatul lui să iesă din schemă;
4. A doua zi o seamă de cluburi “mari” nu îşi trimit reprezentanţii, confirmând “presupunerea” lui Sandu că unii nu vor veni la alegeri, dar totuşi s-a format cvorumul spre decepţia lui Sandu;
5. Din cei 5 candidaţi rămaşi, unu se retrage din cursă, probabil “iepuraşul” lui Popescu, ca să folosim un termen din sport , un altul nu ia nici un vot;
6. Bătălia se dă între “out siderul” Răzvan Burleanu” despre care Mircea Sandu spunea cu o seară înainte că habar nu are cine e şi domnul Avram , care în paranteză fie spus avusese şi el întâlnire cu sălile de judecată şi arestul deci şi el băiat “educat” în sensul despre care vorbeam mai înainte. Păi Naşule, ai fost naş degeaba dacă nu ştii cine e Burleanu, şeful federaţiei de mini fotbal.
7. Pe lângă activităţile sportive, domnul Burleanu, care până la urmă a câştigat la pas şefia FRF, este şi un politician de succes cu activităţi prin Parlament, guvern, Cotroceni, deci uns cu toate alifiile politice;
8. După unele surse, domnul Burleanu are oarece probleme cu justiţia, asta ca să respecte tradiţia din politică unde se aude că în curând dosarul la DNA va fi obligatoriu pentru a candida.
Acestea sunt faptele. Acuma spuneţi şi dumneavoastră dacă se poate vedea o continuitate sau sunt doar întîmplări separate, fără nici o legătură între ele.
Întrebare : Cum se face că întotdeauna, peste tot, candidaţii sau mai rău aleşii sunt cu bube în cap? Avem preşedinte cu dosare, avem premier plagiator, avem şef al Camerei Deputaţilor repetent, ce nevoie aveam de oameni curaţi în sport? De fapt emblematic este faptul că din cei şase candidaţi iniţiali la preşedinţia FRF, patru aveau probleme cu justiţia, sau afaceri dubioase, probleme de conflict de interese sau învinuiţi în dosare penale, din care unul făcuse puşcărie, altul a fost condamnat chiar în preziua alegerilor.
Mulţi se întreabă de ce a ajuns Gică în puşcărie, că nu ar fi fost chiar aşa de vinovat sau mă rog, “nu a ştiut ce face”, a fost ademenit, etc etc, că ar fi fost suficient să i se ia banii, că e băiat bun. . Poate s-ar fi putut, dar se pun trei probleme:
- Dacă el ar fi fost scutit de puşcărie, justiţia nu mai era oarbă;
- Dacă el nu ar fi fost în puşcărie, cine s-ar mai fi zbătut pentru lotul “greilor” să îi scoată din puşcărie şi pe ce considerente, că se ştie cât de simpatizaţi sunt fraţii Becali în ţară?Dar acuma, lumea încearcă să îl scape pe Gică şi pe lângă el, scapă şi ceilalţi că altfel ar fi discriminare;
- Spuneam în alt articol, că la machdoni este o zicală, “dacă e să plângă mama, să plângă şi mă-sa”. Cum să intre fraţii şi să scape Gică, ce el are 3 perechi ? Împreună la bine şi la rău nu ? Dar uite că totuşi nu sunt chiar aşa legaţi de Gică, el  nu face parte din familie, că lui nu i-au spus să îşi facă buletin de Constanţa. C’aşa-i în Fotbal.
Că tot veni vorba de Kaşai, teribil de urât şi-a intrat în pâine domnul Burleanu. Nici nu se uscase cerneala pe procesul verbal al alegerilor că l-a anunţat pe domnul Kaşai să îi găsească a doua zi demisia pe birou, ca să nu îl dea el afară. Cine e mârlan, e mârlan, oriunde ar fi lucrat el.
P.S. După ce că Adunarea Generală  a FRF a decis să îi dea lui Mircea Sandu o pensie viageră ( era să scriu  furajeră) de 6000 euro pe lună, plus titlul de preşedinte onorific plus un etaj dintr-o clădire la Casa Fotbalului DE POMANĂ, aud că guvernul i-a acordat aceluiaşi gropar un Trofeu de Excelenţă pentru îngroparea fotbalului românesc, care de când a preluat el frâiele  a ajuns să  tremure când aude de un meci cu Insulele Aleutine, San Marino, Burkina Fasso sau Madagascar. Nu mă miră, probabil că asta a fost direcţia politică impusă şi el a respectat-o ad literam.Dacă activitatea lui Mrcea Sandu în fotbalul românesc este considerată excelentă, atunci, mai miră pe cineva că suntem ultima ţară din Europa şi printre ultimele din lume la toate “sporturile “?
http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/candidati-certati-cu-legea-afacerile-negre-ale-lui-razvan-burleanu-marturia-mincinoasa-a-lui-marcel-puscas-si-problemele-lui-gica-popescu-si-vasile-avram-420459.html
Fotbalul şi politica sau de ce a ajuns Gică Popescu în Puşcărie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Puteţi face orice comentarii în limitelei decenţei , bunului simţ, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi sters.
Nu am nici o satisfacţie să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurandus-e sau atribuindu-şi epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveti chef de hârjoană şi trimteri prin locuri ascunse vederii, faceti-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveti comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeţi acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care posteaza comentarii sunt raspunzatori pentru comentariile pe care le fac.