ÎNTREBĂRI ŞI MIRĂRI

O ţară de papagali.

      Urmăresc emisiunile la tv şi uneori mă întreb cum pot fi unii oameni atât de naivi. Sau cum de ne pot crede pe noi atât de naivi. Analişti, politicieni, moderatori, toţi vin pe post , comentează evenimentele – şi slavă domnului, au ce comenta-cu o figură atât de mirată încât ai crede că trăiesc pe altâ lume , undeva în Hiperboreea, sau Nirvana, şi venind aici într-o vizită, dintr-o dată, văd niste lucruri de care habar nu aveau şi nici nu au mai auzit să se fi întâmplat undeva cândva.

     Bunăoară, o toată lumea la un ison se miră cum a fost posibil ca Beizadelele primarului PDL-ist din Deta să facă ce au făcut, să ameninţe, să lovească pe cineva , să intimideze , să facă trafic, ca şi când nu ar fi existat un caz Răducănoiu, sau un caz caz Covei sau un caz Plăcintă sau un caz Ţiriac. Îmi vine greu să cred că toti aceşti politicieni au uitat cazurile expuse mai sus şi aud prima oară de beizadele favorizate de soartă şi cocoloşite de un sistem umplut de profitori şi miliardari de carton cu firme fantomă, învârtind banii proştilor care cască ochii la talk show- rile unor mirători – întrebători de profesie. Am urmărit emisiunea domnului Gâdea acuma câteva zile şi am rămas cu un gust amar. Întrebările şi problematica erau atât de decolorate încât mi-a făcut impresia că de fapt nu voia să afle un adevăr sau să analizeze o situaţie, ci doar să bifeze o emisiune, să se facă că spune ceva pentru că ăsta era trendul.

     Toţi invitaţii se mirau de arsenalul de arme de foc si albe găsite în curtea casei zid in zid cu casa unuia din împricinaţi şi se întrebau ale cui ar fi putut fi. Aşteptau toţi să vină un procurer sau judecător, să afirme că au găsit buletinul celui ce le-a aruncat, amprentele şi mostre de ADN pe fiecare armă în parte. Numai atunci, ar fi îndrăznit unul din ei să emită ipoteza că armele găsite acolo ar avea vre-o legătură cu fii primarului. Şi de fapt se făceau că nu înţeleg esenţa, întrebându-se inocent dacă s-ar găsi urme se sânge de la victimele ultimului atac al beizadelelor. Dacă nu se găseşte, pentru dănşii era clar că armele nu au nici o legătură cu cazul Deta.Păi cât de naivi sunt sau cât de naivi ne cred de se învârt aşa pe lăngă subiect, de parcă mintea le-a stat odată cu intrarea în emisie?

      Doamna Ecaterina Andronescu face buzele pungă şi se ţuţură cum este posibil ca domnul Băsescu să nu îşi dea seama ce fel de om este domnul Tismăneanu, cântăreţul preşedinţilor şi cum de nu a realizat că acesta este o lipitoare care suge şi el de unde poate , dar cel mai frecvent de la Cotroceni, indiferent cine locuieşte acolo. Doamnă fost Ministru, eu stau şi mă ţuţur ce fel de ministru aţi fost dacă nu vă daţi seama ce fel de om este domnul Băsescu. Câte ani de ministeriat v-ar trebui ca să realizaţi că pe domnul Bâesescu îl doare în partea dorsală despre poziţia coloanei vertebrale a pupătorilor de fese prezidenţiale ? Cu cât este mai flexibilă, coloana, cu atât mai bine . Domnul Bâsescu are nevoie de râme, viermi care să-i intre pe sub piele şi să-I umfle muşchii, nu de oameni de caracter. Şi să ştiţi că asta e boala prezidenţială. Indiferent cine ajunge preşedinte , fie el de partid, federaţii, sindicate, CAP, tot de lăudători se înconjoară.

      Nimeni , dar nimeni nu pune punctul pe I, nimeni nu vrea să accepte că situaţia în care ne găsim se datorează întregii clase politice, că toate beizadelele indiferent de partidul din care fac parte, se comportă la fel, că toţi când ajung la putere fac semnul acela cu degetul la gură şi spun : ssssst, ciocu mic, noi suntem la putere acuma !Nimeni nu vrea să spună pe post că această situaţie se perpetuează în România de zeci de ani, că aceste fenomene nu au apărut peste noapte, nici copiatul la şcoală, nici umflarea notelor pentru cei ce au pile sau sunt atenţi cu doamna , nici muşamalizarea greşelilor copiilor de şefi, şefuţi , fotbalişti , Salami, Mondiali, judecătoare aburite, sau mai ştiu eu cine.Nimeni nu ştie ce se petrece în această ţară, toţi vin în faţa camerelor şi se miră de ceea ce află, se întreabă unii pe alţii, dar nimeni nu ştie răspunsul, iar la finele emisiunii, îţi dai seama că ai urmărit emisiunea degeaba , nu ai auzit nimic nou, nu ai rezolvat nimic.

      Asistăm cu neputinţă la un circ continuu, în care puterea se face că ne conduce , opoziţia se face că se opune, presa se face că spune lucrurilor pe nume , justiţia se face că judecă, şefii de sindicat se fac că protestează, de fapt toţi îşi urmăresc propriile interese, care practic se rezumă la prostirea celor ce cască ochii şi buzunarele pentru a le umple pe ale lor prin dări, biruri, cotizaţii, taxe, timbre, şi bine înţeles rating.

      Era pe vremea lui Ceaşcă, un om care avea un papagal. Îl cumpărase din piaţă, la rugămintea copiilor. I s-a spus că este vorbitor şi copii nu mai puteau de drag, aşteptând să vadă minunea. Ajuns acasă cu papagalul , au aşteptat zile bune şi papagalul nimic. Se rugau de el, îi fluierau, îi cântau, degeaba. Se obişnuiseră cu ideea că au fost minţiţi. Într-un târziu, când papagalul s-a obişnuit cu noua locaţie l-au auzit vorbind .. ţipa cât îl ţinea gura MOARTE DICTATORULUI! Omul s-a speriat, acum nu ştia ce să mai facă, cum să îl facă să tacă. Au aflat vecinii, au aflat şi colegii de serviciu, omul era distrus. A auzit şi secretarul de partid pe secţie şi s-a gândit să îi facă o vizită acasă, aşa, ca să vadă unde locuieşte,că omul făcuse o cerere pentru un apartament cu 3 camere.


Ce să facă săracul om, era distrus. Venea secretarul de partid auzea papagalul şi era terminat. A încercat să dea papagalul la cineva pentru perioada vizitei, dar nu a vrut nimeni, nici prieten , nici rude să se încarce cu aşa bombă în casă. Ce să facă, cu papagalul, unde să îl pună? Până la urmă îi vine ideea şi îl bagă în frigider gândind că de acolo sigur nu se va auzi.

Vine ziua vizitei, vine secretarul de partid, curios şi el să vadă papagalul minune , dar fără a-i spune omului că de aia venea, omul îl primeşte, pun de o ţuică, o gustare, se uita secretarul prin casă, nimic. Mai lungeşte un pic vizita, şi până la urmă cineva deschide frigiderul neatent şi iese papagalul afară. Vine direct în sufragerie unde era domnul secretar. După ce se încălzeşte puţin , deschide ciocul şi începe să ţipe , spre disperarea gazdei : Trăiască scumpul nostru conducător, tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

Gazdă şi oaspete rămân cu gura căscată. Vizita se termină . Gazda încă copleşită nu ştie ce să mai zică şi îşi felicită papagalul întrebându-l : Bine măi,. Dar cum ţi-a venit să spui asta după ce tot timpul l-ai înjurat?

-Simplu ! Stai şi tu la răcoare un pic şi să vedem după aia ce strigi.

Doamna Olguţa Vasilescu se întreabă şi dânsa, de ce domnul Antonie Solomon , proaspăt convertit la UNPR vrea să îl facă cetăţean de Onoare al Craiovei pe domnul Băsescu. Greu răspunsul.