Spuneam acum câteva zile ceva despre papagalii din România. Şi cei care se uită la tv şi înghit grăunţele care li se pun pe farfurie şi cei care după ce au stat un pic la răcoare uită tot ce au făcut sau spus înainte de a renaşte din propria mocirlă. Long time ago, eram o ţară de aplaudaci, aproape fără excepţii, sau cum se mai spunea, pinguini. Dacă este să ne luăm după apelativele care apar peste tot, pe stradă,în şcoli, prin campaniile electorale, la tv, prin paturi, România este o ţară nu numai cu o varietate geografică fără margini ci şi cu o faună mai diversificată decât orice altă zonă a globului. Vertebrate, târâtoare, păsări,peşti sanitari, copitate, cornuţi, papagali, curci în lemne, viţei la porţi, ce să mai spun, o feerie. Sub acest aspect, România este fără putinţă de tăgadă, Grădina Maicii Domnului. Dar peste toate, de zeci, sute de ani, poate milenii, în România tronează struţul. Struţul, acea pasăre măiastră, cu picioare lungi, cât Naomi Campbell, cu ciocul puternic, cu o curiozitate criminală dar şi o naivitate şi candoare care te lasă fără replică. Se spune despre aceste vieţuitoare că atunci când se simt în pericol, şi-ar băga capul în nisip, crezând că ceea ce nu văd, nu există. Este o metodă de a scăpa de necaz sau de a scăpa de grija lui.
Ei bine, România este ţara struţilor. De fapt dacă mă gândesc bine pot spune fără a greşi, ca struţul s-a născut în România şi ar trebui trecut ca simbol pe emblema ţării. Noi de când ne ştim, stăm cu capul în nisip. Nu numai când ne simţim în pericol ci tot timpul anului. Mai scoatem din când în când capul, ca să respirăm,aşa cam din 200 în 200 de ani dar starea noastră permanentă este cu capul în nisip. Din cauza asta românul pare insensibil la tot ce se întâmpla în jurul lui:
Intră Europa în Criză. Struţul – Şef ne anunţă să stăm liniştiţi, România nu este în pericol.
Se fură alegerile, gugustruţii nu ştiu nimic, se lasă ciuruiţi cu ochi miraţi.
Fură Anastruţa la numărătoare în parlament, Înalta curte de Căscaţie şi Injustruţie nu vede nimic.
Puterea vinde ţara la troc pentru a-şi menţine accesul la sacii de grăunţe, opozstruţii se fac că nu văd, nu reacţionează, tac mâlc.
Vine fiul lui gaură în pantof să ne spună ce şi cât avem voie să mâncăm şi cât ne e lanţul de lung, noi ii ciugulim din palmă mulţumiţi că mai avem de unde ciuguli.
Dar cei mai performanţi sunt struţii comuni, Struţus Vulgaris, cei care se lasă călcaţi de orice Barac Pitic şi de teamă să nu sufere o dezamăgire, nu scot capul din nisip nici când sunt încălecaţi, visând cu capul în nisip la Argentavis magnificens. Aceşti struţi obţinuţi, prin selectie autoimpusă şi încrucişare cu familia Phasianidae, străbunicul lui Gallus Gallus, au împins această caracteristică a naivităţii struţului pe culmi nemaiatinse.
Trăieşte acest struţ într-o curte de 2000 de ani şi habar nu are ce se află în curtea aceea.
Bunăoară, progeniturile lor, trag chiulul, cer grăunţe nemuncite, umblă numai cu ciocul in nori, pe picior mare, nu ştiu nici cum îi cheamă fără să le sufle cineva, dar struţul nostru nu vede , nu aude ,
habar nu are, iar când struţulaşilor li se ia cutia milei din faţă şi dovedesc că de fapt nu ştiu să cânte nici cucurigu fără partitură, struţii cad pe spate, intră în fibrilaţie şi se miră cum
s-a ajuns în situaţia aia. Struţii dădacă, sunt supuşi unor teste de evaluare a oului. Se constată că ouăle lor nu conţin nici 30 % gălbenuş. Stupoare, struţii se miră şi dau din picior ofuscaţi.
Nişte pui de struţi mai bine crescuţi, s-au apucat de croit buzunare unor struţi mai închişi la culoare din altă curte. Dramă mare, scandal pe uliţă, de parcă guguştruţii nu ştiau că există şi struţi de altă culoare iar cei coloraţi politic sunt mai egali decât ceilalţi. Păi dacă stau cu capul în nisip toată viaţa cum să ştie?
Iar acum Struţul Intern- şef pe Igaş, pardon imaş dă acoperişul jos de pe coteţul intern şi arată struţomânilor ceea ce există într-un coteţ unde nu s-a făcut curăţenie niciodată. Reacţia este totală. Unii îşi feresc privirea, alţii se ţin de nas, nesuportând duhoarea, dar toţi se prefac miraţi şi indignaţi dau vina pe Imaş că a dezvăluit aceste orori sau că cutează să spună că în curtea noastră s-ar fi întâmplat asemenea fapte, care i-au scandalizat . Bineînţeles, ca şi în cazul odraslelor care nu au mai putut spune nimic fără partitură şi acum de vină e cel care dezvăluie realitatea şi ne scoate capul din nisip. De asta spun eu că struţul a apărut pe aceste meleaguri.
Dar, la fel de adevărat este că această dezvăluire, nu e făcută aşa de flori de măr, că s-a decis cineva să facă curăţenie în curte. Păi cine crede asta se întoarce din curtea lui Struthio Camelus în curtea lui Phasianus colchicus. Acest gest revelator ascunde o socoteală şi oarece scopuri bine calculate:
1 de a convinge o parte din struţii cinstiţi că Băstruţul şef vrea cu adevărat sa facă ceva bun si e singurul care scoate capul din nisip;
2. de a întărâta iarăşi un guguştruţ împotriva altui guguştruţ;
3.de a câştiga capital politic;
4, de a scăpa de anumiţi struţi incomozi.
5. de a da de lucru si de bârfă presei şi guguştruţului;
6. de a convinge Ograda Europeană că Băstruţul vrea cu adevărat sa facă ceva bun, dar nu este lăsat;
Bine înţeles că presa va da vina pe Igaş că jigneşte un minister întreg, sindicatele vor sări în sus să îşi apere membrii fără a recunoaşte cât este şi cât nu, adevărat din ceea ce spune Igaş, Opozstruţia va plânge pe umerii popoliţiei, luându-le apărarea necondiţionat, dar cel care va câştiga va fi Băstruţul, pentru că la el, procentajul de de huiduitori a atins de mult cota maximă, orice ar face de acum încolo nu îi mai poate afecta în mod negativ acţiunile la bursă . Dar mai poate recupera din cei care vor spune : „Şi totuşi se învârte! Şi totuşi are dreptate, există aceste fenomene în rândul societăţii româneşti, şi uite că doar el are curajul să le recunoască, ceilalţi sunt struţi.”
La recâştigarea acestor susţinători, va contribui din plin Opoziţia care va sări să nege tot, îl va învinui de sperjur, când de fapt toţi ştiu ca are dreptate. Fenomenul există. Băstruţul va conta şi va fi ajutat de efectul de struţ al tuturor duşmanilor.
Esti tare, Marine! Ce-ar mai fi de comentat la un articol in care, autorul gandeste si scrie asa cum ai fi vrut s-o faci tu? Adevarat, adevarat!
RăspundețiȘtergere@Neacsu
RăspundețiȘtergereTu il numesti efect de strut, eu il numesc o stare de apatie, plictiseala si dezgust fata de clasa politica de ieri, de azi, dintotdeauna... Chiar si de maine!
E gresit sa spunem ca acum traim numai rezultatele ultimilor 3 ani. Traim rezultatele tuturor guvernarilor incepand cu 1990. Le-am dat votul tuturor, de fiecare data sperand ca acei care vor veni vor face "altceva" decat cei dinaintea lor. Si altceva au facut numai ca, parca, mai rau decat cei dinainte.
Privim in fata cu teama si fara speranta, ne gandim la incertitudinea viitorului copiilor nostri. Ma tem ca la anul prezenta la vot va fi atat de mica incat numai alegeri nu se vor numi alea.
Dragii mei prieteni, va rog inca odata sa ma iertati pentru comportamentul meu necuviincios fata de toti si mai ales fata de femei. Nu doresc sa credeti ca am obrazul atit de gros, precum "se pare". Va promit ca nu va mai jignesc niciodata si voi avea un comportament demn de ceea ce pretind a fi.
RăspundețiȘtergereVa imbratisez pe toti.
Tanti Ilenuta ... vorbea tata , cu niste vecini de-ai nostri , despre ce mai zice lumea ...
RăspundețiȘtergere"Traim rezultatele tuturor guvernarilor incepand cu 1990. Le-am dat votul tuturor, de fiecare data sperand ca acei care vor veni vor face "altceva" decat cei dinaintea lor. "
... Pe 'de-adicatelea' ... degeaba mai mergeti la vot ... ca toti sint 'o apa si-un pamint!' ... Asta 'spereaza ei' si porcotalistii : sa nu iasa lumea la vot ... si sa 'se-aleaga ei' cu majoritatea celo putini care vor vota ...
Asa e Gigelutule.
RăspundețiȘtergereSi uite asa, la viitoarele alegeri, lumea trebuie sa vina la vot si sa puna stampila unde vor ei, numai sa nu mai aiba unde sa o puna hotii de reprezentanti ai partidelor.
@ELENA
RăspundețiȘtergereO liberala nu poate sa gandeasca atat de pesimist incat sa dea vina pe toata clasa politica.
Vorba lui nea alecu; de ce sa se mai duca lumea la vot daca toti sunt la fel.