miercuri, 18 august 2010

EROII NOSTRI

EROII NOSTRI


Doamne cu cata ipocrizie ne aducem aminte de cuvinte frumoase , de eroi, de patriotism, de dragostea de tara , de jertfele inaintasilor nostri, de realizarile trecutului si sacrificiile eroilor nostri. Doamne cat de prefacuti suntem in momentele oficiale si cum se vede pe fata unora , falsitatea si ipocrizia , jena si stangacia zambetelor si grimaselor facute “pentru poza “ . Cu cat patos vorbim, cat de afectati suntem, cat de tandri, si de emotionati si cat de falsi . Mi se pare o jignire pentru Armata Romana , ca un tip precum Gabriel Oprea sa vorbeasca despre armata si eroi . Citesc titlul de pe prima pagina a Observatorului Militar si mi se face rau , numai la gandul ca pe buzele acestui tradator pot sa se atinga prin simpla rostire astfel de cuvinte . Cum de nu s-a scufundat pamantul, cum de nu a cazut cerul, cum de nu s-a despicat marea sa il inghita pe el si pe intaiul marinar al tarii, pentru a le arata dragostea cu care ii privesc romanii , armata , marinarii . Daca as fi fost la Constanta l-as fi intrebat pe domnul Oprea unde ne sunt eroii, iar el, teatral, zambind trist , cu ochii scaldati in lacrimi, ar fi facut un gest larg, aratand catre cele 4 zari . Iar eu, l-as fi apucat de guler si l-as fi dat cu capul de pamant pana i-ar fi iesit ochii ca la melc , apoi i-as fi indreptat capul si privirea catre toti cei adunati acolo dintr-un simtamant de respect si adevarata dragoste pentru armata tarii , si i-as fi spus” uite-i orbule , sunt in fata ta sunt langa tine , sunt imprejurul tau, iar tu si cu celalalt orb va faceti ca nu stiti, treceti pe langa ei, calcati peste cadavrele lor mobile , le incovoiati grumazul, la calcati in picioare mandria , le luati ultima suflare , le taiati drepturile , ii umiliti, ii batjocoriti, ii terfeliti. Azi le spuneti “BUNA ZIUA !” iar maine ii scuipati. Vorbiti despre eroi , sperand ca amintirea faptelor lor va vor polei umerii, gradele cumparate cu slugarnicie va vor aduce mai aproape de sufletul oamenilor si curatenia sufletelor ridicate la ceruri, dar nu vedeti sarmani orbi, ca eroii stau in fata voastra in fiecare zi. Ca omul pe care azi il incovoiati luandu-i solda, pensia , dreptul de echipare , dreptul la educatie, dreptul la asistenta medicala , dreptul la un trai decent, maine , cand va muri rapus de un avion care va refuza sa isi mai deschida aripile pentru misiunile voastre asasine , sau de un transportor care va calca plin de indignare intr-un gest sinucigas peste mina pe care o vede dar refuza sa o mai ocoleasca , pentru ca nu vrea sa mai ascunda furturile si afacerile facute de voi conducatorii armatei , pe spinarea lui, acel om va deveni dintr-o data EROU, de parca eroii se nasc dintr-o data , in momentul in care mor . Nu domnule Oprea , eroii tarii traiesc si mor in fiecare zi, eroii nu apar din cand in cand pentru a va exersa dumnevoastra aptitudinile la impachetat drapele . Eroii tarii, vin si va bat la usa in fiecare zi cu cate o cerere pe care dumneavoastra o tratati cu indiferenta, eroii tarii va fac rapoarte zilnice de mutare alaturi de familie , de acordare a unor drepturi, pe care tot dumneavoastra le-ati incalcat sau suprimat, cum ar fi dreptul la “ultima tigare “ luat militarilor pe motiv ca nu incurajati viciul, eroii tarii merg in misiuni si se intorc mai putin vii cu fiecare secunda , petrecuta departe de familie , departe de copii, de parinti, de casa parinteasca , mor in fiecare secunda cand merg la serviciu pentru a va da dumneavoastra ocazia sa ii raportati comandantului suprem , UN ALT MARE ORB AL NEAMULUI, ca armtata s-a indeplinit misiunea cu succes . Eroii tarii, domnule Oprea sunt toti cei care astazi, traiesc intr-o umilinta fara precedent, intr-o teama paroxistica , intr-un prezent incert fara speranta , fara viitor. Eroii tarii Domnule Oprea sunt inca decenti in umilinta lor, sunt inca curajosi , in rabdarea lor , sunt inca vii in moartea lor lenta de zi cu zi , sunt inca tacuti in strigatul lor disperat, si inca va mai rabda pe dumneavoastra si pe celalalt facator de eroi al neamului . Dumneavostra cei doi mari orbi - orbeti ai Armatei Romane traiti pe aceasta lume cu ochii inchisi , refuzand sa vedeti ceea ce vede si un pui de catel in primele 10 zile de la nastere refuzati sa simtiti ceea ce simte si iarba cand bate vantul, refuzati sa auziti ceea ce aude si un surd , refuzati sa recunoasteti eroii neamului, pe oamenii imbracati in uniforma , care va dau justificarea existentei si salariului cu care sunteti platiti, care va dau din cand in cand ocazia ca la zile festive sa va simtiti inaltati la ceruri alaturi de cei facuti-deveniti – eroi dintr-o data , datorita lipsei voastre de preocupare pentru pentru eroii de zi cu zi . Draga domnule Oprea, va apropiati cu pasi marunti si repezi alaturi de celalalt orbete , de momentul cand eroii de azi care acuma doar o doresc , va vor inlesni inaltarea alaturi de eroii pe care i-ati comemorat cu atata prefacatorie de fiecare data .
DOMNULE OPREA , TINETI APROAPE DE EROII DE ZI CU ZI , PENTRU A NU VA APROPIA TANGENT DE TARAMUL EROILOR VESNICI .
Col. (r) NEACSU Marin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Puteţi face orice comentarii în limitelei decenţei , bunului simţ, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi sters.
Nu am nici o satisfacţie să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurandus-e sau atribuindu-şi epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveti chef de hârjoană şi trimteri prin locuri ascunse vederii, faceti-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveti comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeţi acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care posteaza comentarii sunt raspunzatori pentru comentariile pe care le fac.