Despre justiție, numai de bine!

Toate râurile se varsă în Potomac
Ponta vrea să îngroape justiția. Pentru mine a devenit o certitudine. Lupta Iui cu Băsescu este clar că se dă pe justiție. Pe nici unul din ei nu interesează altceva decât să controleze justiția care are toate pârghiile și metodele prin care își pot controla atât proprii oameni cât și pe cei din opoziția personală. Nici pe Ponta nici pe Băsescu nu îi interesează din ce partid sau coaliție face parte un om sau altul, ei iau măsuri împotriva celor care se pun în fața propriilor lor proiecte, iar proiectele lor sunt identice: PUTEREA. Pentru a o câștiga trebuie să dea licuricilor ceea ce vor,iar licuricii vor ceea ce avem ceea ce încă mai avem și nu au luat:bogățiile subsolului. Că e Exxon, că e RMGC, că e Chevron, că e Novomatic, sau Intralot sau totuna, dacă ne referim la loterie, că e Clark, Ghittenstein sau Mîndruțescu tot una, nu contează cine se află la intercepție, contează unde se varsă râurile până la urmă. Iar râurile trebuie să se verse în Potomac. Toate. Cândva se spunea c toate drumurile duc la Roma. Eheeeeeeeeeeeeeeeeeeee, ce vremuri. Pe vremea aia se aplica dreptul roman. Acum se aplică dreptul personal.
Băsescu și Ponta-justiții paralele
Conflictul dintre Băsescu și Ponta a erupt când Ponta a făcut modificări în DNA peste capul lui Băsescu. Când bătuseră palma rămăsese stabilit, unul ia procuratura generală, celălalt DNA-ul. Fiecare însă spera să reușească să stăpânească și CSM-ul și CCR-ul, dar mai ales să își infiltreze proprii oameni în în sfera de influență a celuilalt. Asta a încercat să facă Ponta si a spart țeava coabitării. Acum echipe de intervenție încearcă să astupe breșa și nu întâmplător din partea guvernului din echipa de intervenție fac parte ministrul de externe și cel al justiției, pentru că obiectul disputei îl constituie justiția iar raportul trebuie trimis extern. Acum sper să nu creadă cineva că licuricii sunt îngrijorați cu adevărat de mersul justiției în România sau de dragostea dintre Ponta și Băsescu. Nu, pe ei îi interesează investițiile prezente și viitoare, soarta companiilor care iată se dovedește pe zi ce trece că au obținut contracte sau avize cel puțin dubioase. După dezvăluirile fostului procuror Oancea care a arătat cum a început istoria RMC iată că s-a confesat și doamna Rodica Stănoiu, vizată oarecum de dezvăluirile procurorului. Doamna Stănoiu a ieșit practic să se disculpe pe ea personal, guvernul și partidul pe care i-a servit spunând că ea a dat drumul dosarului care a fost atât de bine instrumentat încât a ajuns până în guvernarea următoare care nu se știe ce a făcut cu el, ba se știe,  a dat NUP în 2010 parcă, în timp ce domnul Maior căuta eco-anarhiștii. . Și cu asta doamna Stănoiu consideră că s-a spălat pe mâini ca Pilat din Pont. Așa face justiția, cum fac și doctorii, trimit pacientul de la un spital la altul, până ce mașina salvării face accident sau moare pacientul de bătrânețe sau în termeni juridici se prescrie fapta așa cum spunea domnul Șova de curând.
Se mișcă ceva în justiție
Una peste alta, este clar că interesul pentru justiție este îndreptat spre apărarea intereselor licuricilor și ambii jucători se străduiesc să își convingă stăpânii că totul este ok, dețin controlul, nimic nu va ”jeopardiza” investițiile partenerului strategic. Fiecare o face în felul lui, unul prin demiterea și trimiterea procurorilor și instituțiilor de presiune asupra celor ce se opun, învinuindu-i că au părul prea mare sau tricouri cu Pink Floyd, că au spart geamul, că sunt incompatibili cu politica guvernului, că și-au angajat soția( dar nu spun nimic de cel care și-a numit finul ministru la justiție, sau nașul viceprim-ministru), că sunt insolvenți, celălalt prin declarații prin care îi face proști pe cei care susțin că exploatările așa cum sunt prevăzute sunt un pericol. Deși sunt in antiteză, pe subiectul investițiilor și exploatărilor, ambii combatanți joacă aceeași carte și vor același lucru, să arate că fac tot ce ține de ei pentru a le proteja. De aici accelerarea declarațiilor dar și a măsurilor în ceea ce privește aceste exploatări, fiecare dorește să arate că el este artizanul implementării planurilor licuricilor. Prea puțin interesează pe fiecare ce se întâmplă cu adevărat cu justiția. Așa se face că avem șefi de departamente care încercând să demaște jocurile politice și corupția din interiorul justiției și poliției, sunt arestați și învinuiți de corupție pe baza mărturiei unui mort, se redeschid procese de doi bani ale unor granguri din interiorul partidelor pentru a nu-i avea împotrivă la alegeri, a le astupa gura și arăta că ”se mișcă ceva în justiție”. Aiurea, se mișcă doar rotițele și pentru a nu scârțâi, se ung din când în când prin rectificări ale bugetului. În timpul acesta românii mănâncă carne de pui contaminată, cel care le bagă salmonella pe gât pleacă merci bine din țară cu bani cu tot, iar procuratura se ocupă de 5 inși care sunt învinuiți de tulburarea ordinii publice, și că au … fost prin zonă când a fost spart geamul unui ministru scos la provocare pe stradă, dar nimeni nu spune sau nu arată sau demonstrează cine anume se face vinovat de spargerea geamului. Pe mine însă m-a surprins o declarație a unuia din cei învinuiți de spargerea geamului, care a spus că fiind pe capota din spate a mașinii ( ce căuta acolo este o altă întrebare) a simțit cioburile parbrizului spart pe mână. Presupunând că omul spune adevărul, ceea ce spune este relevant și foarte interesant dacă ținem cont de faptul că mașina nu se afla în mișcare. Dacă cioburile au căzut spre exterior înseamnă că luneta a fost spartă din interior. Aș vrea să văd și eu filmat momentul spargerii lunetei mașinii domnului Barbu, ca să mă conving că dosarul nu e o făcătură. Sau dacă a fost spart din exterior, poate vine cineva cu probe filmate, că doar erau o grămadă de camere pe acolo, care să arate momentul spargerii lunetei, o mână, o piatra care să indice făptașul și direcția din care a fost spart geamul.
Alegerile magistraților
Eu nu știu cu ce vrea să se laude guvernul Ponta și cum crede că va arăta MCV-ul peste un an. Până acum toată lumea știa că justiția în România era formată din justiția lui Băsescu și ceilalți. Acuma avem justiția lui Băsescu, justiția lui Ponta și ceilalți care ceilalți pe lângă faptul că sunt din ce în ce mai puțini, se împart și ei în mai multe categorii: cei care nu știu încotro să o apuce, cine va câștiga dintre cele două justiții, și așteaptă să vadă în partea cui se apleacă balanța, cei care așteaptă să fie invitați ori în una ori în alta din tabere pentru că le e frică să facă ei pasul, ca să nu fie respinși sau prinși de ceilalți și cei care nu mai au nici o speranță că se va îmbunătăți ceva, își fac treaba și nici nu caută promovări, dar nici sa intre în pușcării sau să tresară în somn ori de câte ori aud o bătaie în ușă. Deci mergem din ce în ce mai bine, justiția este pe” mâini bune”: din ce în ce mai multe. Pe data de 6 octombrie,unele ziare scriau cu litere de o șchioapă despre protestele cetățenilor împotriva demiterii lui Papici. Cică protestatarii luptau pentru ”independența DNA”și era un protest spontan, al unor cetățeni îngrijorați de soarta justiției. A cui, a lui Băse sau a lui Ponta? Cine a spus că românul s-a născut poet, nu a spus totul. Românii au un simț al umorului incontestabil. Adică nu iese românul în stradă când i se scumpește benzina, când i se dă pui contaminat în magazine, dar iese când este schimbat un procuror anonim. Ptiu, m-am umplut de râs pe piept.
Cum protejăm imaginea justiției: îngropând-o
Spuneam că Ponta vrea să îngroape justiția și mă voi explica. În primul rând prin faptul că printr-o ordonanță de urgență care stă să iasă pe piață din zi în zi fiind deja trecută de votul lăcătușului cu cravată de la Camera Deputaților, DGA se va călca pe bătături cu DNA pe L-70/2000 având atribuțiuni care se vor intersecta. În acest fel Ponta va avea și el DNA-ul lui deci vom avea două DNA, unul al lui Băsescu și unul al lui Ponta. Acum să te ții. Ponta nu avea până acum acces la demnitari, deci cei ai lui Băsescu sau cei care îl supărau, pentru că era treaba DNA. De acum va avea. Păzea, ferește că pontează! În al doilea rând că se urmărește închiderea gurii presei și a tutulol celor care au de gând să mai comenteze deciziile sau lucrătura procurorilor. De acum încolo nu o sa mai poți vorbi despre procurori, judecători și justiție decât de bine. Dar este știut că se spune că despre o singură categorie de persoane în lumea asta nu ai voie să vorbești decât de bine: morții. Ori, cum ni se va interzice să mai spunem ceva rău despre justiție, rezultă că în România justiția nu mai trăiește. Trăiesc doar procurorii și judecătorii și încă foarte bine. Așa înțelege Ponta să apere imaginea justiției, interzicând presei să mai vorvească despre porcăriile și porcăielile din interiorul ei. Atâta poate, atâta face. Deci în curând, despre justiție, numai de bine!
Despre justiție, numai de bine!

Frecţii a la Dogaru

Când eram mai tinerel, circula un banc puţin mai neortodox cu un miliţian într-un autobuz.
Un miliţian călătorea şi el cu autobuzul, drumul denivelat, plin de gropi, la fiecare groapă, un cetăţean cam abţiguit spunea la fiecare groapă ” Băgami-aş… „ dar nu termina propoziţia. După câteva gropi şi .. repetarea expresiei, toată lumea aştepta să intervină miliţianul înainte ca beţivul să scoată porumbelul, dar acesta stătea imperturbabil pe scaun de parcă nu auzea. După încă câteva hopuri o doamnă mai în vârstă se adresează miliţianului:
- Domnule miliţian, ce faceţi nu interveniţi, dumneavoastră nu îl auziţi ce spune?
- Lăsaţi-l doamnăăăăăăăăăăăăăăă, răspunde miliţianul, abia aştept să spună p—ă să vedeţi ce pulan îi dau pe spinare!
Ce mi-a reamintit acest banc? Ultima postare a domnul Dogaru pe pagina SCMD. Domnul Dogaru, în pregătirea viitoarei Conferinţe a sindicatului, încearcă să arate celor ce îl vor întâmpina şi dacă au boaşe judeca, cât se zbate el pentru drepturile sindicaliştilor şi postează un răspuns primit de la MI. Domnul Dogaru ceruse MI să analizeze posibilitatea „unei colaborări cu jurişti şi experţi financiari ai SCMD, în vederea soluţionării eventualelor disfuncţii ce vor apare în procesul de aplicare a Legii nr. 241/2013.” Să nu îţi vină să mori? Exact ca şi în cazul miliţianului nostru, juriştii şi experţii financiari au stat merci bine pe scaune în timp ce Oprea şi ai lui prieteni „îşi băgau” mâna în legea 241 făcând din ea o bătaie de joc la adresa pensionarilor iar acum , după ce au comis-o, au sărit şi “miliţienii” lui Dogaru să analizeze posibilitatea unei colaborări pentru soluţionarea disfuncţionalităţii legii. Nu mă refer aici la poliţişrii din MI ci la “miliţienii” din SCMD.  DE CE NU AU LUAT DOMNII MĂSURI ÎNAINTE DE A FI APROBATĂ LEGEA? DE CE DOMNUL MILIŢIAN DOGARU, DE CE AŢI LĂSAT GUVERNUL SĂ NE ÎNJURE ŞI I-AŢI LĂSAT SĂ PROMULGE O LEGE CARE CREEAZĂ DISFUNCŢIONALITĂŢI, DE CE NU AŢI INTERVENIT ATUNCI PE LEGE? CA SĂ SĂRIŢI ACUM CU JURIŞTII SĂ ÎL DAŢI ÎN JUDECATĂ? Nu era mai bine dacă nu ne înjura şi îi puneaţi mâna la gură înainte de a se consuma fapta? Ceea ce faceţi acum este frecţie la picior de lemn şi culmea este că mai şi cereţi bani pentru ea. NU VĂ E RUŞINE DOMNULE MILIŢIAN DOGARU?
Iată însă ce spunea acelaşi domn Dogaru acum 10 luni, pe 26.12.2012 :
“Reafirmăm că avem în cei doi miniştri, de la Apărare şi de la Interne, persoane hotărâte să facă treaba, să elimine discriminarea, atât pe cea generală cât şi pe cea din interiorul sistemului, şi pe care ne putem baza.”
S-a bazat pe ei până au scos legea ale cărei disfuncţionalităţi vor acuma să le soluţioneze.
Pe 07.01.2013 domnul Dogaru fidel politicii şi intereselor proprii, în loc să sprijine cererile colegilor din MI pe care se lăuda că îi reprezintă, anunţă sindicaliştii că dacă vor să se alăture protestelor acestora, o pot face, dar ca persoane private, fără să amestece “sindicatul lui Dogaru” în problema lor intimă, că el déjà bătuse palma cu Oprea, Duşa şi Stroe. Cum a bătut-o s-a văzut din varianta de lege care a apărut şi pe care miliţianul Dogaru a sprijinit-o iar acum se face că o blamează. Iată cum se “ lupta” Dogaru cu guvernanţii pe vremea când aceştia pregăteau legea reparatorie:
“Reclamând nedreptăţile comise şi ilegalităţile făcute in disponibilizarea lor, jandarmii, pompierii şi poliţiştii de frontieră, disponibilizaţi în anii 2011-2012, vor să picheteze Guvernul României pe data de 9 ianuarie 2013, începând cu orele 10.00 (adunarea se va face între orele 09.00 – 10.00, punctul de adunare fiind în apropiere de sediul BRD, lângă Piata Victoriei).
Întrucât avem în filialele SCMD numeroşi membri aparţinând acestor categorii socio-profesionale, suntem de acord ca aceştia să-şi susţină colegii, fără a arbora insemnele sindicatului.”
Înduioşătoare clemenţa domnului Dogaru care le-a dat voie oamenilor să îşi suţină colegii şi drepturile, dar fără să îl amestece pe el.
Iar acuma vrea să soluţioneze disfuncţiile. Frecţii.
Domnul Dogaru este un mare meşter. Genul acela de meşter care azi îţi face un scaun, dar îl face prost, acesta se descleiază, îi spui că nu e bine, dar el îţi spune să taci, că e mai bine decât deloc. După aia vine la tine şi îţi cere bani să repare scaunul.
Frecţii a la Dogaru

Răzbunarea lui Assange

Pe 28 Noiembrie 2010, Wilileaks a început să publice primele documente din cele 251.000 de pagini de documente din corespondenţa diplomatică a SUA, din care 53% nesecrete, 40% confidenţiale şi peste 6% secrete. Capul tuturor acestor scurgeri de informaţii a fost Julian Assange, un fost hacker care bineînţeles ajutat de alţi teribilişti s-a gândit să dea o mică lovitură celui mai puternic, mai dotat şi securizat stat, arătând ce cred americanii despre prietenii lor europenii, cum sunt catalogaţi şi văzuţi diferiţi parteneri sau duşmani ai SUA. Bineînţeles că nimeni nu se aştepta ca americanii să poarte un respect deosebit sau să vorbească la persoana a doua plural “în casă” despre vecinii de peste drum, dar este cel puţin embarrasing să îţi scoată cineva rufele murdare afară din casă şi să vadă toată lumea că porţi ciorapi găuriţi sau lenjerie intimă sexy cu Chip şi Dale.
Trecând peste cele 6 % documente secrete, care ar fi putut crea o problemă, celelalte erau simple bârfe, de cartier dar cu atât mai jenante cu cât arătau nu atât faţa celor care erau zugrăviţi ci a celor ce dădeau cu pensula. Din cauza asta toată lumea a început să tragă la foc automat în Julian Assange, acesta fiind învinuit de tot ce se putea pentru a fi adus în faţa justiţiei şi apoi extrădat în SUA unde îl aşteaptă o viaţă grea sau o moarte sigură. Deocamdată, din august 2012 se află cazat la ambasada Ecuadorului din Marea Britanie, de unde nu poate fi extrădat. Îl vor suedezii, dar nu îl mai vor ai lui de acasă, australienii, care se fac că nu îl cunosc. Hărţuit, vânat, urmărit, Assange nu se poate să nu fi dat mărunt din buze sau acatiste la adresa prietenilor americani care vor să îl condamne pentru spionaj.
Uite că totuşi un alt teribilist amator de aeroporturi, un anume Ed Snowden, fost lucrător CIA şi NSA cu diplomă de hacker dată chiar de americani, decide şi el să scoată la suprafaţă câte ceva despre obiceiurile yankeilor. Ca să vezi, tocmai când lumea se săturase de Wikileaks şi le citea ca pe nuvele poliţiste pe tren sau în avion. De data asta însă subiectele nu mai erau de can can diplomatic ci date şi informaţii privind programele americane de spionaj. Aşa află europenii că marile companii americane Yahoo, google, Facebook şi mai ştiu eu care, au contract cu guvernul American să livreze serviciilor secrete orice date şi informaţii le sunt cerute, despre utilizatorii lor şi cum toată lumea foloseşte cel puţin unul din programe, practic toţi utilizatorii de internet pot fi urmăriţi şi se poate afla despre ei orice în orice moment. Vă amintiţi că de ceva timp Yahoo tot cerea utilizatorilor ca “din motive de securitate” să îşi reînnoiască parola şi să îşi dea şi numărul de telefon pentru a fi mai bine protejat? De fapt se dorea numărul de telefon pentru a se introduce printr-un mic progrămel într-un sistem de monitorizare 24 din 24, mai ales pentru cei care îşi introduc internet pe noile super telefoane, supersofisticate şi super monitorizate.
Toate astea se ştiau la vremea primelor dezvăluiri ale lui Snowden, Europa a pretins că e fată mare şi nu ştia ce conţin cu adevărat programele americane şi ce fac companiile mari producătoare şi dezvoltatoare de programe de internet, dar credeau, cei care aprobaseră tacit măgăria, că măcar ei vor fi scutiţi. Normal că ştiau de vreme ce şi UE doreşte să dezvolte un program prin agenda digitală prin care vor să “ computerizeze” toate datele oamenilor, plecând de la datele de identitate, la cele medicale, bancare, juridice etc. Hai să presupunem că un mare mahăr de nu ştiu unde are nevoie urgent de un transplant, dar are nişte caracteristici foarte speciale şi numai anumite persoane ar putea să îi doneze un organ. În mod normal ar trebui să aştepte ani sau chiar să nu găsească un donator ceea ce ar fi o “tragedie” pentru omenire, mai ales dacă individul este un membru al grupului Bildenberg. Dacă însă persoana are acces şi va avea la nevoie la baza de date pe care UE vrea să o formeze, vor trece câteva minute până va avea lista cu toţi cei care pot fi donatori. În câteva ore persoana sau persoanele respective pot fi contactate şi nu vreau să mă gândesc ce poate face un astfel de personaj ca să obţină ce îşi doreşte. Dacă ne gândim numai că premierul Ponta era gata să “ofere” strămutarea celor din Izvoarele la nevoie, numai să nu îi deranjeze pe cei de la OMV şi să nu le întrerupă prospecţiunile şi exploatarea, nu ne e greu să facem un exerciţiu de imaginaţie pentru a afla ce poate face un membru al celor 300 dacă ar avea nevoie de un organ, că tot se vorbeşte de tranzacţii de organe prin spitalele româneşti.
Să trecem peste asta. Revenind la Snowden, uite că încep să apară date şi informaţii care provoacă cutremure ca la izvoarele, adică multe şi “neprovocate de mâna omului” dar şi nefatale, adică de intensitate mică. Ei, bineînţeles că anumite guverne s-au simţit datoare faţă de proprii plătitori de salarii, să marcheze momentul uluirii, surprizei, demnităţii şi protestelor:“Reprezentanţi de rang înalt se vor deplasa în Statele Unite pentru a accelera discuţiile cu Casa Albă şi NSA pe tema acuzaţiilor făcute recent” Aiurea, ce proteste, ce surpriză, ce scandal, ce discuţii? Toată lumea ştie că fiecare stat are spioni în ţările pe cere le consideră un potenţial inamic chiar dacă de moment sunt în relaţii de colaborare sau parteneri pe toate planurile.
Toată lumea, toţi conducătorii de stat şi serviciile secrete ştiu că toţi fac ceea ce fac şi ei, spionează, interceptează, fură, răpesc, omoară în numele intereselor de stat aşa că faptul că Angela Merkel sau toţi liderii europeni sunt urmăriţi, interceptaţi, ascultaţi, filmaţi nu este o noutate pentru nimeni. Supărător este faptul că astfel de informaţii sunt spuse sau demonstrate şi aici fiecare ţară reacţionează după cum le e felul. Pentru ţări precum Anglia, Franţa, Germania, ţări cu “onoare şi mândrie” de mari “ordonatori de credite”, e nevoie de o reacţie vehementă şi discuţii în comisii comune cu “făptuitorii”, pentru a linişti şi restabili orgoliul naţiunii. Pentru ţări ca Danemarca, Norvegia, Suedia, este suficient un protest şi o plângere la nu ştiu ce ONG pentru apărarea drepturilor omului sau chiar la ONU. Pentru ţări ca România, sau mai bines pus pentru România, că nu există ţări ca România, dacă s-ar fi aflat că telefonul preşedintelui este ascultat de NSA, acesta ar fi răspuns râzând: “ şi, care e problema, eu nu am nimic de ascuns, noi nu avem secrete faţă de partenerii noştri strategic, dacă vor să ştie ceva, să mă întrebe că le spun singur” şi cu asta tot românul ar fi dat din mână şi ar fi spus, “dă-l măi încolo, mare brânză că ne ascultă americanii.” De fapt Băsescu a declarat că România acceptă programul PRISM şi nu s-a sesizat nimeni deşi asta înseamnă spionaj în toată regula. Mai mult, prin noile propuneri vizavi de atribuţiunile procurorilor, aceştia vor avea dreptul să se bage în cele mai intime activităţi sau locuri ale românilor, dacă vor dori, fără să fie nevoie de cine ştie ce dovezi ale unor activităţi criminale, iar românii se comportă ca şi cum nu despre ei ar fi vorba. Aşa că pentru România o vestae ca aceea că telefonul lui Băsescu este ascultat ar fi provocat cel mult comentarii de genul : ”aşa, lasă să vadă şi el cum e când este interceptat de alţii”.
În ceea ce priveşte reacţiile cancelariilor europene, acestea sunt de ochii lumii, pentru a nu spune că nu iau atitudine iar întâlnirea “specialiştilor” pentru lămurirea situaţiei, va fi de fapt o încercare de a stabili ce să răspundă dacă situaţia degenerează şi apar alte informaţii mai ciudate, o analiză a situaţiei cum să acopere, nu să descopere ce s-a întâmplat. Acuma pun cap la cap ce alte informaţii mai poate dezvălui Snowden şi cum să facă să le contracareze. Umilinţa cea mai mare este că Rusia are aceste date şi nu ştiu ce altceva mai deţine Rusia despre acţiunile serviciilor lor secrete. Asta i-a înfuriat pe liderii europeni, faptul că au fost făcuţi de râs, nu că SUA le ascultă telefoanele. Atâta vreme cât semnalele se transmit prin satelit iar aceste semnale pot fi interceptate fără nici o problemă, de ce s-ar mira cineva că este ascultat? Drepturile omului, secrete de stat, convenţii internaţionale privind proprietatea privată şi dreptul la intimidate? Vorbe. Recent la o televiziune s-a prezentat cazul unei bătrâne din Timişoara care a surprins reprezentanţii lui Prospect SA a lui Tender făcând cercetări geologice pe pământul ei. Răspunsul unuia din intruşi “cum nu ştii, cel mai mare influent om din România, domnul Tender” spune totul despre asigurarea drepturilor omului în România. S-a autosesizat parchetul? Nu, dar dacă un homeless sare gardul să ia un măr, este ridicat de poliţie care se autosesizează din oficiu şi “încălţat”.
Deci hai să nu dăm cazului telefonului doamnei Merkel mai multă importanţă decât merită, şi să nu punem botul la indignarea ei de protocol. Americanii, ar trebui să răspundă şi ei : ”cum nu ştii cine te-a ascultat? Cea mai mare putere din lume, cel mai mare influent om de pe pământ!” Şi gata. Dacă nimeni nu s-a sesizat când femeii i-a fost călcat pământul, de ce m-aş sesiza eu că doamnei Merkel îi e ascultat telefonul? Al meu e ascultat 24 de ore din 24 şi frau Merkel ştie, şi îşi face poze cu cei care au dat ordin. Welcome to club frau Merkel!
De reţinut este că de acolo din ambasada Ecuatorului, Assange se simte răzbunat de Snowden. Americanii fac toate demersurile pentru extrădarea lui în încercarea de a-l condamna pentru spionaj. Uite cine vorbeşte de spionaj, uite cine vrea să condamne un om de spionaj. Să nu te apuce râsul? Assange sigur râde acuma, cât o mai putea.
P. S. Dacă  Germania drept pedeapsă pentru spionajul american îl cheamă pe ambasador şi îl trage de urechi, de ce nu procedează şi SUA la fel cu Assange? Să îi cheme părinţii la şcoală şi să le spună ce a făcut băiatul lor. Nu aşa ar fi corect?

Răzbunarea lui Assange