Scriam în articolul precedent despre confuzia pe care o fac mulți militari care consideră că decizia 20/2000 a CCR stabilește anumite drepturi pentru militari și că aceste drepturi nu ar fi respectate. Pentru cei care nu s-au lămurit că am dreptate decizia în întregime stă la dispoziție și o pot studia.
Voi continua să dezvolt de ce nu se poate pune semnul egalității între militari și magistrați, deși decizia respectivă punea semnul egalității între magistrați și militari. Pare paradoxal, dar cele două decizii, respectiv 20/2000 și 900/2020 statuează o situație care matematic este imposibilă, dar juridic, prin cotloanele CCR este normal, și anume că A poate fi egal cu B dar B nu este egal cu A. Matematic există totuși un semn care poate defini această relație și anume A ≥ B în care A este magistratul.
O să aduc atenției cititorilor niște ”drepturi” de care beneficiază magistrații și dacă cineva îmi va putea aduce exemple similare din partea militarilor, îmi voi reevalua analiza.
În primul rând este vorba de pretinsele similitudini între drepturile și restricțiile magistraților și cele ale militarilor. Nu voi umple paginile cu prevederile respective, pot fi găsite și comparate citind statutele celor două categorii profesionale. Cert este că la militari găsim 8 restricții și le este interzis dreptul de a candida. Probabil se bănuiește că toată armata României are ”legături” cu rușii, căci mai nou pentru asta se ridică dreptul de a candida unui român. Magistrații însă nu au această interdicție lor în afară de asocierea în partide și exprimarea ÎN PUBLIC a opiniilor politice, celelalte interdicții se referă strict la aspecte care țin de activitatea profesională. De fapt aceștia sunt ”obligați să se abțină” de la unele activități sau fapte care pentru militari sunt considerate încălcări ale statutului. E o diferență între a ți se interzice să faci ceva și a fi ”obligat să te abții”. Dacă nu reușești să ”te abții” ce se întâmplă? Nimic. Te-a tăiat și nu te-ai putut abține.
Așadar domnii magistrați și-au ”MIMAT” niște restricții ca să pară că sunt și ei oropsiți ca militarii și au dreptul la pensie de serviciu. De fapt din tot capitolul II ”incompatibilități și interdicții”, doar articolul 231 vorbește despre interdicții, celelalte 8 spun CE POT FACE magistrații, așa mai șmecherește.
Mai mult, la militari se vorbește despre ” Interzicerea sau restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți” iar la magistrați despre ” Incompatibilități și interdicții”. Altă gâscă în altă traistă. Cine nu crede, să verifice statutele.
Acuma să trec la faptele magistraților . Nu mai aduc în discuție cazuri vechi, o să dau câteva exemple din activități recente ale CCR și instanțelor:
- De pe ”Luju.ro” într-un articol intitulat ”Leprozeria Constituțională” aflăm că cei de la CCR au reușit nu doar să își contrazică propriile decizii, ci ca în cadrul aceleiați decizii să își contrazică propriile afirmații, care ar trebui să fie OBLIGATORII pentru toată lumea. Cum să fie obligatorii, când, de exemplu referitor la dreptul de a verifica condițiile de eligibilitate de fond ale unui candidat, ”infailibilii” spun că această sarcină revine CCR, apoi că ar fi de competența BEC. Culmea este că aceste afirmații sunt date una după alta, nu la interval mare ca să se poată presupune că au uitat ce au spus. Concret, la punctul 118 ceceriștii spun că ”elementele cuprinse in juramantul de credinta sunt conditii de eligibilitate de fond pentru a candida la functia de Presedinte al Romaniei, pe care candidatul trebuie sa le indeplineasca la momentul depunerii candidaturii sale, iar examinarea acestor conditii poate fi realizata numai de catre Curtea Constitutională”, iar la punctul 119 aceiași specialiști declară că ”este necesara aplicarea directa de catre BEC a prevederilor constitutionale referitoare la conditiile de eligibilitate de fond stabilite in titlul I al Constitutiei. O asemenea investire a BEC realizata de Curtea Constitutionala rezulta din folosirea sintagmei „prin raportare la principiile si valorile constitutionale” in contextul evaluarii de catre noul BEC a candidaturilor depuse.”
Curat murdar coane Fănică! Păi cum e, ori că că, ori că că!!!
- Tot de pe Lumea Justiției aflăm altă ispravă de data asta a ICCJ, care încalcă prin deciziile ei legislația care prevede salarizarea și unele drepturi ale magistraților. Acolo la art. 13.alin1 9(a) din OUG 27/2006 se spune că ” (1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, care sunt detașați sau delegați în altă localitate decât cea de domiciliu, beneficiază, pe toată durata delegării sau detașării, de următoarele drepturi:a) diurnă în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară, dar nu mai puțin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unitățile bugetare;”
Așadar magistrații beneficiau la detașarea în altă localitate decât cea de domiciliu, de o diurnă. Dar având în vedere salariile mizere, faptul că își decontează inclusiv procurarea ochelarilor de vedere, că abia le ajung banii de la o lună la alta, că primesc salariile pe o valoare viitoare a VRS, că sunt la zi cu toate drepturile salariale, s-au trezit unii dintre ei să mai ceară în instanță niște bani de diurnă și pentru detașări în cadrul aceluiași oraș și cine le judecă speța, decât alți colegi care apoi și ei vor beneficia de aceleași prevederi. Iar cei care au judecat, de la ICCJ au considerat că merită să primească diurna pe motiv că ” dreptul la diurna este recunoscut in cazul detasarii sau delegarii angajatului cu domiciliul intr-o alta localitate decat cea in care se afla locul de munca unde a fost detasat sau delegat, chiar daca detasarea sau delegarea opereaza de la un loc de munca permanent situat in aceeasi localitate cu locul de munca unde are loc detasarea sau delegarea.” Deci dacă un magistrat are domiciliul în Filiași sau lucrează la judecătoria Filiași și este detașat, mutat/detașat la Judecătoria Craiova primește o diurnă. Dacă apoi e delegat de la Judecătoria Craiova la tribunalul Dolj, tot din Craiova, mai primește o diurnă, pentru că și detașarea asta este tot în afara orașului de reședință ??? Nu că e bine să fii magistrat? Asta înțeleg ei prin independența justiției. Mîine o să ceară unii să le dea diurnă și când se mută dintr-o sală de judecată în alta, sau când se deplasează la…WC.
- Reporteris.ro ne aduce la cunoștință un caz al unui judecător care a reușit să iasă la pensie cu o pensie de magistrat deși nu îndeplinea condițiile de pensionare. Acesta fusese inițial polițist judiciar. Când s-a decis să se pensioneze pentru că îi lipseau niște ani ca vechime de magistrat, a solicitat Curții de Apel unde lucra, să îi elibereze o adeverință prin care să i se recunoască ca vechime și perioada cât a fost polițist judiciar, pe motiv că funcția ar fi fost similară celei de consilier juridic. Curtea de apel i-a respins cererea ca nefondată. Domnul respectiv nu s-a lăsat, a mai introdus cauza în două instanțe diferite, în una a pierdut din nou, în cealaltă i s-a dat câștig de cauză. Curtea de apel unde a lucrat, nu a făcut recurs și astfel a rămas cu decizie definitivă și a ieșit la pensie ca magistrat deși nu avea vechimea necesară. Nu e așa că justiția română e sublimă dar lipsește cu desăvârșire?
- Și acuma un ultim caz, care nu e recomandat cardiacilor. În anul 2021, în Iași, un puști de 19 ani, circulând cu 150 de km prin localitate a omorât un om pe trecerea de pietoni, tăindu-l practic în două. Cazul a fost judecat iar tânărul a fost condamnat la 3 ani cu suspendare pentru ”omor din culpă”. Motivarea sentinței este de pe altă planetă. Trecând peste viteza cu 100 km/h peste limita legală, trecând peste faptul că fapta a fost săvârșită pe trecere de pietoni unde se spune că ”pietonul are prioritate”, trecând peste faptul că un om a fost OMORÂT de un inconștient care totuși știa că la viteza aia orice atingere înseamnă moarte, judecătorul de caz a considerat că ” accidentul rutier s-a produs în cursul nopţii, segmentul de drum corespunzător, deşi unul central, era liber la acel moment, circulaţia fiind, în contextul exact al accidentului, practic inexistentă, acesta fiind, în opinia instanţei, chiar motivul care a determinat inculpatul să ajungă la o viteză atât de ridicată. (…) Desigur că în mod distinct s-ar pune problema în condiţiile în care inculpatul ar fi rulat cu viteza respectivă pe timp de zi, în condiţiile unui trafic normal”. Deci de vină a fost drumul liber și probabil ceilalți neparticipanți la trafic, care l-au împins pe șofer să calce pedala până la 150km/h. În plus, a mai spus instanța, faptul că victima a fost efectiv secționată ar fi din cauza construcției mașinii, deci nici acest fapt nu i se poate imputa șoferului: „Faptul că, urmare a impactului, a intervenit secţionarea corpului victimei, a cântărit majoritar, în viziunea acuzării, în atribuirea unui element de ferocitate acţiunii inculpatului, însă, în realitate, astfel cum rezultă din raportul de expertiză criminalistică, acesta este consecinţa principală a contactului cu un element de caroserie al autoturismului condus de către inculpat, coroborată, desigur, cu viteza de impact.”
Ce se mai poate spune după aceste exemple, în afară de faptul că pentru unii legile nu există, ele sunt interpretate sau aplicate după bunul plac atunci când interpretarea aduce un cât de mic profit. Legile, Constituția, drepturile omului, dreptul la viață, dispar atunci când se întâlnesc cu interesul unor magistrați care profită de orice portiță pentru a-și spori averile. Nu spun că sunt toți la fel, dar dacă nici aceste cazuri nu îi fac pe cei din fruntea țării, a justiției să ia măsuri, nu poți să nu te întrebi dacă mai există lege, justiție și dreptate în România și pentru ce, de ce și de cine sunt protejați acești oameni ???
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/6151
