Militari, luați cadența

ANCMRR schimbă cadența
Se pare că întâlnirea de la Ministerul Apărării Naționale, coroborată cu schimbarea conducerii ANCMRR sunt de bun augur pentru militarii din România, fie ei rezerviști sau activi. Dacă până acum existau trei, sau chiar patru poli și implicit opinii vizavi de modul de abordare a problemelor militarilor în relația cu guvernanți, acum acestea s-au redus. Aveam înainte politica ANCMRR care se știe cum era, apoi a lui Dogaru (nici măcar nu pot spune a SCMD, pentru că cei care au optat pentru SCMD o fac fără să știe că le sunt subminate și redirecționate interesele) apoi politica unui grup mai mic sau mai mare de asociații printre care ROMIL, AORR și FMR,  care  se plasau între Dogaru și Iliescu, în sensul că nu se limitau la simple declarații, dar nici la tobe goale și în sfârșit al patrulea curent este al asociațiilor care dorm prin reprezentanții lor, neavând nici o opinie, nici o reacție, nici o activitate în direcția apărării drepturilor rezerviștilor.
Apropo de rezerviști, după cum evoluează lucrurile, în viitor nu se va mai vorbi de pensionari și rezerviști ca fiind același lucru, vom avea  grupul rezerviștilor care va fi format de așa zișii rezerviști voluntari și pensionarii care vor fi scoși încet-încet din sistem, pentru că vor fi scoși la pensie la vârsta la care nu mai pot fi rezerviști, fiind trecuți direct în retragere. Să te ții atunci tragedie, nu vor mai fi băgați în seamă chiar de nimeni, nici nu vor mai putea să spună că reprezintă rezerva armatei. Nu mai e mult până atunci, unii o să apucăm să trăim și aceste vremuri.
Revenind însă la situația de azi, iată că după cele două evenimente menționate mai sus, începe să se închege o alianță care poate fi pasul spre formarea unei uniuni a asociațiilor militarilor. Conducerile organizațiilor menționate mai sus, plus AMVVD, ANVR, ANCMRR, ACMRR-SRI, ANCMRR-MI ACMRR-SIE, ACMRR-STS,exceptând SCMD, s-au întâlnit și au decis  în primul rând că trebuie să acționeze împreună și să se susțină în punctele de interes comune,( cum este cazul Ordonanței 59) și să lase orgoliile și interesele de grup. Alegerea domnului general Băhnăreanu la conducerea ANCMRR, cel puțin sub aspectul deschiderii față de celelalte asociații, este de bun augur, acesta fiind nu doar teoretic, dar și practic, din ceea ce se vede până acum, pentru formarea acestei Uniuni. Până la unirea de Jure, se realizează cea de Facto. Indiferent de rezultatul acesteia punctual, pe Ordonanța 59, Uniunea sau unirea asociațiilor este un pas enorm, un obiectiv  care excede chiar efectele negative ale Ordonanței 59, indiferent cum va fi ”omologată”, pentru că eu cred că orice am face, oricui ne-am adresa, o vor vota. Părerea mea personală este că situația financiară este atât de dezastruoasă încât nici un partid care speră să ajungă la guvernare nu vrea să se încarce cu această povară, iar Olguța, ca să obțină acordul acestora, i-a mințit și a mințit că impactul financiar ar fi de nesuportat dacă ar lăsa actualizarea pensiilor militare conform legii 223. Groaza este atât de mare pentru politicieni încât nici un partid, indiferent ce ar declara prin unii reprezentanți( a se vedea cazul useristului Lupescu, fost militar) nu vor vota împotriva ordonanței. A știut Olguța cum să îi sperie. În fapt nimeni nu a venit cu o simulare pe concret să spună cu cât vor crește veniturile militarilor activi și cu cât pensiile militarilor. Doar Fifor a făcut imensa gafă să anunțe că impactul ar fi de 11 Miliarde de lei, ceea ce este echivalent  cu a susține că la Cotroceni se află un Klingonian.
Cine este Uniunea și ce vrea ea
Fac o paranteză aici pentru a liniști unele conduceri ale unor asociații, care încă nu știu ce reprezintă această Uniune și se tem că asta înseamnă absorbirea asociațiilor lor și deci pierderea funcțiilor și privilegiilor de ”mari conducători de oști”. Stați liniștiți tovarăși, Uniunea Asociațiilor Militarilor  sau cum s-o numi, își propune să fie nu o nouă asociație ca toate celelalte ci o structură nu de conducere ci de cooperare între asociațiile componente. Fiecare asociație își va continua și respecta statutul și particularitățile, atâta doar că se va forma un organism al reprezentanților asociațiilor care va lua în dezbatere și va găsi căi comune de acțiune pentru toate problemele ce țin de rezerviști, pensionari și activi față de care nu ne dezicem, sau care la rândul lor pot forma o altă uniune a asociațiilor activilor, nimic nu e bătut în cuie, depinde ce vor decide aceștia la întâlnirea pe care o vor avea în Decembrie. Acest organism al reprezentanților va stabili un grup de lucru care va duce munca de jos și un grup de reprezentanți ai Uniunii, ales în mod democratic, care vor reprezenta și vor negocia în relațiile cu Ministerele, guvernanții și orice altă formă juridică sau fizică, aspectele hotărâte de comun acord. Nu va exista, sau cel puțin la acest moment nu se dorește un președinte al Uniunii, doar un lider al grupului de reprezentanți, care va semna și susține documentele comune. Nici o asociație care va face parte din Uniune nu va fi obligată să participe sau să susțină anumite acțiuni sau declarații care contravin statutului sau nu sunt în acordul membrilor săi, putând face opinie separată sau chiar menționa în comunicat dat în nume propriu, că chiar dacă face parte din Uniune, nu împărtășește și nu este de acord cu o decizie a Uniunii, sau alta. În felul acesta fiecare asociație își menține independența și autoritatea proprie. Asta la nivel de principii. Mai multe amănunte și modalități vor fi stabilite de cei din comisia de lucru, care vor întocmi statutul și regulamentul de funcționare al Uniunii, astfel ca atunci când Uniunea va căpăta personalitate juridică, să știe toată lumea în ce se bagă. Până atunci însă se va acționa  în regim de ”gentelemen’s agreement”. Uniunea va avea președinți de ședință, nu de conducere. În acest moment astea sunt ideile sub care se dorește a se înființa. Până la realizarea de Jure mai este.
Uniunea, angoasa lui Dogaru
Se mai pune o întrebare, dacă SCMD va putea face parte, (dacă va dori) din această uniune, având în vedere că nu este asociație, ONG, ci sindicat. Totul depinde de dorința membrilor SCMD sau a lui Dogaru, cât va mai fi președinte, dacă nu va avea și el soarta lui Iliescu, dar la câte știu eu, (e punctul meu de vedere personal) Dogaru nu va renunța la conducerea Sindicatului decât dacă sindicatul se va desființa. Cine crede că totul este posibil și că prin vot poate fi mișcat și Dogaru, nu știe ce spune. Numai cine a făcut parte din sindicat și a vrut să vadă, știe câte metode de influențare a votului are Dogaru. Oprea și a sa sufragerie sunt bețe de chibrit pe lângă tacurile cu care manevrează Dogaru ”bilele de vot”.
Deci SCMD, acționând sub altă lege și având alte forme de acțiune, (în plus) față ce ONG-uri, aparent nu ar putea face parte din Uniune, dar dacă sindicaliștii doresc și reușesc să îl convingă pe Dogaru să se alăture, cel puțin spre o colaborare cu Uniunea, atunci s-ar putea spune că Uniunea este o alianță a formelor asociative ale militarilor, iar sindicatul fiind și el o formă de asociere, și-ar putea găsi locul. Rămâne de analizat și dezbătut dacă juridic vor fi impedimente.Până una alta, Dogaru vede această uniune ca pe un pericol și îi sperie pe cei de la ANCMRR și pe președinții altor asociații că Uniunea s-ar pune sub papucul politicului. Această încercare de manipulare nu a ținut la generalul Băhnăreanu și sper ca nici ceilalți președinți de asociații să nu fie botaniști. De fapt lui Dogaru îi e mai teamă de această uniune decât  ministrului, pentru că dacă se realizează, Dogaru va rămâne o simplă vuvuzea neluată în seamă de nimeni, pentru că toate autoritățile vor discuta cu Uniunea. Iată concret ce spune domnul Dogaru despre unirea asociațiilor : ”Pe aceasta linie a colaborarii ne exprimam speranta ca noua conducere a ANCMRR va respinge cantecele de sirena care, sub lozinca „unirii rezervistilor” vor sa implementeze „unirea sub papuc” adica reintoarcerea tuturor rezervistilor sub autoritatea ministrilor de resort. Ne ingrijoreaza tentativa politicului de manipulare a rezervistilor la adunarea liderilor de ONG din ziua de 20.11.2017..”
Păi domnule Dogaru, până la schimbarea conducerii ANCMRR , tocmai asta era asociația, o asociație sub papucul politicului. Abia acuma, prin unire cu celelalte devine o voce de sine stătătoare, în afara papucului ”regulamentar”. Stați liniștit, veți rămâne singurul sub papuc, cel al serviciilor. În ceea ce privește îngrijorarea dumneavoastră, eu o înțeleg. E normal să vă îngrijoreze apariția Uniunii, pentru că rolul dumneavoastră de ”mare lider galactic” va dispărea, iar poziția de membru fără drept de veto nu vă convine. La asemenea orgoliu, dar mai ales cheltuieli, nu se face. Apropo, să știți că întâlnirea din data de 20.11. nu a fost organizată de politic, adică de domnul ministru, ci de un militar, adică domnul general Ionel  Ciucă, șeful SMAp. Așa că înainte de a vorbi, măcar informați-vă, ca să nu se spună că dezinformați.
Cam atâta despre ceea ce își dorește sau cred eu și în mare parte și cei din conducerile asociațiilor enumerate mai sus, că își dorește să fie Uniunea Asociațiilor Militarilor, sau cum se va numi.
Primul pas în comun
Acum să revin la scopul acestui articol. Spuneam că a mai fost făcut un pas real înspre realizarea acestei Uniuni, iar acesta este reprezentat de discuțiile care au avut loc între conducerile FMR, ROMIL, AORR și ANCMRR, discuții în urma cărora s-a decis trimiterea unei scrisori către șefii grupurilor parlamentare și apoi către toți parlamentarii din București, fără deosebire de apartenență politică prin care aceștia să fie avizați asupra impactului social și juridic al Ordonanțelor 59 și 57 și să știe ce riscuri își asumă.
Dorința conducerilor asociațiilor semnatare este ca în teritoriu, membri ai acestor asociații să facă acelașii lucru, adică să multiplice acest document și să meargă la cabinetul parlamentar al tuturor parlamentarilor locali și să îl înmâneze.
Eu aț merge și mai departe și aș spune ca în cadrul discuțiilor să îi întrebe ce opinie au și cum vor vota, eventual chiar să îi pună să semneze pe o copie a documentului dacă vor susține sau nu cererile noastre, pentru a avea o evidență și eventual a vedea apoi cum au votat. Recomandabil ar fi ca discuțiile să fie înregistrate, ca să nu se poate apoi întoarce, ca Lupescu.
Știu că vor fi foarte mulți sceptici  care vor spune că facem degeaba toate astea, că ei vor face tot ca ei. Sunt de acord, personal cred că nu vom schimba nimic, decizia politică este luată și am spus de ce, dar ESTE NEVOIE SĂ FACEM ASTA, pentru că :
1.       Este cazul să arătăm că în sfârșit ne trezim și nu vom mai fi marea mută, că ne unim și vom fi mai mulți care merg în cadență;
2.       Trebuie să îi abordăm individual pentru a nu le da posibilitatea să spună că nu au știut situația, că au fost păcăliți de media sau declarațiile nu știu cui;
3.       Vom ști cu cine avem de a face individual și vom putea la viitoarele alegeri să le spunem fiecăruia în față, de ce nu merită să mai ajungă în Parlament;
4.       Luați la grămadă toți dau vina unul pe altul, dar este curios ce vor spune fiecare pe rând;
5.       Vom putea apoi, adunând listele să facem o listă comună cu aleșii care nu mai merită aleși pentru ca odată așezați pe listă la viitoarele alegeri, să știe toți militarii, chiar și cei neafiliați, pe cine nu trebuie să pună ștampila. Mă angajez să public aceste liste.
6.       Nu se știe niciodată, poate totuși totuși vom face ceva, dar cel mai important lucru este că vom realiza ceva în comun.
Este de dorit ca delegațiile care vor merge la parlamentari în teritoriu să fie formate din reprezentanți ai tuturor asociațiilor care au semnat documentul.
Aș mai avea o propunere. În ziua în care Ordonanța va fi discutată în Parlament, să ne adunăm cât mai mulți în fața Parlamentului, la toate intrările, fără urlete, fără țipete, îmbrăcați decent, fără articole de ținută militară, pentru a nu încălca prevederile regulamentului privind portul ținutei militare,  eventual cu o eșarfă kaki,  sau de camuflaj, pentru a se ști pe cine reprezentăm și de ce suntem acolo. Cred că se poate.
Scepticilor și defetiștilor le spun că orice este mai bine decât nimic sau, cum se spune în tactică, o decizie proastă este mai bună decât nici o decizie.
Iată documentul care va fi înmânat luni celor menționați în document. Rămâne ca la nivel local, în măsura în care veți dori, membrii filialelor   asociațiilor semnatare să treacă la abordarea parlamentarilor cât mai repede.

Succces!

Militari, luați cadența