Decembrie 89 frânturi de adevăr – excursia Craiova –Timișoara

Se spune că adevărul eliberează. Poate, dar  pe unii MINCIUNA  îi ține în libertate.
În fața blocului meu e un general. Un general store apărut la ceva timp  după discutatele evenimente din Decembrie 89. Înainte de 89 ”generalii” nu aveau magazine, doar statul își putea permite. Acum toate străzile au astfel de magazinele care țin cam cât țin și șpăgile sau până cineva e prins cu mâța în sac, fie că e patronul magazinului, fie vânzătorul, fie cel care a închiriat spațiul. Cam așa e și cu acest magazin general așezat pe strada general Magheru. Aici dacă stai pe una din băncile magazinului alături de vecini, liceeni sau lucrătorii de la RDS-RCS care își fac planul de bătaie dimineața pe băncile din fața generalului, auzi cam tot ce ai vrea să știi și ce nu ai vrea. Așa s-a întâmplat să stau și eu acum câteva seri pe o bancă și am auzit cum a fost cu plecările craiovenilor la Timișoara în Decembrie 89. Cum eu eram militar pe vremea aia, nu am avut ocazia să văd Timișoara în acele zile, dar mi-au spus doi vecini, ambii șoferi, unul la Electro, unul pe la Gărzile patriotice. Ambii au confirmat cele auzite de mine încă de pe atunci. Ambii au fost la Timișoara, dar în zile diferite.   Iată ce au povestit cei doi și le redau poveștile pentru că cei care vin după noi trebuie să știe și ei cum s-au întâmplat lucrurile, nu așa cum le spun ”istoricii de partid și de stat”. Cei doi povestitori sunt, să zicem, Ilie și Ion.
Povestea lui Ilie
Ilie povestește că în noaptea zilei de 18.12.1989,o parte din  muncitori de la Electro, au fost  adunați în secții și anunțați că urmează să plece la Timișoara. Li s-au dat arme din dotarea GP, dar fără  muniție. Tot ce știau era că la Timișoara au loc acțiuni de destabilizare a statului, că elemente dușmănoase au atacat  armata și instituțiile statului, că ”statul de drept este amenințat”. Pe tren oamenii erau speriați. Nu știau unde se duc, ce vor găsi acolo și ce vor fi nevoiți să facă. Le era teamă să și vorbească între ei, deși se cunoșteau de ani buni, sau poate tocmai de aia. Nu știau nici ce se întâmplă acolo dar nici ce vor face, le era teamă și să facă și să nu facă ceva pentru că nu aveau nici cea mai mică informație, în afară de ceea ce auziseră la radio, tv sau diverse posturi de radio ”străine”. Ilie nu a știut să spună nici câte vagoane erau, nici câți oameni, nici câte garnituri, pentru că au plecat noaptea, au ajuns noaptea. Ajunși în gara din Timișoara, pe peron au fost întâmpinați de două  persoane, o femeie cu un copil de aproximativ un an,  mort, în brațe, cu fața arsă și un bărbat cu pâini în brațe, care le-a spus: ”Cine vrea să ajungă așa, și a arătat spre copil, să treacă în partea asta și a arătat în partea femeii, cine nu, să treacă în partea cealaltă.” Aproape toți au trecut în partea ”cealaltă”. În scurtul timp cât au trebuit să aștepte schimbarea locomotivei și avizul de înapoiere de la CFR, o parte din ei au mers împrejurul gării. La un magazin de produse din carne unde erau expuse produse care nu se prea găseau prin Craiova, cineva, un localnic, a aruncat cu piatra în geam și i-a îndemnat pe muncitori să intre să se servească, ceea ce cei mai mulți din ei au făcut și s-au retras în vagoane. A doua zi garnitura era în Craiova fără ca muncitorii să fi văzut măcar,  centrul Timișoarei.Eu auzisem chiar de atunci, din Decembrie că oamenii au fost întâmpinați cu salam și cârnați de la Comtim și convinși astfel să se întoarcă acasă, dar uite că acuma am auzit că (cel puțin unii dintre ei) s-au ”întâmpinat și convins singuri” cu mezeluri. Poate e vorba de o altă serie, dar despre seara aceea, s-a întâmplat așa.
Povestea lui Ion
Cealaltă persoană Ion, povestește că în noaptea zilei de 19 spre 20 Decembrie, o altă garnitură, condusă de colonelul M de la Gărzile Patriotice, organizată de organele  de partid, pleacă spre Timișoara. Oamenii erau înarmați cu bastoane de cauciuc. Înainte de plecare colonelul se destăinuie unui om de încredere și îi spune că fiul său fiind CI-st la Timișoara îl va aștepta în gară și îl va informa cu privire la situație și la ce e de făcut. Odată ajunși acolo,într-adevăr, este întâmpinat de un bărbat îmbrăcat civil, care îi spune că totul este sub control, nu are rost să meargă în oraș, să se întoarcă. Colonelul scoate pistolul,  trage un foc în aer ca să se facă auzit și anunță oamenii să se urce și să rămână în vagoane, că se vor întoarce la Craiova. Inițial de frica urmărilor intenționau să coboare la întoarcere în Ișalnița , dar până la urmă, după o așteptare de 5 ore  în Filiași garnitura a ajuns în gara Craiova cu oameni cu tot și au debarcat fără probleme.
Întrebări
Acestea sunt faptele descrise de cei doi și nu am nici un motiv să nu îi cred, că doar nu au fost declarații date  în fața procurorilor ca să îi bănui că ar ascunde sau urmări ceva.
Aparent poveștile sunt inofensive și nu ar aduce nici o informație demnă de luat în seamă. Eu însă am remarcat mai multe lucruri comune, și anume:

1. În ambele cazuri plecarea s-a făcut noaptea urmând a se ajunge și acționa  noaptea;
   În ambele cazuri nu a fost adusă nici folosită muniție, atât armele cât și bastoanele fiind aduse fără îndoială la intimidare;
2. În ambele cazuri garniturile au fost așteptate, deci se știa de către ”organe” că vor veni ”manifestanți ” de la Craiova ;
3. Cei care îi așteptau nu erau ageamii, erau specialiști în manipulare și intimidare;
4. În ambele situații s-a considerat că nu (mai) este nevoie de ”ajutoare” pentru că este clar că cei doi din cazul Ilie nu erau simpli cetățeni ai Timișoarei, erau oameni trimiși de ”organe” să îi oprească sau poate chiar și să verifice reacția cetățenilor la astfel de manipulări și amenințări. Nu ar fi exclus ca copilul purtat în brațe să fi fost o păpușă abil deghizată sau chiar un copil decedat în cu totul alte condiții decât cel insinuat. Nu cred că o mamă ar fi venit cu copilul ei în brațe ca să oprească niște cetățeni. Acțiunea a fost bine regizată și jucată.                                                                                                                                                                                  Acum se pun automat și câteva întrebări:

1.Cine a decis trimiterea garniturilor la Timișoara și cu ce scop. Cu ce scop real, nu cu ce scop declarat;
2. Cine  decis să întoarcă garniturile în Craiova fără a fi debarcate și de ce, cu ce scop? Cu ce scop real, nu cel declarat;
3.Ce a însemnat ”totul este sub control” pentru fiul colonelului M? După cum au decurs lucrurile se poate trage concluzia că tot ce s-a întâmplat între 16 și 18 a fost ok pentru persoana și serviciul respectiv, adică și activitatea pastorului Laszlo Tokeș și acțiunile provocatoare la adresa unităților militare dar și intervenția asupra demonstranților, ca și victimele.
4.Dacă pe 18 s-a constatat că nu e cazul să intervină oltenii în Timișoara, de ce au mai fost trimiși și pe 19?
5. Atunci, cu ce scop au fost trimiși/aduși acei oameni? Pentru a apăra loviluția sau pentru a o înăbuși? Pentru a crea mai multă confuzie și debandadă?
6. A fost vorba de o bătălie între cei care au cunoscut scopul și ce va urma să aibă loc, sprijinind astfel acțiunile inițiate de Tokeș și cei care au dorit să apere ”statul de drept” sau ambele inițiative au plecat de la aceeași autoritate și parte a conflictului?
7. A fost totul o manevră pusă la punct din timp, sau efectiv s-a acționat pe situați și au fost contramandate ordine după o analiză mai adâncă?
8. Cei care au luat deciziile trimiterii și readucerii garniturilor la Craiova au fost unii și aceiași sau părți diferite aflate în conflict, cu scopuri total opuse?  În mod cert cei care au fost trimiși acolo, și mă refer la muncitori nu la liderii lor și secretarii de partid care au organizat totul împreună cu serviciile de securitate și informații,  nu au știut în ce sunt băgați și ale cui jocuri le fac. Dar cei care i-au trimis știu cine a dat ordin și urmărind activitățile și cariera acestora de după Decembrie 89 știu și cu ce scop.
Istoria se repetă, dar nu se cunoaște
Același lucru în știu și cei care au investigat evenimentele și au blocat procesele pierzând documente, mărturii, așteptând să moară martorii incomozi aruncând totul în derizoriu. Pentru mine , un lucru este clar: NU S-A DORIT ȘI NU SE DOREȘTE AFLAREA ADEVĂRULUI, PENTRU CĂ ADEVĂRUL NU FACE BINE NICIUNUIA DIN CEI EMANAȚI DUPĂ 89.  În acest sens pot spune că emblematică pentru tot ce s-a întâmplat în Decembrie 89 este moartea lui Milea, care  pentru unii a fost înger, pentru alții drac, dar nimeni nu poate spune cu certitudine ce a fost, nimeni în afara celor care au fost acolo  când a murit. Poate a fost doar înger, poate doar drac, poate a fost înger convertit sau drac spășit. Toți cei care am rămas după el ne luptăm în aceeași incertitudine cunoscând doar fragmente din realitate, fără a avea posibilitatea să punem totul cap la cap. Cei care au dirijat fiind dirijați la rândul lor de alții au început să dispară unul câte unul. Lupii au fost puși paznici la oi, criminalii și-au investigat propriile crime albindu-se, iar cine speră că totuși se va afla adevărul după moartea  Ilieștilor, așa cum alții au sperat că se va afla ceva după moartea lui Stănculescu, se înșeală pentru că aici nu e vorba de culpa unuia sau altuia, aici e vorba de culpa unui sistem întreg creat și crescut pe aceste crime. Iar cei care vor veni după ei vor fi copii celor care astăzi sunt copii criminalilor de ieri așa cum Iliescu este copilul lui Ceaușescu, Ceaușescu a fost copilul lui Dej, FSN a fost copilul PCR-ului, PSD-ul, PNL-ul, UDMR-ul sunt copii FSN-ului, SRI-ul copilul Securității, Helvig copilul lui Maior, Maior al lui Măgureanu, Măgureanu al lui Iulian Vlad, etc etc.
Apropo, nu e ciudat că de-a lungul timpului, au fost dezavuați, uneori criticați, alteori puși la zid lideri politici sau militari dar nici un serviciu secret nu și-a mitraliat foștii lideri  chiar dacă au fost admise chiar cu jumătate de gură, la modul general ”scăpări” și crime comise? Așa că singura șansă de a afla adevărul este ca fiecare să spună ceea ce știe și poate cândva, peste ani, zeci sau sute de ani se va forma imaginea completă. Din partea oficialilor și statului, nici o șansă.
Și totuși, ce firmă de turism a organizat excursiile? Să fie tot aia externă ca și în cazul Rușilor de la Brădești?


Decembrie 89 frânturi de adevăr – excursia Craiova –Timișoara