duminică, 2 aprilie 2017

Nedumeriri

intamplari
Două întâmplări, minore, pot spune chiar lipsite de importanţă pentru viaţa mea sau mersul înainte al societăţii multilateral distruse, petrecute azi, m-au făcut  să mă întreb dacă nu cumva am petrecut inutil 60 de ani de nu mai înţeleg ce, dar mai ales de ce se întâmplă unele lucruri. Poate o să spuneţi că nu am ce face, dar nu e adevărat, a venit primăvara, mă aşteaptă grădina şi sunt multe de făcut pe acolo. Dar să vă spun despre ce e vorba. Primul subiect l-am abordat deja pe FB dar îl pun şi aici.
De dimineaţă, la ora 8, când pleacă copii la şâcoală, eram cu Nerro la pişarea de dimineaţă, alţii îi spun plimbare dar eu recunosc că nu îl scot afară să îl plimb ci sa îşi golească băşica şi maţele. Ca de obicei, pe lângă mine treceau băieţi şi fete, către liceul de peste drum . Fetele, mai toate cu pantalonii rupţi în genunchi dar rupţi rău, nu doar aşa crăpaţi sau tociţi cum m mai văzut. Pe vremea mea se spunea de unii că au pantalonii rupţi în fund. Azi îi au în genunchi .
Cum eu după pensie m-am retras la ţară în perioada agricolă, m-am gândit că or avea şi ele bunici care au grădini şi după şcoală merg fetele la sădit roşii, ceapă, răpicat, copilit, etc. Le compătimeam dar le şi lăudam în gând deşi unele arată atât de „sănătoase” încât cu greu ar mai putea să se ridice dacă ar sta în genunchi. Cum le priveam eu cu compătimire, o aud pe una, care schimbase brusc direcţia, strigând peste umăr unui coleg ” vezi că azi sunt răcită, sau ceva de genul ăsta, găseşti tu ceva!”. Am realizat că nu mergea la bunici, că dacă ar fi fost aşa, ar fi scutit-o părinţii. Şi atunci singura variantă este că lucrează undeva part – time şi freacă podele sau cam aşa ceva. Doamne unde am ajuns să lucreze copii noştri în asemenea condiţii încă de mici ca să ne întreţină, pe noi părinţii şi bunicii fără minte. Şi ne mai mirăm că frumosul ăla tânăr şi liber lider de studenţi,  Andrei Nuştiucum vrea să ne ţină acasă la referendum pe noi, ăştia cu mintea slabă.  Păi nu are dreptate băiatu ?
A doua întâmplare se petrecu acu o jumătate de oră. Veneam de la tenis şi am dat prin piaţă să iau d’ale gurii. Undeva în faţa mea, o puştoaică de 25-30 de ani aplecată asupra unei alte puştoaice de 5-6 anişori îi tot repeta „ baaaaaaaaau, baaau, baaaaaau” iar aia mică nu o băga în seamă, cum nu ne bagă pe noi preşedinţii, guvernele sau parlamentarii în chiloţi sau cei  cu mitralieră la căpătâi. Probabil  puştoaica aia mai mică mai aştepta şi ceva mai inteligent după bau, dar neprimind nimic, dădea cu flit. Văzând că aia mică nu  răspunde, puştoaica de 25 de ani s-a ridicat demnă, pe principiul că cel mai înţelept cedează şi a plecat. Trecând pe lângă mine, i-am spus şi eu cu acelaşi ton, „BAAAAAAAAAU!”. A întors capul şi mi-a aruncat nişte săgeţi de credeam că o să fac comoţie cerebrală ceva. Acum eu chiar nu înţeleg cu ce am greşit. M-am purtat şi eu cu ea cum s-a purtat ea cu aia mică-mică, am încercat să dezvolt o conversaţie, la acelaşi nivel, având în vedere că diferenţa de vârstă dintre ea şi puştoaica cealaltă era aceeaşi cu cea dintre mine şi ea. Şi atunci de ce s-a uitat aşa urât la mine?
Eu nu mai stau pe aici, plec la moşie, acolo nu se uită nimeni urât la mine, pot să spun şi cuţu-cuţu, celor din curte, nu se supără, dimpotrivă. Gata, am plecat. Baaaauuuuu!
Ca să nu zică cineva că am îmbătrânit şi m-am prostit, vă mai spun una, de pe vremea când eram de vârsta puştoaicei ăleia mici -mici. Eram la Ocniţa, Vâlcea şi părinţii ne-au dus la oraş, la Ocnele Mari  la Teatru de păpuşi să îl vedem pe Ţăndărică, un personaj foarte căutat pe vremea când teatru de păpuşi ţinea loc de desene animate şi  nu aveam superman sau bat-man la aragaz. Pentru că mi-a plăcut dezinvoltura personajului, când am ajuns acasă, nu am mai aşteptat să ne mai schimbe părinţii în hainele de joacă, am luat o foarfecă şi mi-am tăiat hainele, cămaşă şi pantaloni, pentru că aşa îi avea şi Ţăndărică şi cum fusesem duşi să îl vedem am crezut că e un exemplu de urmat. Nici acum nu înţeleg de ce mi-am furat-o, că doar am vrut să fiu aşa ca Ţăndărică la care ei mă duseseră. Deci, nu m-am prostit la bătrăneţe…. am fost aşa de mic.


Nedumeriri

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.