Ferească Sfântul !

 Marţi…
Zilele acestea,  mai precis Marti, 23 August, zi istorică, Brigada 2 din Craiova a primit un nou comandant, pe colonelul Daniel Petrescu, fost comandant la B 2 Călugăreni, ulterior cu alte funcţii în ţară şi pe afară. Scriam acum câteva luni, tot într-o marti,   dar de Aprilie, la plecarea Blaiului că nu înţeleg de ce nu a fost numit atunci un nou comandant şi se tot lungea boala cu împuterniciri şi la Brigadă şi la B 26 Neagoe Basarab. De atunci la B 26 a expirat împuternicirea dată lui Niculescu şi a fost numit alt .. împuternicit care aşteaptă şi el să îi expire mandatul. Că aşa este la noi în armată, nu mai avem nici tehnică, nici soldaţi şi nici comandanţi, o tot lălăim cu improvizaţiile până moare purceaua în coteţ. Adevarul este că nu este nimeni atât de tare pe poziţie încât să spună: aici eu comand, eu decid, nici măcar la nivel SMG, toţi aşteaptă comanda politică că nu se ştie niciodată când se supără cineva,  undeva,  în Pădurea Tutelară şi aruncă bomba. Nu numai ţara, ci şi armata s-a umplut de impotenţi.
Ei bine spuneam ca la Brigada 2 Rovine, a venit un nou comandant, un ofiţer capabil, fără  îndoială, nu doar şcolit dar şi cu amprente pe creier. Întrebarea este cât de tare este pe picioare, că la noi,  acum aici suntem deficitari. Care cum este aşezat pe un scaun, uită mersul în picioare, stă mai mult pe scaun  şi nu se ridică de acolo de teamă să nu i se ocupe postul, şi chiar şi  de mers  merge pe vine… că nu îl mai lasă guta să se ridice vertical.  Cei mai mulţi comandanţi,  acolo mănâncă acolo dorm, acolo semnează hârtii  acolo respiră, acolo transpiră, dar de teamă mai mult decât muncind. Cum va fi domnul Petrescu?  Asta nu poate spune nici el, pentru că fiecare nouă funcţie aduce noi obligaţii şi îndatoriri  şi nu e uşor să îi mulţumeşti pe toţi cei care .. au contribuit la ridicarea ta nu ? Nu mă refer aici neapărat sau exclusiv la mulţumiri materiale ci şi la cele morale, de încredere, deci legale. Una peste alta, aşa cum spuneam, citind CV-ul noului comandant al Brigăzii, nu poţi să nu rămâi impresionat de multitudinea de cursuri, misiuni, funcţii, cele mai multe .. prin afară.
Istoria, o lecţie neînvăţată

Aici intrăm pe un subiect care ar trebui să dea de gândit celor care conduc destinele ţării şi ale armatei în special. Îmi amintesc că imediat după actul de trădare al lui Mihai, cel de la  de la 23 August 1944, noii săi prieteni au trecut mai întâi timid, apoi en gross la „primenirea” cadrelor armatei, înlăturând din funcţii ofiţerii, armata  „burgheziei” apoi pe cei ai regelui, după 1947, iar apoi pe cam toţi cei care aveau şcoli prin Franţa sau Germania, aducând la comandă elemente „de bază” ale clasei muncitoare, pe care i-au şcolit mai întâi la „Frunze” apoi prin şcolile de partid făcând la grămadă ofiţeri, ca şi ingineri şi profesori, cu patru clase.
Apoi, după acel val a urmat valul „naţional” în care nici cei cu şcoala la „Frunze” nu mai erau bine văzuţi, uşor-uşor au fost trecuţi pe linie moartă, s-au înfiinţat direcţii prin serviciile secrete care îi urmăreau îndeaproape pe cei şcoliţi peste graniţă, chiar dacă oficial erau şcoliţi de prieteni. Prieten prieten, dar brânza era pe bani aşa că puţină  supraveghere nu strica,  şi cred că a fost o măsură înţeleaptă, pentru că unii, ( a se vedea cazul Militaru) uitaseră cărei armate şi ţări aparţin.
Urmează faza pe sistem.
După Decembrie 1989, a urma prigonirea, decimarea  „ofiţerilor, armatei  lui Ceauşescu”. Nimic din ce fusese educat până la Loviluţie nu mai era bun, armata era „ căpuşată” de „ceauşişti”, trebuiau schimbaţi. Noii „prieteni” , strategicii,  au investit milioane de dolari ca să îi convingă pe militari să plece acasă, le-au dat bani pentru salarii compensatorii, le-au promis convertiri profesionale, numai să îi vadă plecaţi şi armata decimată.  Vechea armată era „greoaie” , nu se putea „mişca” aşa cum voiau noii parteneri, iar noua veche clasă politică a achiesat, distrugând nu numai fabricile autohtone şi producţia proprie de armament, nu numai organizarea apărării, nu numai structura forţelor armatei ci şi încrederea românilor în propria armată şi capacitate.A fost desfiinţată obligativitatea apărării ţării, iar acuma culmea, se vorbeşte din nou despre asta, pentru că nu mai are cine  să ne apere, „profesioniştii” îi apără pe alţii prin nisipuri mişcătoare. S-au schimbat oameni, regulamente, principii, reguli fronturi. În cadrul acestor schimbări impuse de slugărnicia, incompetenţa şi laşitatea co0nducătorilor politici şi militari, au fost desfiinţate unităţi, şcoli şi licee militare, depozite strategice, deconspirate, apoi vândute utilităţi ale armatei  de importanţă vitală pentru ţară, armata a rămas în curul gol şi la propriu şi la figurat. Sudul şi Vestul ţării  au fost lăsate descoperite, cu doar ceva batalioane,  deoarece se credea că nu mai avem nevoie de apărare acolo, acolo avem „prieteni” din alianţă,  ne apără ei. Apoi ne-am trezit că nu e chiar aşa şi ne-am apucat să reînfiinţăm brigăzi, unităţi, şcoli  ( a se vedea Brigada de la Timişoara, Liceul Militar de la Craiova şi altele).
Apărarea multi …glumătătă
Recent, foarte recent urmează bomboana pe colivă, defiinţăm unităţi şi mari unităţi naţionale, pentru a înfiinţa „comandamente şi unităţi multinaţionale” în care termenul multinaţional este un termen eufemistic, el de fapt fiind stâlcit de o caricatură binaţională, în care elementul „internaţional „este format de o naţiune care nu este nici cal nici măgar, nici cu NATO, nici împotriva ruşilor, dându-ne peste nas, mai bine zis peste nasul prezidenţial  cu tupeu.
De ce numai noi ?
Privind toate aceste avataruri ale armatei române nu pot să nu mă întreb cât de proşti suntem noi românii încât să nu ne cunoaştem şi să nu ne urmărim interesul naţional, luându-ne întotdeauna după „sfaturile” sau „indicaţiile preţioase” ale altora într-un domeniu în care se ştie, nimeni nu poate conta decât pe ceea ce are în ogradă. Numai noi putem fi în stare să ne îngrămădim să promovăm acum tot ce este şcolit de „partenerii strategici” deşi, de-a lungul istoriei, ne-au şcolit şi turcii,  şi francezii, şi germanii şi ruşii şi apoi ne-am bătut pe rând sau la grămadă  cu toţi,   şi toţi ştiau şi punctele noastre strategice şi echiparea şi dotarea şi calităţile dar mai ales slăbiciunile comandanţilor. Astăzi promovăm puternic nu pe toţi cei şcoliţi în afară, e adevărat, dar în mod cert pe toţi cei „recomandaţi „ de Înalta Poartă,  care are grijă să recomande, nu neapărat oameni vânduţi, dar oameni a căror fidelitate faţă de „alianţă” a fost testată  probată de-a lungul timpului şi care au avizul serviciilor „specializate”.
Ferească Dumnezeu!
Ferească Dumnezeu sau Allah, să vină o perioadă Erdogan şi peste noi, sau un nou 89, pentru că atunci toţi cei şcoliţi de Soroş sau Marshall vor fi înlocuiţi după modelul celor şcoliţi de Gulen, iar  armata română va rămâne condusă de mecanici conductori, care nu că nu ar fi capabili, dar nu  ştiu dacă vor folosi frâna de mână. Sunt convins că undeva în istorie ne va aştepta momentul când cei care au cedat total interesul naţional pe interesul „alianţei” vor fi judecaţi. Mă întreb doar când va fi acel moment şi cine vor fi sau cum vor fi cei care îi vor judeca pentru că până acum judecătorii,  de-a lungul istoriei,  au fost din ce în ce mai .. neîndurători.
Să mă întorc la .. noul comandant al Brigăzii 2 Rovine: Evenimentul a trecut aproape neobservat, doar două ziare au anunţat evenimentul şi şi alea din comunicatul .. prefecturii Dolj, care a făcut din asta un fapt de glorie.. politică. Mai mult, în fotografia de grup, numărul oficialilor şi al membrilor comandamentului Brigăzii, a fost depăşit de cel al asociaţiilor rezerviştilor. În total nu au fost mai mult de 20. O să fie mai mulţi probabil când se va tăia panglica reînfiinţatului Liceu Militar sau la înfiinţarea viitoarei Brigăzi Multinaţionale că doar .. suntem români nu? Până una alta, succes noului comandant al Brigăzii 2 Rovine, că s-ar putea să fie ultimul.
Ferească Sfântul !