Nici la fotbal…

Am încercat să mă abțin de la comentarii privind meciurile echipei naționale dar mă râcâie. Am văzut, ca orice român,  meciurile echipei de fotbal la Campionatul European deși nici nu mai știu de când nu mă mai uit la fotbalul românesc, așa cum nu îmi vine să mă uit nici la televiziunile românești, indiferent cine le finanțează. Dar ce să fac, nu mă pot detașa de problemele și suferințele românilor indiferent de domeniul în care se manifestă.
O sa încerc să nu comentez prea mult meciurile sau jocul în sine, pentru ca atunci când cei care au condus fotbalul românesc în ultimii 25 de ani sunt fie la închisoare, fie eliberați dar cu ”studii” la mititica, fie condamnați cu suspendare pentru abuz(care însă au șanse mari să scape grație modificărilor aduse de CCR), la ce te mai poți aștepta din partea fotbaliștilor, cei educați, promovați, finanțați cumpărați și vânduți de o  federație coruptă , ca întregul sistem românesc. Bănuiesc că nu a uitat nimeni cum a fost ales domnul Burleanu sau Iorgulescu și cum și-au vârât coada domnii Dragnea și Ponta și în alegerile din fotbal.
Apropo de fotbal, am auzit ca Adi Mutu vrea să tragă linie activității fotbalistice și să  își organizeze ”ieșirea” din fotbal, pe Național Arena, că doar este o personalitate. Da, dar eu aș vrea să văd cum trage și ultima liniuță și își face ieșirea și  din activitatea pentru care s-a făcut cunoscut în întreaga lume.
Revenind la jocurile echipei naționale, cum spuneam, nu mă miră rezultatele echipei. Păi ei au plecat în Franța ca să se poată lăuda că au fost, că au stat într-un castel și că s-au calificat. După ce au aflat cu cine sunt în grupă, imediat Federația a stabilit obiectivul: Ieșirea din grupă, adică să reușească să nu fie ultima echipă din grupă. Bineînțeles că atât conducerea FRF, cât și a echipei dar mai ales jucătorii, sunt atât de plini de ei, încât cred că vom bate Albania cu un genunchi legat la ochi,și astfel ne putem premia toți, de la ultimul jucător până la ultimul portar de la FRF, pentru îndeplinirea Obiectivului. La conducere de rahat, obiectiv de rahat, rezultate de rahat și,  parcă văd, obiectiv ratat, pentru că eu cred că meciul cu Albania va fi cel mai greu.De fapt caracteristic pentru modul in care Iordănescu vede fotbalul românesc,este răspunsul său de după meciul cu Elveția, când întrebat cum explică căderea echipei noastre în repriza a doua, a spus, ca și când era normal să fie așa, că fotbaliștii români nu sunt învățați să joace două meciuri într-o săptămână. Să nu îți vină să îl iei la palme? Păi dacă știa că sunt proști la capitolul pregătire fizică, ce a făcut cu ei în pregătiri, a pupat cruci? Deci sunt de vină organizatorii care nu au făcut fotbaliștilor români program de lăuze.   Mama lor de capitaliști! De bine de rău, Franța și Elveția sunt calificate, se pune problema doar care e a treia echipă, iar dacă cineva crede că Albania, participantă prima oară la o asemenea competiție se va lăsa bătută de România, doar pentru că așa crede Iordănescu, Cheșeriu sau Torje, se înșeală. Reamintesc că în calificări Albania a jucat cu   Portugalia, Danemarca, Serbia, Armenia și a lăsat acasă Serbia și Danemarca, așa că cine consideră Albania victimă sigură să nu se grăbească. Nici Franța nu e sigură de victorie, până la ora asta cele două echipe au jucat de două ori, amical, meciuri din care albanezii au luat 4 puncte. Deci, tare îmi e teamă că nu vom reuși să ne atingem obiectivul nici în condițiile în care avem practic cea mai ușoară grupă, cu cele mai mari șanse de calificare.
Am fost în Albania de trei ori, odată în 97, cu ocazia primelor alegeri libere și apoi acum, în ultimele 6 luni, de două ori. Pot spune că dacă echipa de fotbal a Albaniei a făcut  în ultimii 20 de ani aceleași progrese în fotbal cum a făcut în infrastructură și agricultură, nu avem nici o șansă în fața lor. Albanezii își cunosc interesul și când vor să obțină ceva, se luptă cu adevărat, pe viață și pe moarte. La ei antrenorul nu își permite să facă echipa după simpatii personale,politice, ciubucuri, sau influențe mafiote cum se obișnuiește la noi.  La noi fotbalul reflectă fidel situația generală, nici fotbaliștii, nici conducerea fotbalului românesc și nici măcar suporterii, nu sunt veniți de pe altă planetă, sunt  frământați,crescuți, dospiți și copți în cuptoarele ciubucăriei și curvărăsiei naționale. Fotbalul românesc este la fel de corupt, urât și mizerabil, ca și viața politică, socială, ca întregul sistem. Și atunci de ce avem pretenții la performanță și de ce ne punem speranță în niște jucători care înaintea meciurilor merg prin cluburi să agațe cruduțe?
Recomand împătimiților din fotbal să nu se ambaleze, să privească meciurile detașat, pentru că ar fi păcat să facă infarct pentru niște jucători care au tras sfori ca să fie selecționați și pentru un antrenor care a tras sfori ca să mai primească o stea pe umăr, fiind numit antrenor tot politic. Năstase știe  de ce.
Dacă dormim în cizme când ni se taie drepturile, suntem îmbolnăviți în spitale, ni se distruge sistemul național de apărare, ni se fură voturile, ni se otrăvesc apele, ni se fură pădurile, și alegem în fruntea urbelor primari cu cazier, de ce ne-am mira că fotbalul a ajuns o bătaie de joc și nu mai avem performanțe? Nici la fotbal nu putem ridica pretenții. Nu văd de ce am ieși pe stadioane, dacă atunci când suntem furați și mințiți stăm în fața televizoarelor și ne răsculăm doar pe facebook. Bineînțeles trebuie să ne susținem echipa, trebuie să o încurajăm, dar să nu ne îmbătăm cu apă rece și să nu facem din țânțar armăsar, e eventuală ieșire din grupe nu este o performanță, dar o ieșire și o înfrângere în fața Albaniei, ar trebui să ducă la demisii în federație, pentru că atât selecția jucătorilor cât și programul de pregătire, alegerea antrenorului,  starea proastă a fotbalului românesc, li se datorează. Dacă în politică nu putem schimba nimic, măcar în fotbal.  Sau nici în fotbal?
Update: Franța a învins până la urmă Albania cu două goluri înscrise în minutele 90 și 95. Cine  a văzut meciul. știe de ce. La noi, după egalul cu Elveția, pe care după primul meci o consideram victimă sigură, în timp ce ”nea Puiu” dă vina pe pregătirea fizică, antrenorul secund vorbește despre încărcătura psihică, care cică ar fi apăsat pe umerii jucătorilor români.Păi în cazul ăsta propun să participăm cu echipa la jocurilor paralimpicilor pentru că avem o echipă de handicapați emo care nu au ce căuta într-o lume normală. Iar noi, suntem niște părinți denaturați care căutăm mereu scuze și pretexte pentru a justifica proastele rezultate ale copilului.Nu face nimic, trece si asta, se va proceda ca şi pînă acuma, vom schimba antrenoruil dar nu si mentalitatea sau obiceiurile, nu sistemul,  aşa cum am făcut şi cu toate regiile până le-am „privatizat”, am şters datoriile TVR, am  schimbat directorii, fără a cere socoteală nimănui, pentru că oricum banii vin din buzunarele proştilor, aşa că „las-o bă că merge-aşa!”

Nici la fotbal…