Un mesaj ca o ameninţare

Individul Băsescu nu pierde nici o ocazie să şocheze. Capete în gura, înjurături ca la uşa cortului, copii loviţi (în plină campanie electorală), sfidări, nimic nu a scăpat matrozului. Doamne ce bine e să te mai comporţi ca un matelot beat, când eşti preşedinte.Ca matelot şef, comandant de vas, ai ocazia să pui câte un coleg să te ducă în spinare, ca preşedinte te sui în spinarea tuturor românilor şi nu te dai jos nici cu referendumul, că ai tupeu şi te doare în dudă.
De ziua lui, corăbierul s-a retras pe la Sinaia prin Carpaţi aşa cum a făcut de fiecare dată când a vrut să facă o „baie de linişte”. Băile de mulţime nu le mai face prin Bucureşti nu le mai face printre români, că s-a săturat de huiduieli şi trimiteri la origini. Plimbatul prin domenii private, cu sepepişti de jur împrejur oferă garanţia că nu apare nici un „beţişor” să îi zgârie urechea. Apoi plimbatul prin regiuni covăsnene, îi oferă ocazia să se întâlnească cu prieteni dragi, din grupul Csibi Barna,  cu care împărtăşeşte aceeaşi dragoste neţărmurită faţă de români. În plus, zona prezintă  avantajul că dacă te mai trimite cineva acasă, nu înţelegi ce spune şi te poţi lăuda apoi că ai fost aclamat.
De data asta însă cetăţeanul de la Cotroceni s-a plimbat prin Sinaia, mai jos de Sfântu Gheorghe  şi a făcut, conform propriei declaraţii postate pe facebook, o baie de like-uri Nu credeam că o să ajungă vreodată atât de penibil încât să apară în faţa oamenilor şi să se laude că a primit câteva mii de like-uri şi vizualizări sau comentarii. Numai teribiliştii de 14 ani se mai laudă că au primit nu ştiu câte like-uri pe câte o poză luată de pe net şi pusă pe pagina lor de facebook ca şi când ar avea vreun merit în asta. Dar să apari tu ditamai comandantul de vas şi să te lauzi că ai făcut câteva mii de like-uri pe facebook şi că te-au felicitat oamenii de ziua ta, înseamnă că stai rău de tot cu standardele, realizările dar mai ales cu moralul.
Îmi amintesc cum pe vremea lui Ceaşcă, de ziua cârmaciului, apăreau prin ziare zeci de mesaje de felicitare primite de toaşu de la ambasadori şi şefi de guverne,partide frăţeşti sau secretari de partid de prin întreprinderi, iar la telejurnal eram anunţaţi că  tovarăşu a primit nu ştiu câte felicitări. Toată lumea ştia că dragostea cu care era înconjurat era pur oficială, toate felicitările erau la fel, trimise după stas, erau obligaţii protocolare diplomatice care practic nici nu trebuiau menţionate. Dar, măcar erau trimise de cei care le semnau şi nu la ordin. Cu matrozul însă şi cu tehnica asta, mi se pare o chestie de prost gust să vii să te lauzi că ai 185000 de vizitatori, 12000 de like-uri şi 4000 de comentarii sau urări, ca să spunem aşa. Păi asta este  muncă de câteva ore, maxim o zi, a unor tineri dornici de „afirmare” puşi în faşa unor calculatoare care cu  un pic de imaginaţie sau o carte de telefoane în braţe, să tasteze like-uri până li se înnegreşte degetul. Cu câteva sute de lei găsesc şi eu nişte copii la o sală de internet şi în câteva ore mă umplu pe pupici şi inimioare. Bineînţeles  aniversatul nu a plătit nimic, sunt oameni specializaţi şi devotaţi cauzei prin sediile de campanie care au primit această sarcină aşa că nu văd de ce s-ar bucura. Eu chiar aş critica slaba productivitate: păi bine, numai atât?  Am intrat şi eu azi pe pagina de facebook a felicitatului şi iată ce mesaje am găsit :
Continuarea aici :

Un mesaj ca o ameninţare