Lepădarea de principii

"Simone, în noaptea aceasta, nu va cânta cocoşul de două ori şi tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine" (Lc. 22, 34).

Deşi fusese avertizat, deşi i se spusese de către Iisus că îl va trăda, Petru a spus că aşa ceva nu se va întâmpla. Şi totuşi s-a întâmplat, pentru că aşa trebuia să se întâmple, pentru că IIsus prin harul său văzuse ce se va întâmpla, şi o spusese, chiar dacă nu îi plăcea.

Şi atunci, dacă Sfântul Petru s-a lepădat de trei ori în aceeaşi zi de mentorul său căruia îi jurase credinţă şi este în continuare   sfânt, chiar considerat cel mai aproape de sufletul Domnului, având în seamă cheile de la împărăţia Cerului, de ce Sfantul Ioan al sindicaliştilor, cel văzut de Cepaliga în vis ca salvatorul sindicaliştilor, sau “cel mai mare spirit de sacrificiu” conform bibliei după Mandu (l-aţi recunoscut sper pe Iniţiator), nu ar rămâne sfânt şi după ce s-a lepădat de sindicalişti de mai multe ori ?

Am spus mai de multe ori, pentru  că lepădările sale sunt nenumărate, dacă e să ne luăm după adjectivele şi invectivele adresate de Iniţiator sindicaliştilor care întârziau cu plata cotizaţiei sau pensionarii care nu voiau să intre în “turma” păstorului. Dar am să amintesc numai trei, ca să nu creadă cineva că încerc să îi ridic cota “Sfăntului Ioan”.

17.01.2011 Constanţa :Vasile Teofil, un pensionar militar participant la un miting al SCMD, conform îndemnurilor lansate de conducerea SCMD ca toţi pensionarii şi societatea civilă să li se alăture, este bruscat de către Jandarmi. La prima vedere părea că pensionarul a sărit la bătaie încercând să bruscheze forţele de ordine. Imediat conducerea sindicatului se leapădă de pensionar, declarând că acesta nu face parte din sindicat deci nu are nici o legătură cu el. La revederea filmului şi vizionarea din alt unghi se poate observa că pensionarul, membru ANCMRR, este practic împins către gardul despărţitor, ba chiar este lovit de către colegi, poate chiar membri ai SCMD. Ruşinos şi gestul lor, dar şi gestul conducerii sindicatului care i-a întors spatele deşi chemase “la luptă” întreaga societate încă necristalizată la vremea aceea în marea găselniţă CNSC.

8 Iunie 2011:Petre Munjan, un pensionar militar îşi dă foc în faţa Cotrocenilor. Se întâmpla pe vremea când Antena 3 îşi începea programele cu Dogaru şi Pricină şi le termina cu Pricină şi Dogaru, care duceau o luptă imagologică de “zile mari” fiind în tandreţuri cu Felix. Prinşi sau surprinşi de camerele televiziunilor în colimator, sfinţii noştri neştiind cum va reacţiona lumea civilă şi nevrând să se facă de râs îl iau pe "nu ştiu în braţe" şi o scaldă 24 de ore până s-au lămurit că societatea îl compătimeşte pe bietul om şi atunci hop şi ei cu “ sindicalistul nostru”. La primele intervenţii domnii au scăldat-o că nu ştiu, că nu îl cunosc, că să se intereseze, de parcă nu aveau ditamai secretariatul la dispoziţie să le spună că persoana în cauză este sindicalist. Dar au considerat ei că nu e bine să recunoască asta până nu ştiu ce va spune lumea.

11. iunie 2012, pagina juridică a sindicatului:
“Plangerea la CEDO a pensionarilor militari, respinsa cu verdictul de inadmisibilitate, nu apartine SCMD. Apartine unui grup de particulari care au urmat oferta unui avocat de a merge direct la CEDO, fara parcurgerea intregii proceduri prealabile in tara.”

Jalnic anunţ, greţoasă delimitare de soarta şi acţiunea unor colegi sindicalişti care cu un an înainte reuşiseră să obţină o decizie de care au beneficiat toţi sindicaliştii prin celebra deja decizie a ICCJ care a extins ERGA OMNES decizia procesului de la Cluj. Atunci, pentru că era vorba de o victorie, conducerea SCMD s-a grăbit să se lipească printr-un certificat de grefă de cei de la Cluj, s-a grăbit să îşi retragă acţiunea în instanţă lăudându-se cu acţiunea celor de la Cluj. La fel a făcut departamentul juridic şi când un alt pensionar, sindicalist, domnul Trandafir Marian, a câştigat un process pe 329, dar fără ajutorul sindicatului sau al vreunui avocat al SCMD.A sărit să anunţe marea victorie a SCMD când de fapt nu avea nici o legătură cu acel proces, absolut nici una dar era o victorie, şi dădea bine la imagine. De data asta, deşi cei care au pierdut procesul la CEDO erau tot militari, membri de sindicat, conducerea s-a grăbit să se lepede de ei, să îi blameze chiar, că nu au luat pe domnul Gâlcă drept avocat, că nu ar fi urmat preţioasele indicaţii ale CD. RUŞINE CONDUCERII SINDICATULUI PENTRU ACEST MESAJ! Normal ar fi fost să îşi manifeste părerea de rău că nişte colegi ai noştri au pierdut un proces la o instanţă internaţională.

Bonus:Iunie 2012, Conducerea sindicatului prin domnii Dogaru, Pricină şi Rînciog decid desfiinţarea blogului unei filiale pentru că a îndrăznit să le ceară să discute, să respecte dorinţele şi cererile unei colectivităţi, îi retrag calitatea câştigată prin înfiinţarea şi decizia Adunării Generale.  Aceşti oameni calcă în picioare orice principiu de drept umanitar, orice drept cetăţenesc, crezând că pot face legi de guvernare interioară cum vor ei, fără a da socoteală nimănui, că ei, membrii fondatori au drept de viaţă şi de moarte asupra supuşilor.Că ei cred asta, nu mă miră, nu poţi cere cuiva ceva ce nu are şi nici să respecte principii în care nu crede dar le clamează, mă mir numai că sunt atâţia sindicalişti, preşedinţi de filială, membri ai birourilor operative  care nu văd sau nu vor să vadă aceste nelegiuri şi închid ochii de teamă. Teama de a nu se desfiinţa sindicatul, de a nu-şi pierde poziţia de lideri sindicali, de a fi învinuiţi de colegi că nu au ştiut să gestioneze o situaţie, că s-au “luat în gură cu şefii “, teama că dacă se supără Dogaru desfiinţează sindicatul şi răman oamenii cu procesele pe drumuri, teama că vor fi din nou doar nişte pensionari, nu “membri în BO”.  Sunt multe motivaţii spuse sau nespuse, dar nici una nu e suficient de puternică încât să justifice lipsa unui punct de vedere, oricare ar fi el lipsa unei atitudini şi a unei poziţii vizavi de aceste abuzuri care amintesc de vremurile atât de des invocate de cei care se pretind democraţi şi apărători ai drepturilor sindicaliştilor. Care drepturi? Că unul din cele mai elementare drepturi, cel la liberă exprimare, la opinie si atitudine, este călcat grosolan de picioarele celor din conducerea CD.

Şi s-a mai lepădat Iniţiatiorul de principiile pe care se laudă că le respectă atunci când spune “totul pentru SCMD nimic pentru mine”, prin declaraţiile pe care le-a dat de când a fost numit noul ministru al apărării, prin ameninţările, şantajul şi instigările pe care le proferează şi proliferează la adresa unui guvern care doreşte să rezolve problemele pensionarilor. Una este să îţi faci cunoscute punctele de vedere, să îţi expui revendicările şi alta este să şantajezi şi să ameninţi, să pretinză că susţii un guvern pe care însă îl aştepti cu parul după colţ. Dacă asta este strategia domnului Dogaru, atunci ea nu prea se potriveşte cu cea a majorităţii sindicaliştilor.

Iar atitudinea din ultimul timp, umilinţa cu care cerşeste să fie băgat în seamă, să fie chemat la discuţii,. să i se semneze documentul cu care a scos ochii sindicaliştilor (aşa cum se vede cu ochiul liber în celebra scrisoare deschisa adresată copreşedinţilor USL), apoi încercarea de a îşi aroga unele merite necuvenite, legate de iniţiativa ministrului apărării privind înfiinţarea comisiei de lucru pentru modificarea legii pensiilor,( “La propunerea noastra, din acesta comisie vor face parte experti ai SCMD, ANCMRR, Federatiei ONG-urilor Militare, dar si ai organizatiilor similare de la MAI , SRI si SIE.”) dovedesc un lucru ce nu poate fi negat, anume caracterul celor din conducerea CD. În accepţiunea lor, tot ce se întâmplă bine este “la iniţiativa, la propunerea, datorită eforturilor” conducerii luminate a SCMD iar ce se întâmplă rău, nu are nici o legătură cu CD, nu face parte din sindicat, nu îi reprezintă.

Şi bomboana pe colivă în ceea ce priveşte caracterul şi modul în care sunt respectate principiile de către cei care ne conduc, o reprezintă gestul domnului Rînciog, care face ce vrea cu blogurile filialelor, permiţându-şi să intervină pe textele publicate de acestea , fără a înştiinţa, fără a cere acordul celor care au publicat sau scris materialele publicate. Concret, filiala Slatina a publicat pe blogul ei articolul apărut pe Ziua Veche cu privire la discuţiile dintre sindicalişti şi ministrul Dobriţoiu, în integralitate, indicând sursa şi autorul materialului.Pentru că articolul cuprindea şi incidentul cu cererea domnului Bălan şi faptul că domnul Dogaru lipsise de la întâlnire, după postare, domnul Rînciog a binevoit să intervină ca administrator, să taie din articol atât partea referitoare la domnii Bălan şi Dogaru, cât şi sursa şi autorul articolului, astfel că acest material apare acuma pe blogul filialei cu trimitere pe pagina principală, modificat după pofta inimii lui Rînciog, candidatul care voia o lume mai bună şi mai dreaptă, curată, cinstită, după chipul şi asemănarea sa. Doamne fereşte! Dacă aşa vede domnul Candidat societatea şi drepturile omului, să stea acasă. A auzit cumva domnia sa de proprietatea intelectuală şi drepturi de autor, de plagiat sau măcar de bun simţ? Mă îndoiesc.

Închei cum am început cu un alt citat legat de vieţile sfinţilor, pentru că tot se cred unii sfinţi,citat legat  tot de Sf. Petru :

"Petru s-a lepădat de Isus şi a plâns toată viaţa, tu păcătuieşti toată viaţa şi nu plângi niciodată".