WELCOME MISTER TUDOR !

Niemöller a fost pastor evanghelist pe timpul lui Hitler iar  în timpul primului rãzboi mondial, comandant de submarin.

Iatã ce mãrturiseşte:
„Când a venit Gestapoul sã-i aresteze pe comunişti, nu am spus nimic cã nu eram comunist.
Când a venit sã-i aresteze pe evrei, nu am spus nimic cã nu eram evreu.
Când au venit sã-i aresteze pe catolici, nu am spus nimic cã nu eram catolic.
Când au venit sã mã aresteze pe mine (1937) nu a mai fost nimeni care sã mã apere.”

"marți, 15 noiembrie 2011
CUM POTI FI DEZGUSTAT DE ACTIUNILE PROPRIILOR COLEGI
Am incercat, pana acum, sa analizez problematica activitaii si actiunile concrete ale SCMD functie de prevederile legale, ale Statutului si ROF( si cel in proiect pana la CNR si mai ales din perspectiva celui aprobat de CNR).
Am incercat sa nu raspund permanentelor insinuari ale unor colegi “superdotati intelectual si din punct de vedere al experientei” in arta conducerii, referitoare la actiunile membrilor Departamentului Organizare ca singuri cunoscatori ai “mersului pe jos”, ca singuri inventatori ai “gaurii de la covrig”.
Dar toate au o limita.
Si limita a fost atinsa cand acesti ….. nici nu stiu cum sa-i denumesc pentru ca jignesc coala de hartie, si-au permis ca , sub acoperirea de “alesi”( nu prea se stie de cine si cum) sa desconsidere munca unui colectiv de oameni care au pus suflet in tot ce au facut pentru ca sindicatul sa constituie un adevarat factor de stabilitate , credibilitate si incredere in reusita si nu o structura secreta care sa dezinformeze si sa minta proprii membri .
Acesti neica…. si-au permis si isi permit, in continuare, ca pe holurile sediului central al SCMD (si nu numai) sa afirme ca eu, col(r) Tudor Marian, actionez pentru destabilizarea SCMD prin constituirea Consiliului de Coordonare la nivelul mun. Bucuresti, structura care, vezi Doamne, ar fi platforma de creare a unui partid politic.


Doresc sa le comunic acestor “binevoitori”, ca trebuie sa –si faca analize psiho dar, sa nu mearga singuri ci sa-i ia si pe cei pe care ii slujesc si care ii manipuleaza si ii prostesc.
Daca o sa continue pe aceasta linie ii anunt ca am la dispozitie o multitudine de posibilitati de ai deconspira, de a arata membrilor sindicatului adevarata lor fata, dar si pe a stapanilor lor.
Curios pentru mine ramane si faptul ca , tacit, sunt sprijiniti( acoperiti) si au ajuns sa formeze o “gasca” ce lupta prosteste sa creeze si sa mentina o stare de haos la nivelul conducerii sindicatului ( si nu numai).
Nu vreau sa intru (deocamdata) in amanunte care ar deranja si tocurile de la usile sediului sindicatului dar, doresc sa fie cunoscut faptul ca, incepand cu 7 noiembrie a.c. membri Departamentului Organizare , implicit eu ca sef al departamentului, dupa prezentarea analizei activitatii departamentului, ne-am retras din acest department asigurand posibilitatea intrarii in stare de normalitate a sindicatului.


Consider aceasta actiune ca un gest just , impus de existenta ROF, aprobat de CNR si intrat in functiune incepand cu 3 noiembrie a.c., de aparitia unor structuri noi care ne obliga la restructurare si nu in ultimul rand ca pe un gest de onoare manifestat , pana acum, de Comisia de Cenzori si de Departamentul Organizare.


Sper ca am fost inteles de membrii sindicatului care actioneaza pentru binele sindicatului fiind sigur ca supercarcotasii vor fi zapaciti de cap si vor interpreta in sens stict personal cele spuse ,uitand ca, interesul general primeaza.
Col(r) Marian Tudor"

Am citit această scrisoare a domnului Tudor şi primul gand m-a dus la BD renumita Brigada a lui Toma Caragiu, şi replica lui Dem Rădulescu „Ia să vedem ce avem noi aici” , întărită de Jean Constantin „ Da , chiar aşa, ce avem noi aici ? „

Păi ce să avem , avem un băiat deştept cum spunea bunicu, Moş Corniţă ale Buturoagă, sau un băiat deşteptat, cum spun eu, nepotul lui.

Domnul Tudor a căzut în dizgraţia tătucului care şi-a pus echipa de zgomote să îl muşte. Domnul Tudor şi Marian a devenit periculos şi incomod pentru tătucu. De când ? Nu de azi, nu de ieri . Primele semnale de îngrijorare au venit pentru El Comandante, de când cu organizarea mitingului din 25 Octombrie 2010, când toată lumea a lăudat organizarea activităţii de către sectoarele din Bucureşti sub îndrumarea domnului Tudor şi a colegilor de la sectorul 6. Atunci s-a aprins primul beculeţ şi laudele primite de organizatori nu au fost pe placul tătucului, pentru că nu se pomenea numele dânsului ci al altora. Atunci a realizat prima oară ce pericol înseamnă un băiat deştept.

Timpul a trecut, dorinţa de afirmare a tătucului nu putea fi completă fără a folosi cât putea pe cei ce ştiau ce şi cum în problema organizării. Şi uite aşa domnul Tudor se vede şef departament organizare, apoi membru în Comitetul Director, dar neoficial,(un fel de ministru fără portofoliu, atâta vreme cât nu a fost ales şi confirmat de CNR) apoi vicepreşedinte(tot fără portofoliu) dar pus pe manşeta blogului, aşa cât să îi mângâie orgoliul. Bineînţeles, nefiind pe statul de organizare oficial, nu putea fi nici pe statul de plată, aşa că făcea o grămadă de muncă patriotică pentru tătucu, în timp ce alţii, purtători şi manevrieri de documente de pe un birou pe altul, informatori, se regăseau cu numele pe statele de plată.

Bun aşa!
 Iniţial lucrurile au mers bine, intenţiile celor doi se pupau, chiar şi intenţiile vizavi de partidele politice. Asta se întâmpla pe vremea când Tătuca vizita foarte des un anumit post TV şi aştepta cu coada întinsă covrigii lui Felix. Când covrigii au întârziat să apară, s-a reorientat spre o sculă minusculă cu pretenţie de partid european condus de un alt istoric dornic de publicitate. Pupat Piaţa Universităţii, căci cu o petală fără pistil nu poţi sădi o grădină. Şi uite aşa s-a dat liber (dar aşa pe şest, prin filiale, fără a se vehicula nume mari din conducere, discuţiilor cu USL. Ba, tătucu a participat şi la Craiova la tentativa de semnare a acordului cu USL, celebra şedinţă în care un „element reacţionar” a conturbat şi deturnat şedinţa încercând să afle ce garanţii oferă pentru ambele părţi, un protocol care nu implică nici o decizie sau semnătură la nivel naţional, nici un act semnat între persoanele juridice ale semnatarilor. Atunci, ca să liniştească temerile,Tătucu s-a grăbit să dea asigurări că sunt discuţii la nivel naţional şi acest acord va fi semnat şi la vârf. Remember tati ? Bull sheet! Sau pe româneşte, oha !

Văzând, realizând, că politicienii nu au nici un gând serios cu sindicatul militarilor ( şi mai ales cu domnia sa ) decât aşa ca masă de manevră, (cel puţin asta e concluzia la care a ajuns Tătucu după 60 de ani de viaţă şi câteva încercări de apropiere de vârfuri) a întors spatele oricăror implicări, chiar si celor de minim bun simţ, discuţiilor de orice natură, cerând şi supuşilor să se ţină departe de orice contacte iar dacă o fac să o facă pe cont propriu, ca persoane private, nu ca filiale. Numai că indicaţia era doar o simplă recomandare, aşa amical, neavând suficiente gloanţe să încerce mai mult.

Vine Conferinţa Naţionala a Reprezentanţilor amânată de CD până la sfintele calende aproape, până a fost sigur că atmosfera îi e favorabilă şi îşi va putea impune punctele de vedere, dar mai ales, până oamenii vor realiza că trece anul şi încă nu au ROF ul aprobat, deci vor fi forţaţi să îl voteze până la urmă aşa cum li se băga sub nas. Manevra a ţinut, după o zi de discuţii, nervi, stress, certuri, ca să scape de corvoadă, şefii de filială s-au lăsat păgubaşi şi (ajutaţi şi de echipa de zgomote care a manevrat prin pauze cu informaţii pe sub mână făcând din cei care aveau alte puncte de vedere decât CD urmaşi ai răposatului Osama ) au dat girul unui ROF care reprezintă cea mai proastă şi mai antidemocratică formă din toate câte au fost vehiculate. C'aşa e în tenis. Şi cum ziua a doua a fost continuată cu discuţii uneori  sterile, al doilea subiect important pe care trebuia să îl adopte CNR, Bugetul , a picat şi a fost încredinţat CD spre rezolvare, dând astfel puteri depline celor verificaţi de comisia de control financiar, să îşi stabilească bugetele după bunul plac. Bine lucrat, fraţi sindicalişti, banii voştri sunt pe mâini bune, dormiţi liniştiţi!

Întors acasă, domnul Tudor( ca şi alţi şefi de  filiale ) se confruntă tot mai des cu absurdităţile, ambiţiile şi lipsa de pricepere a unei conduceri care de doi ani tot bagă pe gâtul filialelor hotărâri şi decizii aiurea, fără a consulta pe cineva. Şi uite aşa, ajunge la ideea (pusă în practică de fapt de olteni cu mult timp înainte) de a se uni şi a constitui un consiliu în încercarea de a găsi puncte de sprijin şi de a putea prin forţa argumentelor, a unor puncte de vedere comune să contrabalanseze şi stopeze impunerea unor măsuri cel puţin nerealiste. Aşa a apărut Consiliul de coordonare a filialelor din Bucureşti.

Aici s-a rupt căruţa. Asta este cu mult mai mult decât poate să accepte tătuca, pentru că asta înseamnă mai mult decât un punct de vedere răzleţ, asta este opoziţie pe faţă, opoziţie care se poate extinde, exemplu lor poate fi urmat şi de alţii şi atunci s-a dus dictatura FCMD. Primul pas a fost făcut. A dat drumul echipei de zgomote, şi au apărut zvonurile că domnul Tudor destabilizează, vrea să preia şefia SCMD, că ocupă 3 funcţii, de artist, regizor şi senator, adică şef de filială, şef de departament şi vicepreşedinte (fără portofoliul, cum am spus), că vrea să intre în politică şi vrea să transforme filiala şi consiliul în filiale de partid, ca e văr cu Saddam Hussein, că a ajutat la înlăturarea lui Mubarak, ce să mai spun, criminal de război şi nimic altceva. Mai ales că nu luase nici o măsură împotriva altui criminal, domnul Icleanu.
Welcome to Club mister Tudor.

Ce va urma? Păi următorul pas este scoaterea domnului Tudor de pa banda din dreapta a blogului SCMD. Apoi aplicarea celebrului articol din prea uşor şi inconştient aprobatul ROF, cel prin care se dă dreptul CD să schimbe conducerile filialelor.

Ce nu ştie, sau uită Tătucu este faptul că în ciuda acelui articol, conducerile filialelor au fost alese, nu numite şi numai adunările generale pot decide. Şi dacă domnia sa crede că va putea să întoarcă o organizaţie împotriva colegului lor, preşedintelui filialei, îşi face iluzii. Nu ar fi exclus să se trezească huiduit mai abitir ca Băse la Iaşi. O avea curaj să rişte ?

Şi să ţină aproape tătucu, mai sunt scrisori ale unor preşedinţi de filială, care încă nu au ieşit pe bloguri. Dacă vrea să le vadă publicate, să continue alergarea.