Măreţia interpretărilor date de CCR în apărarea Constituţiei a mai fost completată cu încă o năucitoare decizie. Astfel, din Monitorul Oficial nr. 349 din 15.04.2024 aflăm şi noi algoritmul interpretativ care a condus la respingerea cererii de verificare a constituţionalităţii prevederilor O.U.G. nr. 59/ 2017. Conform jurisprudenţei anterioare criticile intrinseci era de aşteptat să fie repinse. În schimb, critica extrinsecă privitoare la lipsa avizului Consiliului Legislativ NU SE PUTEA RESPINGE, CCR având cel putin o decizie anterioară în acest sens- Decizia 221/2020 , “ întrucât este evident că avizele se solicită înainte de adoptarea actului normativ de reglementare primară de către un Guvern care își exercită în plenitudine atribuțiile sale”, “Avizul Consiliului Legislativ este unul deosebit de important pentru că observațiile formulate au drept finalitate sistematizarea, unificarea și coordonarea întregii legislații, astfel că acesta trebuie să fie solicitat în prealabil adoptării actului normativ”, “ În consecință, Curtea constată că obligația de a solicita avizul Consiliului Legislativ are natură constituțională și sfera sa de aplicare nu se limitează doar la actele normative care vizează un anumit domeniu de reglementare, ci privește actul normativ în ansamblul său, ceea ce înseamnă că încălcarea art. 1 alin. (3) și (5), precum și a art. 79 alin. (1) din Constituție vizează ordonanța de urgență, în ansamblul său”, “Admite excepția de neconstituționalitate”.
Jurisprudenţă consolidată, similitudine de acţiune a guvernului în emiterea OUG 59/2017, prin urmare ADMITEREA NECONSTITUŢIONALITĂŢII era evidentă. Totuşi, decizia a venit surprinzător după mai mult de 9 amînări de pronunţare şi a fost DE RESPINGERE. Parcă ceva e cam putred!
Una vorbim şi başca ne-nţelegem!
CCR s-a chinuit binişor pînă să găsească un subterfugiu prin care să justifice încălcarea propriei jurisprudenţe. Din proaspăta publicată decizie aflăm ce a intervenit ca element de noutate, care să justifice brusca schimbare de jurisprudenţă a CCR.
„128. Prin urmare, invocarea art. 79 alin. (1) din Constituție în cadrul controlului concret de constituționalitate este admisibilă NUMAI DACĂ SE DEMONSTREAZĂ EXISTENȚA UNEI RELAȚII DIRECTE ÎNTRE AFECTAREA DREPTURILOR ȘI A LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE ȘI NESOLICITAREA AVIZULUI CONSULTATIV al Consiliului Legislativ; numai în corelare cu dreptul sau libertatea fundamentală afectată, Curtea poate analiza constituționalitatea actului normativ în raport cu art. 79 alin. (1) din Constituție. Astfel, în evaluarea constituționalității actului, mai întâi trebuie analizate criticile raportate la încălcarea drepturilor și a libertăților fundamentale invocate și, ulterior, concluzia astfel desprinsă să fie corelată cu exigențele art. 79 alin. (1) din Constituție. Așadar, dacă nu există o încălcare a unui drept sau a unei libertăți fundamentale, atunci art. 79 alin. (1) din Constituție nu poate fi invocat și analizat pentru că ar deveni standard de referință de sine stătător. În schimb, dacă ar exista o încălcare a unui drept sau a unei libertăți fundamentale, atunci Curtea va evalua dacă afectarea s-a produs ca urmare a nesocotirii art. 79 alin. (1) și numai în situația unui răspuns afirmativ va constata incidența încălcării sale.”
„130. Din analiza efectuată Curtea observă că actul normativ criticat nu contravine drepturilor și libertăților fundamentale invocate. Întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunui drept sau vreunei libertăți fundamentale, se reține că nu poate fi realizat controlul de constituționalitate din perspectiva exclusivă a standardului de referință exprimat de prevederile art. 79 alin. (1) din Constituție.”
În traducere, a fost viol, dar pentru că nu au fost evidenţiate perversiuni, nu se pedepseşte! Ciudată atitudinea apărătorilor Constituţiei, începând cu această decizie practic asistăm la cea mai periculoasă evoluţie jurisprudenţială, departe de orice au stabilit părinţii Constituţiei. ADICĂ POŢI ÎNCĂLCA ANUMITE ARTICOLE DIN CONSTITUŢIE, DACĂ NU SE POATE DOVEDI CĂ NU ÎNCALCI DREPTURI FUNDAMENTALE. Aoleu, cel puţin chestiunea „securităţii juridice”devine opţională! În fine, chiar aşa fiind, era imposibil să nu constaţi cel puţin că în procedura adoptării OUG 59/2017, Guvernul a încălcat grosolan şi art.16 alin. (2) din Costituţie („Nimeni nu este mai presus de lege”).
Nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfânta Constituţiune
OUG 59/2017 s-a născut printr-o încălcare brutală a Constituţiei. Chiar şi guvernul recunoaşte că aşa e (alt guvern decât al smecherului de Brăila). „98. ……..Totodată, în punctul de vedere înaintat în dosarele Curții Constituționale nr. 2.471D/2021, nr. 2.517D/2021 și nr. 2.534D/2021, GUVERNUL apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece în procesul legislativ de adoptare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 nu a fost solicitat avizul Consiliului Legislativ în condițiile prevăzute de lege, aducându-se astfel atingere art. 79 alin. (1) din Constituție. În susținerea acestui punct de vedere, Guvernul invocă deciziile CurțiiConstituționale nr. 83 din 15 ianuarie 2009, nr. 221 din 2 iunie 2020 și nr. 229 din 2 iunie 2020.”
Oricâte argumente s-ar inventa pentru a justifica acţiunea, fapta în sine se află nu numai moral ci şi legal în afara normalităţii constituţionale. Iată încă un argument de neconstituţionalitate GRAVĂ, peste care nu se poate trece. Constituţia României spune clar la art.115 „ (5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere”. Delegarea legislativă este legitimă, şi persistă doar dacă Guvernul respectă condiţionările şi limitele constituţionale. Abaterea de la regulile de tehnică legislativă privind intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă, astfel cum acestea sunt stabilite de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, şi anume: Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia DEPUNERII LOR PREALABILE la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară.
În fapt , OUG 59/2017 a fost adoptată în şedinţa de guvern din 04.08.2017, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 648 din 7 august 2017 şi a intrat în vigoare la 07.08.2017 (cu excepţia câtorva prevederi care au intrat în vigoare la 15.09.2017 conform textului OUG). Guvernul a înaintat Parlamentului hotărârea cu nr. de înregistrare nr. E114 din 04.08.2017 privind supunerea spre adoptare a proiectului de lege de aprobare a OUG 59. Înregistrată la Senat pentru dezbatere cu nr.b355 (adresa nr.E114/07/08/2017). Aici apare prima neconcordanţă, Guvernul zice că a sesizat cu E114 din 04.08.2017, Senatul spune că E114/07/08/2017. (Nu intru în odiseea sesiunii extraordinare convocate, anulate, reluate de gaşca lui Dragnea, cu eludarea prevederilor constituţionale în scopul legitimării OUG pe care guvernul le vroia neapărat). Se vede de dincolo de Marte- inclusiv de către CCR, că forma adoptată oficial în şedinţa de guvern şi trimisă cu adresa nr.183 din 07.08.2017 la avizare la Consiliul Legislativ este diferită de cea înregistrată în aceeaşi zi la Biroul Permanent al Senatului şi forma publicată în Monitorul Oficial tot în aceeaşi zi. Ce zi ingrată au avut curierii guvernului în 07.08.2017. Dimineaţa la 08.00 au venit cu OUG 59/2017 la Consiliul Legislativ la avizare, avizare care a durat ceva, că doar instituţia a găsit ceva erori de tehnică legislativă pe care le-a inclus în avizul său. După aviz, fuga înapoi la Guvern, refăcut textul cu corecţiile de tehnică legislativă, iureş după miniştrii să semneze din nou, cu varianta finală repede la Senat pentru număr la Biroul Permanent şi la Monitorul Oficial pentru publicare. Cine crede că e usor să fi poştaş la Guvern se înşeală, în aceeaşi zi în aceeaşi situaţie au mai fost şi alte trei OUG adoptate tot în şedinţa din 04.08.2017, toate cu avize cu observaţii şi propuneri. Lăsând gluma la o parte, sunt aspecte evidente de comportament mult îndepărtat de cerinţele constituţionale, un tupeu fantastic: deşi a fost modificată ca să corespundă cu observaţiile avizului Consiliului Legislativ, pe documentul oficial a rămas data adoptării 04.08, nu se ştie ce reglementare legală dă dreptul şi cui să modifice textul deja adoptat, nu ştiu ce regulă e în regulamentul Senatului să înregistrezi azi un document al Biroului Permanent cănd acesta e în vacanţă, abia în 08.08.2017 reuşind convocarea. Dar toate astea au fost posibile.
Consecințele efectelor profund negative pe care o putere discreționară mult prea extinsă a Guvernului le poate avea asupra securității raporturilor juridice sunt de netăgăduit și amenință principii fundamentale ale ordinii și statului de drept, de la principiul ierarhiei normelor și al legalității lato sensu, și până la principiul securității raporturilor juridice, toate acestea având drept corolar, firește, șubrezirea principiului protecției încrederii legitime. Asta nu se vede la CCR ? Sau şi acolo e problema cu decontarea ochelarilor magistraţilor?
De aceea în lupta noastră politică, am spus-o şi o mai spunem şi o repetăm necontenit tuturor cetăţenilor: „Ori toţi să muriţi, ori toţi să scăpăm!”
Nu am argumente să dau crezare zvonului prin care se afirmă că există anumite interese sau înţelegeri oculte ca militarii să piardă constant luptele în instanţele judecătoreşti şi la CCR. Nu pot admite că s-ar face neoficial o asemenea discriminare, dar nici nu pot să-mi explic rezultatele diferite obţinute pe chestiuni juridice absolut similare. Prin urmare, militarii rezervişti ar cam trebui să aleagă cea de-a doua optiune, intervenţia prin orice căi sau mijloace la decidentul politic, altfel lupta ulterioară prin instanţe e aproape sigur perdantă. Bine, acţiunea de influenţare a politicului mai este condiţionată şi de momentul ales, trebuie să fie preventivă şi oportunistă. Da, am scris bine, oportunistă, pentru că dacă în an electoral nu acţionezi corespunzător şi te mulţumeşti cu „să vedem”, în anii următori nici atât nu vei obţine.
Sfat: ar fi bine să achiziţionaţi urgent genunchiere că spre sfîrsitul anului se vor scumpi şi vor fi greu de găsit. Asta pentru că anul următor este primul an după alegeri şi ştiţi cum se comportă noii/vechii guvernanţi cu pensiile militare(aduceţi-vă aminte de 2010 şi 2017).
În al doilea rând, de la 01 ianuarie 2025 se reintroduce prin lege CASS la veniturile din pensii care depăsesc 4000. Dar doar la componenta necontributivă a pensiei. Se va face prin lege, lipită de măsurile fiscale impuse de PNRR dar amânate din cauza de căldură electorală. Prin urmare, fără acordarea indexării de la art.59, urmează o diminuare a cuantumului net al pensiilor militare, bineînţeles la cei care au mai pierdut, adică cei de dinainte de OUG59/2017, că ceilalţi sunt asiguraţi de diferenţa mare dintre Brut/net.
Tuturor, pace şi linişte doresc, fiţi duri şi incisivi dar doar pe net, nu vă agitaţi în viaţa reală în aşteptarea mărului care pică.Ăsta e secretul longevităţii şi rezilienţei pensiilor militare.
https://www.stiripesurse.ro/noi-pe-cine-santajam_3281559.html
https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2020/05/Riga-romana2016_1.pdf
