Într-o țară relativă, mai la Vest un pic de Prut,
fără a avea vreo vină, Eminescu s-a născut.
Dacă unul și cu alții, nu-l mai vor azi înapoi,
Este datoria noastră să-l păstrăm mereu în noi.
Fără el oricare lucru, nu-și mai are rostul său
fiindcă fără el și țara a’nceput să meargă rău.
Pe pământul vechii Dacii, mulți străini s-au oploșit
aveam rîuri, munți, păduri, azi nu mai avem nimic.
El Moldovei îi e fiul, României i-e nepot,
dar conducătorii țării l-au uitat pe El de tot,
căci în țara relativă fără glas, fără popor,
dacă-l amintești pe Dânsul, ești posibil trădător.
Dar eu mă’ ncălzesc cu gândul, că prin drumuri cu noroi,
Dulcea Românie încă, îi slăvește pe eroi.
Și că România totuși, copleșită de nevoi
Doar de El astăzi vorbește, fiindcă azi e printre noi.
https://in-cuiul-catarii.info/2025/01/15/doar-de-eminescu-22367
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.