Primiți cu protocolul ?

Aniversații
Serviciul de Contrainformații al Armatei sărbătorește 100 de ani de la naștere, care este considerată data de 1 Mai 1918. Că practic serviciul respectiv s-a profilat ca birou  încă din 1916, fiind propus și pus la lucru sub indicațiile fratelui mai mare al acelor vremuri, generalul Berthelot, despre care am mai scris câteva rânduri, este adevărat, dar ca structură pe ștatul armatei cu drapel și toate cele a devenit abia din 1918. De la înființare, secția a avut două birouri, unul de informații militare, care se ocupa de strângerea de informații din interiorul țării (se spunea al armatei) și altul de contrainformații care ar fi trebuit să se ocupe cu contracararea acțiunilor altor țări în încercarea lor de a strânge informații din interiorul armatei, adică să protejeze militarii în situația în care alte structuri de informații ar fi încercat să îi contacteze și .. manipuleze. Așa ar fi fost normal și frumos.
Dar la noi ca la noi, totul este distorsionat și interpretat după principiul Zegrean. În special după preluarea puterii de către comuniști, serviciile respective, indiferent de birourile componente aveau ca primă grijă spionarea, urmărirea și ascultarea propriilor oameni, mai ales a celor care puteau reprezenta o sursă de informații pentru un potențial inamic. Trebuie să recunosc că,  spre meritul lor, pe vremea aceea, serviciile secrete românești considerau ca potențial inamic și pe cei care la mod declarativ sau politic ne erau prieteni și existau birouri care urmăreau –mai pe față mai pe ascuns – și relațiile, uneori prea strânse,  între militarii români și cei ai tratatului de la Varșovia în special Moscoviții de la Frunze.  În ziua de azi însă, serviciile secrete românești sunt conduse de cele ale statelor partenere și vai de cel care îndrăznește să se uite chiorâș măcar,  la reprezentantul unui serviciu secret NATO sau UE,sau … de altă seminție, că este imediat scos din branșă și trimis ”pe front”.
În atare condiții nu văd de ce ne-am mira că apar fricțiuni, scurgeri de informați, conflicte de interese între membri ai aceluiași birou din cadrul acestor servicii că între birouri deja existau de mult. Și ca să fie treaba oablă, apar disensiuni și ghionturi, lovituri sub centură sau castane nu doar în funcție de țările sau serviciile secrete străine ci chiar și în funcție de interesele de partid. Așa se face că fostul ministru al apărării, cel care conduce și acuma din sufragerie armata română prin oamenii care au rămas înfipți în ministerul apărării, în justiție și interne, este merci bine deși are pe conștiință crime accidentale sau colective.
Armata, ca și serviciile secrete, ca și pământul, ca și alegătorii, este subiect de dispută între partide, fiecare partid are generalii lui, coloneii lui, armata lui. Ordonanța 59, în afară de furtul pensiilor militarilor a mai urmărit și înlocuirea unor generali cu alți generali, care să fie fideli celor care i-au promovat prin împingerea  în rezervă a ”generalilor celorlalți”. Toate aceste fenomene ar trebui să constituie   obiect al analizei și cercetării serviciului de informații al armatei, nu doar pentru că lovește și vizează cadrele militare  ci și  întreg sistemul național de securitate. Numai că se pare că șefii acestui serviciu nu numai că nu împiedică aceste jocuri ci se prind în horă cu entuziasm, sau mă rog, respectând opiniile unor domni generali, sunt … șantajați.     Cum sărbătorește actualul serviciu, de contrainformații, parte componentă sau cum o mai fi a DGIA?Păi numai sărbătoare nu e asta. Vorba românului, ce câine am fost și ce javră am ajuns!
Protocoale,  protocoale….
Zilele astea au ieșit pe piață, întâmplător sau nu, dar cu un scop bine determinat, informații privind ”protocolul” semnat între DGIA și PÎCCJ, sub patronatul lui Oprea și al Luluței,  protocol semnat încă din 2011. Bineînțeles, domnul Băsescu, marele contestatar al acestor afaceri cu miros băsist nu știe nimic, el e primul care urlă că e inadmisibil și declară că nu i-a spus nimeni nimic, deși Doamna de Costa Rica a spus cu gurița ei că îl informa cu tot ce nu îi spuneau serviciile. Dar cum să îl pârască ea pe nenea Oprea, care este, nu e așa, unul din primii ei peștișori de aur?  Cu gura maică, cu gura.
Deci media, nu spun ce canal, a scos pe strasse povestea acestui protocol și pentru că serviciul Contra Informații nu mai avea cum să contracareze această informație fără să se contreze, domnul ministru a fost nevoit să iasă din cușcă și să înfiereze cu mânie pesedistă protocolul. Cine crede că după acest ”denunț” va mai urma și o anchetă care să arate cine se face vinovat de semnarea acestui ”protocol” și de ce informațiile privind militarii erau trimise către PICCJ atâta vreme cât exista un Parchet Militar care era singurul abilitat să cerceteze, conform legii, fapte privind militarii, se înșeală. Domnul Fifor a anunțat că a fost semnat iar el a anulat acest protocol și cu asta crede că gata, a închis subiectul. NU DOMNULE FIFOR, NU E GATA, MUNCA ABIA DE ACUM ÎNCEPE. Trebuie văzut de ce s-a încheiat acest protocol, în folosul cui, cu ce scop, dar mai ales, CINE A ANALIZAT, AVIZAT, APROBAT ȘI PUS ÎN PRACTICĂ ACEST ACORD, pentru că nu poți spune Oprea l-a aprobat, și gata. Nu domnule, Oprea nu l-a semnat, el poate a dat ordin, dar au existat servicii, birouri și persoane care și-au dat avizul și au semnat, apoi aplicat acest protocol iar aceștia, aveau  ca sarcină, printre altele,  tocmai apărarea ARMATEI, a personalului armatei, împiedicarea de scurgeri de informații din sistemul militar către alte sisteme și demascarea celor care făceau ceea ce au făcut ei.
Șantajații fără vină
După dezvăluire și înfierare, au început comentariilor experților. Nu puteau lipsi din peisaj două personaje care sunt foarte des văzute la tv, indiferent  că este vorba de pensiile militare sau de înmormântările civile, personaje care fie întrebate fie neîntrebate, au ieșit în media să explice ce și cum în problema acestui protocol. Cum personajele sunt purtătoare de stele, deci militari de rang înalt, au considerat că e bine să ”apere haina militară și armata”. Cum consideră domniile lor că  o apără?  Spunând că militarii au fost obligați, forțați, sau ceva de genul ăsta, să execute ordine și să pună în aplicare acest protocol. Culmea este că aceiași oameni, dacă îi întrebi de ce unii militari au ordonat să se execute foc asupra populației în 89 sau să înăbușe diferite mineriade, îi înfierează pe cei care au făcut-o, desolidarizându-se de astfel de ”elemente”. Dar acuma, pentru că evenimentele sunt recente și e posibil să fi fost și ei printre… practicieni, gata, au găsit soluția, nu sunt de vină cei care au semnat e de vină … educația militară și regulamentele care fac din militar un simplu executant o victimă sigură și inocentă a lupilor din viața politică. Săracii, cum sunt ei momiți, corupți, apoi hăituiți,  cercetați și condamnați în locul altora. Și cum își primesc ei condamnarea-cu suspendare- din patriotism. Mi-au dat lacrimile!
Iată ce a declarat despre acest subiect, domnul general în rezervă Corneliu Dobrițoiu, fost ministru al apărării în sezonul primăvară- toamnă  2012 : “Eu îl cunosc pe Gelu Savu de foarte mulţi ani. În opinia mea, Gelu Savu a dat curs unui demers agresiv din partea unui ministru abuziv, Gabriel Oprea. Vă spun sincer. S-a temut atât pentru funcţie, cât şi pentru libertate. Şi-a dat seama singur sau i-a spus cineva că se pot face dosare din nimic. Şantaj” Deci săracul domn general, ca și Mihai Viteză în 47, a avut pistolul pus la ureche și a fost nevoit să dea cu subsemnatul. Deci domnul Savu s-a comportat ca un militar novice, strâns cu ușa de un CI-st și amenințat că dacă nu semnează, va fi dat afară din armată. Un astfel de om a condus destinele DGIA? Domnule Dobrițoiu, vă rog să îmi dați voie să nu vă cred. Nu vă cred, din două motive : în primul rând pentru că exista un articol 8 punctul b, alin. 3 din Legea nr. 80/1995, care spune negru pe alb că, „Cadrelor militare nu li se poate ordona si le este interzis sa execute acte contrare legii, obiceiurilor razboiului si conventiilor internationale la care Romania este parte; neexecutarea ordinelor in aceste conditii nu atrage raspunderea penala si civila a subordonatilor”  iar în al doilea rând pentru că dumneavoastră nu doar insinuați, ci afirmați că domnul general Savu a fost ȘANTAJAT. Domnule ex-ministru, un om nu poate fi șantajat  dacă nu este șantajabil. Ca să existe șantaj, trebuie să existe un motiv de șantaj, un obiect al șantajului iar ca să cedezi șantajului, trebuie să te simți vinovat și să îți fie teamă să nu iasă afară ceea ce nu vrei să iasă. Asta ați vrut să spuneți dumneavoastră când ați spus ”șantaj”? Că domnul Savu a fost șantajat și a cedat șantajului? Nu e bine domnule Dobrițoiu, nu e bine. Cred că domnul șef al comisiei de Apărare din Senat sau cel din CD ar trebui să analizeze mai profund această declarație care în loc să disculpe (de ce oare a simțit nevoia să disculpe domnul Dobrițoiu? ) mai mult incriminează. Poate și domnul Savu ar trebui să spună ceva, că uite, a fost băgat până în gât.
Același domn ex ministru încearcă să se disculpe și pe sine, spunând că el nu a știut nimic despre protocol, deși era în vigoare când a fost ministru, dar, tot el adaugă :” În mod normal, când se schimbă garnitura la minister, ministrul trebuie să ia cunoştinţă despre modificările legislative, acordurile de cooperare. De ce spun asta, pentru că în cadrul procesului de predare –primire din minister, ministrul are discuţii cu toate structurile, inclusiv cu DGIA. Ei, dacă acolo cineva a pus batista pe ţambal , vă daţi seama… Acolo s-au prevăzut şi celelalte protocoale- comisii, operatori comuni”.  Bomboana pe colivă o pune însă domnul Dobrițoiu atunci când ne informează că totuși domnia sa a luat măsuri împotriva vinovaților pentru acte subsumate acestui protocol, dar fără să știe de protocol. Te doare bulbul rahidian :
“Eu mi-am dat totuşi seama că se întâmplă ceva rău şi am luat măsuri. Eu l-am demis din funcţie pe gen.Hăpău, şeful Contraspionajului Militar, în urma unor acţiuni absolut aberante. Dar nu numai pe el, ci şi pe gen. Savu, cel care a semnat protocolul. Acele acţiuni au fost subsumate acelui protocol. Abia târziu mi-am dat seama când am văzut şi eu protocolul. Stăteam lipit de televizor şi nu îmi venea să cred ce citesc pe sticlă”
Deci nu a știut nimic, a avut doar o premoniție și în baza ei i-a mazilit pe Savu (cel nevinovat) și Hăpău(cel rău) . Cam așa a fost condamnat și Voiculescu, prin telepatie. Intrebare: Dacă domnul Dobrițoiu nu a văzut protocolul cât a fost ministru, când l-a văzut,  în e calitate l-a văzut, dar mai ales, de ce și de ce nu l-a .. denunțat.  Aștept acuma ca domnul Savu să îl dea în judecată pe domnul Dobrițoiu pentru că l-a destituit nevinovat fiind. Cum l-a mazilit însă   domnul Dobrițoiu pe Hăpău? L-a dat jos  de la Contra Informații (bonne aniversaire!) și l-a  numit Șef al Comisiei de Control a Ministrului  deci a luat un … păcătos pe care l-a pus să îi controleze pe păcătoși în numele lui.  Și se mai și laudă cu asta, când de fapt ar fi trebuit să îl treacă în rezervă, sau să îl dea pe mâna juriștilor dacă l-a găsit vinovat de unele acțiuni aberante. Mie aberantă mi se pare numirea acestuia în fruntea Comisiei de Control.  Dar nuuuuuuuu, nu putea face asta pentru că nu îl lăsa Oprea, care conducea și conduce încă MApN prin oamenii săi, pentru că are o sufragerie foarte mare și tare. Pot să spun și eu că domnul Dobrițoiu a fost șantajat să îl lase la butoane pe domnul Hăpău care iată a ajuns șeful DGIA? Pot, pentru că domnul Dobrițoiu a confirmat zicala ” orice șut în cur, e un pas înainte !”, mai ales când șutul nu e șut, iar piciorul care îl dă nu e picior.
Ceea ce mi se pare mie deosebit de ciudat, este cum toți foștii demnitari încep să vadă porcăriile pe care le-au patronat, dar cu care nu au nimic comun, după ce nu mai sunt la putere. Și domnul Băsescu, și domnul Ponta, și domnul Vișan și domnul Năstase, și alți parlamentari, miniștri, vin pe post acuma și descriu toate grozăviile care existau sau există în domeniile în care au activat, dar de care nu știau nimic cât erau ei la butoane.
Bebelușii
Al doilea personaj care comentează protocolul, e nimeni altul decât omniprezentul, viitorul șef al rezervei armatei, domnul general Bălăceanu, șef și subșef al nu știu câtor asociații ale militarilor, inițiatorul atâtor ateliere de lucru câte nu a a avut nici UCECOM-ul în perioada de glorie. Domnia sa încearcă să dreagă busuiocul dând vina pe politic, care politic nu are nume, funcție, nu, este ”politicul” și atât. Păi dacă politicul este atât de rău, de ce a candidat pentru o funcție politică? Iată ce a declarat domnul general Bălăceanu :  “Din datele pe care le am eu, forma finală a protocolului nu a fost între DNA şi structuri, ci între Ministerul Public şi structuri. Dacă facem analiza către DGIA, ea este parte a unei comunităţi de informaţii, care este coordonată de la nivelul Preşedinţiei. Deci, nu au fost nişte lucruri care dacă s-au întâmplat s-au făcut în afara unor reguli, pornind de la nişte decizii care s-au luat cu informarea preşedintelui, a CSAT-ului. Dacă protocolul este adoptat într-o decizie politică, cei care sunt executanţi merg pe o asemenea decizie. Deci lucrurile nu sunt legate neapărat de instituţia în sine, dacă definim instituţia prin DGIA, ci prin decizia politică care s-a luat şi bănuiesc că sunt decizii discutate la nivelul comandantului forţelor armate, CSAT, comunităţii de informaţii”. Ei da, dânsul sa este mai abil decât domnul Dobrițoiu care dă vina pe Oprea și Hăpău, pentru că se limitează la declarații marca Viorica, cea care poate vorbi două ore fără să spună nimic. Ideea principală este că militarii care au semnat și pus în aplicare acest protocol nu au nici o vină, ei au fost ușă de biserică, unii chiar icoane făcătoare de minuni,  de vină este ”politicul” acest vierme parșiv care l-a forțat și pe Cioflină să încheie afaceri cu Becali, și pe cei de la Pitești să  măsluiască examene, pe generalul Bădălan să fure borcanul cu miere  și mulți alți generali și alte grade care ”au pus botul” la diferite borcane politice. Ceva adevăr este aici,  în sensul că dacă nu era tentația poate nu ar fi avut loc fapta, sau …dacă nu se ridicau atât de sus, și nu se implicau în politică cei care au ”suferit” nu erau prinși sau nu erau condamnați, dar orice s-ar spune, cine i-a ales a știut cu cine are de a face, că doar nu mergi la pescuit într-o baltă seacă. În plus, indiferent cine și ce a spus sau încercat, șantaj sau șpagă,  DECIZIA LE-A APARȚINUT făptuitorilor pe care acuma cei doi încearcă să îi scoată basma curată. Curat murdar!
În acest caz cred că nu face nimeni nici un serviciu armatei, încercând să îi prezinte pe făptași drept bebeluși, căci dacă admitem asta, înseamnă să admitem că la vârfurile armatei se află la butoane sugari, handicapați sau analfabeți care nu știu să citească, nu cunosc legile, nu își cunosc oamenii din subordine, dar mai ales, NU AU TĂRIE DE CARACTER, NU POT LUA DECIZIA CORECTĂ ÎN MOMENTE CRITICE, SAU, SUNT ȘANTAJABILI.
Asta ați vrut să spuneți domnilor generali? Măcar spuneți-o pe față, că altfel totul e doar vrăjeală.
Ascunderea gunoiului după ușă, bagatelizare și mușamalizarea unor astfel de fapte  nu spală imaginea armatei  ci  o murdărește mai mult decât fapta în sine, pentru că ascunzând vinovații, ARMATA dovedește nu numai că  le acceptă  dar le va și perpetua obiceiurile pentru că nu i se pare nimic de condamnat în asta. Oare când vor învăța românii că politica struțului nu produce decât efecte pe care nici măcar nu le poți evita, având capul în nisip? Eu aștept ca Ministerul Apărării să publice acest protocol, că oricum am înțeles că nu era clasificat secret, să vedem ”ce avem noi aici”. Da, Chiar așa, ce avem noi aici ?
https://www.qmagazine.ro/protocolul-parchet-mapn-generali-ai-armatei-au-fost-santajati/
https://romanialibera.ro/special/dezvaluiri/scandalul-avansarilor-ilegale–50-de-livrete-militare-inseriate–trimise-pachet-lui-oprea-465151

Primiți cu protocolul ?