Neamurile lui Bivolaru

Nu aș fi scris despre acest subiect despre acest gunoi al societății dacă nu s-ar vorbi atât de mult despre marea justiție română, despre cinstea și corectitudinea judecătorilor și procurorilor și nu aș ști cât de departe este adevărul despre toate aceste povești de adormit adormiți.
Neamuri preafericite
Povestea urmăririi, arestării și eliberării acestui abject individ este cunoscută. La fel de cunoscute sunt legăturile sale sus puse, mai ales prin aceea că a furnizat unor prieteni cu  ștaif prospături din rândul adeptelor sale. Este de asemenea știută relația sa cu reprezentantul cel mai înalt al BOR, cu care se fotografia și întreținea în tinerețuri. Românii au un proverb: ”spune-mi cu cine te însoțești, ca să spun cine ești”. Având în vedere că proverbele reprezintă concluzii ale experienței sociale  de zeci, poate sute de ani, nu pot contesta sau pune la îndoială adevărul cuprins în aceste proverbe și atunci mă întreb oare cine este persoana care conduce destinele creștinilor ortodocși din România,  cu cine este frate, că nu l-am văzut fotografiat cu nici un sfânt, nu l-am văzut de exemplu în tovărășia lui Iustinian Pârvu nici a lui Arsenie Boca, considerați sfinți de cei care i-au cunoscut,  dar l-am văzut fotografiat lângă Gregorian Bivolaru, considerat SATANA de cei mai mulți români. Probabil cu el împărtășește convingeri sau apucături comune. Mă întreb în această situație, pentru cine și pentru ce se construiește acea mare catedrală,  a cui va fi, a neamului sau a neamului cui,  neamului românesc sau a neamurilor proaste?
Neamuri preaferite
Să revin însă la celelalte neamuri ale  lui Bivolaru.  Deci, Bivolaru a fost arestat în Franța pe data de 26.02.2016 pentru executarea unei condamnări de 6 ani pentru relații cu un minor, iar pe data de  22 Iulie același an a fost adus în țară. A fost eliberat din pușcărie  pe data de 13 Septembrie 2017 ca urmare a unei decizii judecătorești  deși era recidivist și mai avea și alte dosare pe rol.  A fost condamnat, în 1977, la un an de închisoare pentru multiplicare şi răspândire de materiale pornografice, de ocultism şi magie neagră şi în 1984 a fost condamnat la un an şi jumătate de închisoare pentru că evadase din sediul Securităţii. Același individ a mai fost judecat şi într-un dosar al Tribunalului Cluj  în care a fost acuzat de trafic de persoane, dar în februarie 2015 a fost achitat,  de neamurile peaferite pentru a putea fi cercetate. El mai  este vizat şi într-o anchetă în Italia, legată de activităţile MISA, printre acuzaţii fiind şi recrutarea tinerilor pentru practicarea de orgii sexuale şi pornografie și cel mai recent și de autorităţile finlandeze au emis un mandat de arestare pe numele Gregorian Bivolaru, pentru act sexual cu un minor şi trafic de fiinţe umane. Deci Bivolaru comisese aceeași faptă în Finlanda, după ce părăsise țara și fusese condamnat.  Documentele privind mandatul de arestare din partea autorităților finlandeze au ajuns la noi 19.09.2017 dar din ”păcate” prea târziu, Bivolaru fusese eliberat pe data de 13, iar pe 14 deja nu mai era în țară, deși fiind eliberat condiționat, trebuia să se prezinte periodic la poliție în Sibiu, unde își declarase reședința. Nici Speedy Gonzales nu s-ar fi mișcat atât de repede.
Neamuri bune
Cum a fost posibil? Simplu. Neamurile bune ale Bivolarului au avut grijă să îi faciliteze plecarea, pentru a nu fi prins în țară de documentele finlandeze despre care autoritățile române aveau știre înainte ca acestea să ajungă la noi. Cine știe cum funcționează relațiile între autorități, știe că înainte de a fi trimise documentele de extrădare sau de înștiințare privind luarea unor măsuri de acest gen, există contacte preliminarii, informative din ambele părți de confirmare sau infirmare a datelor și a pașilor ce urmează a se face, inclusiv acceptul autorităților, inclusiv modalităților de punere în practică. Deci este clar că atât Ministerul de Interne cât și cel al Justiției cunoșteau faptul că urma să vină mandatul de arestare finlandez, care  nu numai că nu ar mai fi dat posibilitatea eliberării condiționate, dar ar fi și lungit perioada de detenție. Cu toate astea, sau tocmai pentru asta,  se pune imediat pe rol o cerere de eliberare condiționată care în cazul altui personaj nu ar fi avut nici o șasă de reușită, dar în cazul lui, s-a aprobat. Ba, mai mult, chiar Procuratura a susținut eliberarea acestuia. Pe ce baze ? Iată motivele invocate de instanță:
1.     Condamnatul ”nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică și că și-a asumat fapta comisă.”
2.      Pedofilul ”declară că a luat decizia ca niciodată să nu mai discute cu o persoană sub 18 ani.”
3.     ”Au trecut 13 ani de la faptele pentru care a fost condamnat și nu a mai săvârșit o altă faptă”
4.     ”Decizia de liberare condiționată, deși ar putea fi criticată de opinia publică, este una justă, deoarece perioada de detenție efectuată este „suficient de consistentă”.
5.     ”Instanța apreciază că lăsarea în libertate a petentului, deși susceptibilă la anumite critici din partea unor membrii ai societății, nu este de natură să tulbure în vreun fel buna desfășurare a relațiilor sociale normale, petentul neconstituind așadar un potențial pericol pentru ordinea publică. Totodată, relativ la posibilitatea existenței unui efect încurajator (față de terți subiecți cu astfel de preocupări infracționale) pe care l-ar putea avea punerea în libertate înainte de termen a petentului, instanța reține că un astfel de efect, deși poate exista cel puțin teoretic, este unul minim, în condițiile în care, așa cum s-a menționat anterior, petentul a executat o perioadă de detenție suficient de consistentă pentru atingerea tuturor dezideratelor urmărite de art. 52 alin. 1 și 2 vechiul Cod penal”
6.     „Petentul a îndeplinit fracția prevăzută de lege pentru a putea beneficia de liberare condiționată, având la data de 06.09.2017 un număr de 764 de zile executate și câștigate (din care un număr de 412 zile de detenție, 352 de zile de arest deduse și 0 zile câștigate prin muncă)”
7.     ”În susținerea cererii de liberare condiționată au fost anexate mai multe documente, printre care se numără și dovezi că Bivolaru a solicitat să fie scos la muncă pe perioada detenției, dar cererile sale i-au fost respinse sub motivația că activitățile disponibile sunt sub calificarea petentului, și că nu a primit nicio sancțiune disciplinară.”
8.     ”De asemenea, au fost anexate copii după o caracterizare emisă de un fost parlamentar european, scrisori de susținere din partea a 12 organizații non-profit din afara României, listă de lucrări, caiete și broșuri realizate de Bivolaru în perioada 2016-2017, copia traducerii legalizate a unei adeverințe emise de autoritățile din Suedia din care rezultă că statul suedez va asigura acordarea unei pensii lunare în sumă de 7.863 SEK pentru fondatorul MISA și o copie după adresa Ambasadei Suediei în România, înregistrată la Penitenciarul Bistrița în data de 29 mai 2017, privind vizita unui consilier al ambasadei și a unui consul al Suediei la petent.”
Toate aceste justificări sunt prezentate de ziarul DCnews și cum domnul Chirieac este întotdeauna foarte informat, nu pun la îndoială veridicitatea celor scrise.
Interesant este că toate argumentele reprezintă declarații sau promisiuni ale condamnatului. La fel de interesant este faptul că de la primul pas în libertate, mister Bivolaru a infirmat cele spuse sau constatate de instanță, pentru că la ieșirea din pușcărie Bivolarul a afirmat că ”a fost tratat bine în penitenciar, că se simte bine şi că nu este vinovat”. Păi ori și-a asumat faptele, ori susține că e nevinovat, ori instanța a greșit, ori Bivolaru a comis sperjur când a declarat în instanță că își asumă faptele. Dar cine să mai judece,  când instanța a decis că merită să fie eliberat, deși:
1.     Era recidivist, având o altă condamnare pe același profil de sexualitate;
2.     Era cercetat în alte dosare pentru fapte similare legate de aceeași activitate;
3.     Se cunoștea că urmează să vină o nouă condamnare din Finlanda, pentru aceeași faptă pe care el spunea că nu o mai comisese, iar instanța își însușise, și care a constituit motiv de eliberare;
4.     Era clar că odată eliberat se va ocupa de aceleași lucruri pentru că în permanență,și în momentul plecării din țară și în momentul arestării,  inclusiv la aducerea în țară declarase că este nevinovat, că este persecutat politic,fapt pentru care ceruse azil politic în Suedia.

Justiție pe repede înainte
Dacă punem în balanță cele invocate de instanță cu cele reale enunțate mai sus, nici un om cu capul pe umeri nu l-ar fi eliberat condiționat. Se mai pun două întrebări:
1.     De ce procuratura nu a făcut recurs sau de ce a susținut eliberarea sa având în vedere cele cunoscute?
2.     De ce nu s-a așteptat trecerea timpului legal de declarare a apelului, pentru că iată ce spune CPP privind apelul:
Apelul
Art. 410(3)
Termenul de declarare a apelului
(1)  Pentru procuror, persoana vătămată şi părţi, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, şi curge de la comunicarea copiei minutei.
De aici decurge altă întrebare și anume când au primit, dacă au primit părțile minuta ședinței,  pentru că din câte știu eu, aceasta vine cel mai devreme la câteva zile de la anunțarea deciziei. Presupunând că a fost totuși emisă și înaintată în aceeași zi, sentința fiind dată, termenul de depunere a contestației de către una din părți sau, așa cum spune art.409, la punctul f,”orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanței, în ceea ce privește dispozițiile care au provocat asemenea vătămare” întrebarea care se pune de ce nu s-a așteptat trecerea celor 10 zile prevăzute de lege și s-a decis eliberarea condamnatului pe data de 13.09.2017, deci la doar 6 zile de la declararea sentinței? Acelasi art 410 , la punctul 3 spune : (3) Pentru persoanele prevăzute la art. 409 alin. (1) lit. f), termenul de apel este de 10 zile şi curge de la data la care acestea au aflat despre actul sau măsura care a provocat vătămarea. Dar nu s-a lăsat scurgerea termenului legal de apel. În felul acesta nu numai că s-a încălcat legea, respectiv art.109 CPP,  dar s-a și dat un mare ajutor infractorului care  a doua zi, pe 14 septembrie  părăsea țara, știind că urmează să vină documentele din Finlanda. Iată cum magistrații nu numai că nu aplică legea, dar chiar o încalcă, aducând mari servicii nu legii ci infractorilor. Ce spune domnul Tudose despre asta? Cine cercetează dacă și când au aflat autoritățile române despre existența mandatului de arestare finlandez, care bineînțeles fusese emis înainte de a ajunge în România ? Cine a avut interes să faciliteze eliberarea și fuga lui Bivolaru,  pentru că toată această grabă cu eliberarea până la decurgerea timpului necesar Apelului, și fuga lui imediat după eliberare duc către această concluzie?  Cine a intervenit și influențat mersul lucrurilor spre acest deznodământ rușinos? Justiția română este departe de ceea ce vor magistrații să ne convingă prin vorbe. Faptele lor spun cu totul altceva.
Aud că în România guvernul se folosește de necazul unora pentru propășirea altora. În urma furtunii din Timișoara, domnul Tudose a acordat 1 milion Euro pentru repararea a 80 de biserici care însă nu au fost afectate, fiind și în alte județe. Așadar  Guvernul României se folosește de evenimente și catastrofe naturale pentru a-și plăti unele datorii către terțe persoane fizice sau juridice care nu au nici o legătură cu evenimentele sau catastrofele folosite drept paravan.  Păi la așa bătaie de joc, mă întreb pe cine mai interesează ce fac magistrații.
Și totuși, nu știu de ce, eu cred că el nu a plecat din țară pentru că dacă va fi urmărit prin Interpol la cererea Finlandei, va fi găsit oriunde ar merge.   Singura țară unde nu va fi găsit, este România unde sistemul l-a scos din pușcărie și s-a grăbit să arunce pe piață informația  că nu ar mai fi în țară, deci ei se spală pe mâini. Parcă îl văd într-o chilie de maici sau taici convertiți  la pomohacism, predând lecții de integrare în absolut. Mai vorbim.
Notă: Deoarece un comentator a menționat faptul că fotografia cu Bivolaru și Patriarhul Daniel ar fi o făcătură, am căutat și alte surse privind această fotografie. Astfel am găsit un răspuns pe care Patriarhia l-a dat la solicitarea unui ziar privind fotografia cu pricina, pe care o postez aici în original:

Iată și răspunsul patriarhiei.
„Fotografia la care faceti referire dateaza din anii 1978-1979 si a fost realizata la Caminul studentesc Sfantul Thomas din Strasbourg din Franta. In fotografie apare: Parintele Dumitru Staniloae, un student teolog din Olanda si pe atunci doctorandul Dan-Ilie Ciobotea, actualul Patriarh. Asadar, persoana la care se facea referire nu este Gregorian Bivolaru”
Am căutat pe internet și fotografii cu Bivolaru mai tânăr și nu am găsit decât două .


Tot ce pot spune este că asemănarea este nu doar izbitoare, ci chiar ciudată și numai specialiștii în pixeli pot da un răspuns competent. În ceea ce privește răspunsul dat de Patriarhie, pe mine nu mă convinge atâta vreme cât sunt cunoscute minciunile oficiale și neoficiale ale înaltelor fețe și o să aduc ca argument în susținerea acestei afirmații  modul în care au reușit să promoveze și să obțină aprobarea construirii Catedralei mințind că nu au nevoie de fonduri de la stat, că o vor construi singuri, pentru ca apoi să o dea la întors. Apoi, de ce nu a dat Patriarhia și numele studentului olandez, pentru că dacă au făcut o fotografie împreună, trebuie să fi fost amici, mai ales că era încadrat de cele două fețe bisericești. Și chiar admițând că Dan Ciobotea  a uitat cum îl cheamă, Patriarhia avea posibilitatea să  întrebe la Căminul Studențesc menționat să afle cum îl chema pe studentul olandez,  pentru că era vorba de imaginea Înaltului Patriarh, nu de  părintele Pomohaci. Dar nu, ei au spus doar că persoana este un cetățean străin și gata. Deci crede fiecare ce vrea. Eu voi crede că acela nu e Bivolaru când va exista o expertiză sau când studentul din Olanda va apărea și va declara că el este în fotografie. Până și ochelarii studentului par să fie împrumutați de la Bivolaru.Oricum e interesant de știut cine a postat fotografia pe piață, pentru că ea nu putea să aparțină decât Patriarhului, Părintelui Stăniloae și…. studentului olandez. De la fețele bisericești e clar că nu a fost luată și atunci rămâne .. studentul. Deci ”studentul” a scos fotografia pe piață, spunând că cel din mijloc e Bivolaru, ca să îi facă rău fostului său prieten Dan Ciobotea. Mie mi se pare că mai degrabă cineva din anturajul lui Bivolaru a găsit fotografia și a scos fotografia pe piață urmărind bineînțeles ceva.
https://www.dcnews.ro/gregorian-bivolaru-eliberat-ce-decizie-a-luat_558799.html
http://www.mediafax.ro/social/gregorian-bivolaru-a-plecat-din-romania-a-doua-zi-dupa-ce-a-fost-eliberat-16737616
https://www.news.ro/eveniment/mandat-de-arestare-emis-de-autoritatile-finlandeze-pe-numele-lui-gregorian-bivolaru-pentru-act-sexual-cu-un-minor-1922403320002017092217217862
http://www.cancan.ro/adevarul-despre-fotografia-cu-patriarhul-daniel-si-bivolaru-a-iesit-la-iveala-s-a-aflat-tot.html

Neamurile lui Bivolaru