De ce ”se revoltă” nemții

Motto-ul AfD: ”Țara noastră, casa noastră.”
Alegerile din Germania sunt pe buzele tuturor. Am văzut la tv analiști cu pretenții care se miră că extrema dreaptă a intrat în Parlament. Mirarea lor era legată de faptul că germanii o duc bine, au o economie care este locomotiva Europei, nu au avut loc mișcări de stradă, Angela Merkel este la al patrulea mandat, deci lumea nu are ce-i reproșa și totuși accederea dreptei prin AfD în Bundestag îi uimește pe analiștii obișnuiți să judece superficial. Unii se miră rău, spunând că inclusiv opoziția față de emigranți părea că se domolise iar fritzii s-ar fi consolat cu ideea.
Neamțul nu pleacă la luptă nemâncat
Și totuși să nu uităm că primele mișcări și filosofii de stânga și de dreapta au apărut în Germania ori dacă rădăcinile sunt atât de adânci nu se poate să nu dea lujeri din când în când. Aserțiunea că nemții nu au de ce să răbufnească spre extrema dreapta de vreme ce o duc bine mi se pare greșită. Nu sunt un mare specialist nici în istoria Germaniei, nici în sociologie, dar din câte cunosc eu, mi se pare că nemții nu s-au revoltat când au dus-o rău, dimpotrivă, au strâns din dinți și au tras ca să iasă din belea, nu aveau timp de revolte, greve, scandal în stradă, tocmai pentru că sunt un tip de oameni calculați, realiști, pragmatici. Ei realizează că pentru a face scandal trebuie să aibă timp de așa ceva, ei nu merg la război cu burta goală ca românul. Românii, da, ei ies în stradă când nu mai au ce mânca sau ce fura sau când sunt ”convinși”  să se revolte (mai ales în ultimul timp). Neamțul nu iese în stradă câtă vreme îi plânge copilul de foame. Amintiți-vă situația germanilor după cele două războaie. După primul război nu s-au plâns, oricât de greu le-a fost, au pus mâna și au ridicat Germania acolo unde a ajuns, astfel încât după 25 de ani a devenit spaima Europei. După cel de-al doilea război, când nu mai aveau nici armată, nici economie, nici savanți, nici tehnologie, nici chiar o țară unită,  furate toate și împărțite între  America și Rusia, le-a trebuit mai mult, dar au reușit să aducă Germania unde este acuma, nu prin greve și scandaluri ci prin muncă.
Revoltă cu burta plină
Acuma, când aparent nemților nu le lipsește nimic, când conduc și vor să conducă Europa, când își impun condițiile în UE până acolo încât au determinat Perfidul Albion să iasă pentru că se simțea umilită, aparent fără motiv, apare această semi-revoltă a populației, așa zisa luptă anti-sistem care s-a manifestat și în SUA prin învingerea Hillary-oșilor, acest curent naționalist care duce AfD în Burdestag. Surpriză ? Doar pentru novici sau prefăcuți. Era normal să se întâmple asta, pentru că chiar dacă Germania nu a avut parte de revolte masive sau luări de poziție de marcă împotriva aducerii pretinșilor imigranți, totuși nemții în mare procent nu sunt de acord. Dacă au tăcut, au tăcut ca să nu o facă de râs pe Merkel deci Germania și să nu dea tonul unei revolte europene împotriva politicii Berlinului,ceea ce ar fi dus la pierderea supremației Germaniei și conducerii Europei prin Bruxelles. Cum spuneam, nemții sunt calculați și își cunosc interesul național, pe care îl pun mai sus de micile lor ambiții personale sau de grup. În paranteza fie spus, la noi situația stă exact invers, mai ales la straturile superioare ale societății și organizării statale. Nemții însă protestează atunci când au spatele asigurat, când nu riscă nimic și au toate lucrurile aranjate. Atunci au timp să se gândească și la greșelile șefilor sau îmbunătățirea situației, ambiții și orgolii.
”Ne vom lua țara  înapoi !”
Acuma, când Anglia nu mai reprezintă un pericol, SUA au devenit și ele mai preocupate de propria economie decât de politica Germaniei, când încep să vadă pe lângă cine trec în drumul de la serviciu spre casă, nemții ”se revoltă” în felul lor, pentru că  realizează că nu mai are cine să le sufle în ciorbă, sunt curtați și de Washington și de Moskova, Franța umblă în siajul lor, deci e momentul să se impună  și la ei în țară. Unii analiști, profesori de sociologie, spun că nu e nici un pericol, că procentul e mic, nu au majoritate în forul suprem și nici șansa să ajungă la guvernare. Să ne amintim însă că așa a ajuns și Hitler în Budestag, cu un partid mic mic mic, cât dobânzile românilor în băncile din România și a crescut mare mare mare, ca averile politicienilor după un mandat  în parlament sau guvern. Eu zic că abia de acum încolo, neamțul va avea timp să se gândească la ”prostii”și pot pune pariu că într-un viitor (profețit de unii, temut  de alții, și căutat cu lumânarea de marii producători și samsari de tehnologie militară)război, Germania va zice pas, nu se va implica și va face politica SUA din cel de-al doilea război mondial, adică va finanța și împrumuta  pe șest  părțile combatante și va interveni  doar atunci când câștigătorul va depinde de intervenția ei. Dar, părerea mea este că mai e până acolo. Deocamdată Germania va începe pas cu pas, să redevină a germanilor. Pe nemți trei  idei îi însuflețesc : tradiția, măreția neamului  și răzbunarea.La sediul AfD  mulțimea de extremiști striga  : ”Ne vom lua țara  înapoi”. Pe cine am mai auzit eu spunând așa,  sau că vrea țara lui, partidul lui și guvernul lui ?

Asta e boală comună și  grea pentru  cei care moștenesc  organizațiile naziste. Abia de acum vor începe mișcărie si scandalurileîn Germania.
Achtung!
De ce ”se revoltă” nemții