Ce mai este normal în România ?

Principiul amestecării puterilor în stat
Din ce  în ce mai multă lume, mă refer la cei trăitori şi simtiţori ai acestui pământ românesc, se simt dezorientaţi, debusolaţi, declară că nu mai înţeleg nimic, că tot ce se petrece este peste ceea ce au sperat să se întâmple, că faptele, evenimentele au luat o turnură ilogică,  pentru ei anormală. Întrebarea este ce reprezintă anormalul într-o societate în care valorile se schimbă după cum bate vântul, principii nu mai există, legea este impusă de cei aflaţi la putere, aşa zisa separaţie a puterilor în stat nu mai există, pentru că legislativul impune imunităţi la nerespectarea legii de către protejaţii soartei, iar aşa zisa justiţie încearcă să impună guvernului ce legi să facă şi ce nu, deschizând dosar unor miniştri care au scos, e adevărat oarecum ciudat,  dar legal, o lege,  în încercarea de a pune de acord Constituţia cu legile. Cine încalcă mai mult legea, cel care dă o lege, de altfel necesară chiar dacă discutabil privind modalitatea, dar absolut necesară deoarece prevedea corelarea legii la prevederile Constituţionale, sau cei care o contestă, apoi încep să facă presiuni de tot felul asupra celor care aveau datoria să o dea? S-a spus că prin modul în care a fost adoptată Ordonanţa 13, a fost atacat statul de drept, dar acuma nu iese nimeni în stradă să spună că  anularea unei legi declarate în regulă de către Curtea Constituţională este un atac asupra instituţiilor statului şi că practic prin anularea unei legi constituţionale se ataca însăşi Constituţia? De ce a fost demis un ministru care a propus o lege constituţională, pentru ce anume sunt cercetaţi miniştrii care au aprobat-o, de o justiţie care nu are nici un drept să intervină peste procesul legislativ? Cumva a primit DNA  atribuţiuni privind  procesul legislativ sau executiv?Atunci hai să dăm şi guvernului şi Parlamentului dreptul să cerceteze modul în care procurorii şi judecătorii  instrumentează dosarele şi dau sentinţele şi să le dăm dreptul de a schimba sentinţele aşa cum judecătorii şi strada schimbă legile. Luată strict profesional, Ordonanţa 13 schiopăta la câteva articole care puteau fi amendate în Parlament, iar Parlamentul asta ar fi trebuit să facă, să amendeze punctele discutabile, nu să tremure de teama procurorilor sau a câtorva zeci de mii de oameni, unii plătiţi, alţii de bună credinţă dar manipulaţi, alţii de profesie protestatari, indiferent pentru cine, indiferent pentru ce. La contrapartidă, ceilalţi se plâng că au fost încălcate drepturile copiilor de către părinţii care au venit cu ei la proteste. Păi atunci să înţeleg că trebuie un plan de desfăşurare cu ore, minute, locuri şi activităţi privind plimbarea copilului? Şi dacă da, cine trebuie să aprobe planul? Şi cine, pe ce baze va decide dacă părintele a dus copilul cu voia lui sau abuziv undeva? Dacă copilului nu îi place tante Aglaia, trebuie arestat părintele că o lasă să vină în vizită?  Ce este normal aici ?
Retrocedare in absurdum
Dar asta nu e totul. Din aceleaşi motive politice, dar din partea cealaltă, este scoasă din nou pe piaţă afacerea  retrocedărilor făcute de către un primar unei organizaţii etnice. Nimic rău în asta, dacă retrocedările nu ar fi puţin ilegale. Şi sunt ilegale pentru că la rândul ei, organizaţia  le-ar fi cerut ca “moştenitor”  al unei alte organizaţii la fel de entice, dar puţin fasciste, organizaţie scoasă în ilegalitate,  care  le obţinuse la rândul ei prin confiscare ilegală sau “cumpărări” tip Gestapo.   Aşadar moştenitorul hoţului este pus în drepturi asupra bunurilor furate de tatăl său, criminal şi hoţ recunoscut internaţional. Trec peste faptul că legea în baza căreia au fost retrocedate bunurile, se referea la bunurile confiscate de comunişti, nu la cele confiscate sub incidenţa legilor internaţionale  de la organizaţiile criminale. Deci ne aflăm în faţa unei duble încălcări a legii şi totuşi actul rămâne în picioare, judecătorul care a dat această decizie încă mai este magistrat, dar nimeni nu iese în stradă să apere legea de cei care o încalcă. Asta se numeşte în România tot justiţie, dar întreb din nou, unde este normalul aici ? Şi pentru ca bătaia de joc să fie şi mai mare, şi moştenitorul şi cel cu care s-a judecat pentru obţinerea bunurilor, sunt una şi aceeaşi persoană fizică, reprezentând   însă în două persoane juridice “aflate în conflict”.   Mai rămâne acuma ca moştenitorii   lui Hitler, Borman, Goebels, Himmler  să ceară bunurile furate de nazişti şi aduse în  colecţiile personale ale acestora,  pe motiv că au au aparţinut părinţilor lor pe care îi moştenesc. Aşa ceva nu se poate întâmpla nicăieri în lume, dar la noi se poate. Cât suntem de normali?
Ocupaţio in integrum
Ţara ne este ocupată pas cu pas de trupe străine, chemate nu ştiu de cine, să ne apare de un duşman care este mai mult al celor care ne ocupă, decât al nostru. Ca o ironie, până acum 28 de ani situaţia era inversă şi  nimeni nu poate să garanteze că peste alţi 28 de ani vom fi în aceleaşi relaţii şi cu unii şi cu alţii, dar acuma, cei care se află la putere se menţin acolo unde sunt cedând nu numai suveranitatea şi conducerea ţării, ci şi viitorul ei, punând la dispoziţia actualului prieten tot ce cere acesta, fără excepţie. Cu 28 de ani înaintea ultimilor 28, nimeni nu ar fi conceput existenţa unor trupe străine pe acest pământ fie ele prietene sau străine, ba unii au murit pentru că au reuşit să scoată cizma rusească din ţară, iar azi  alţii se împăunează cu faptul că au adus în ţară trupe de ocupaţie pe care le numesc eufemistic trupe aliate. După ce am trecut prin ambele perioade după ce am văzut ce înseamnă să îi ai prieteni şi duşmani şi pe unii şi pe alţii, după ce am văzut ce s-a întâmplat cu ţările care i-au schimbat, ca şi noi şi mă refer la Angola, Eritreea, Irak, Afganistan, Ucraina, a căror soartă o urmăm cu succes, nu pot să spun decât că nu mi se pare normal ceea ce se întâmplă. Dar, cine poate să mai spună ce este normal ? Acuma aşteptăm să vedem pe cine mai declară prietenii noştri duşmani şi către care graniţe îşi mai fac câteva baze militare, nu de alta, dar s-a creat un dezechilibru inechitabil, vestul ţării nu beneficiază de cizme americane şi mor fetele de dorul lor. Normal, nu ?
Polonius, ah, Polonius
Nici în vecinătatea noastră lucrurile nu sunt roze, dar e mai bine. Polonia, o altă ţară care a avut “prieteni” care au “ajutat-o”, dezmebrat-o, ocupat-o, salvat-o, cedat-o, de nu ştiu câte ori, pare să stea mai bine. Şi ea, ca şi România,  a ales drumul spre Vest, dar chiar dacă acolo mai există un iz de interes naţional,  tot li  se forţează mâna. Un nene din  Comisia Europeană, pe numele său Jyrki Katainen avetizează Polonia că şi-ar putea pierde dreptul de vot dacă nu face ce i se spune. Ei, domnii din Bruxelles,  cică apără “statul de drept” adică statul polonez şi ameninţă cu retragerea unui drept fundamental consfinţit de Declaraţia Universală a Drepturilor omului, dreptul de a vota. Trec peste alte posibile interpretări ale diferitelor tratate şi mă opresc asupra răspunsului dat de ministrul de externe polonez, Witold Waszczykowski domnilor care ameninţă Polonia: „Vă rugăm să ne dați voie să ne respectăm propria Constituție, nu viziunea dumneavoastră despre Constituția noastră. E în regulă ?”
Ei da, aşa parcă mai merge,  asemenea politicieni aş vota şi eu. Oare este normal ?
Nu daţi cu DDT
Nu ştiu dacă aşa ceva este normal sau nu, ceea ce ştiu este că la noi nu este posibil şi nu cred că se va întâmpla cândva, pentru că, aşa cum spunea şi Păunescu, nouă ne lipseşte “capul Măriei sale Mihai Viteazu”. La noi, din contră, domnul Trump, acest Iohannis al americanilor, care s-a plimbat într-o lună cât Obama într-un an, a pus ochii pe portul Constanţa, pe care se certau pesediştii şi peneliştii şi acuma, odată cu flota pe care are de gând să o bage în port îşi va băga şi “investiţiile”. Parcă la noi există proverbul ăla cu cei doi care se ceartă şi câştigă al treilea, nu? Bun proverb dar inutil. Bineînţeles că românilor li se va spune că totul este spre binele lor, pentru apărarea statului de drept, parteneriatul strategic, etc.  Mai ştiu eu pe cineva care lucra pe vremuri la deratizare şi din lipsă de ocupaţie, pentru că nu avea de lucru, s-a apucat de crescut ploşniţe. Poate părea ciudat pentru unul care avea meseria de a deratiza, dar omul trebuie înţeles, avea şi el familie. Apoi când ploşniţele ajugeau la pubertate, le lua şi le scotea la “plimbare” prin cartiere. După o lună –două, când fetele făcuseră destui pui, toată lumea căuta pe cineva să îi scape de ploşniţe. Cine credeţi că lipea afişe pe la scările blocului şi contacta asociaţiile de locatari pentru deratizare?  Prietenul nostruuuuuuuu.
Păi nu trebuie să mănâncă şi soldatul american o pâinică albă dobrogeană şi să apere Marea Neagră de submarinele şi avioanele ruseşti care caută distrugătoarele NATO? Ba bine că nu, e normal că da.
Fugi că te p(r)işcă
De ceva timp pe la televiziunile româneşti s-a aciuit  o nouă ploş, pardon prişcă.  Unde te uiţi, apare pe post de analist, comentator, apărător al drepturilor preşedinţelui,  judecător, procuror, călău şi satâr, un om care  deşi nou pe piaţa politică,  deja are ceva “victime”  în media, Dana Grecu ştie de ce. Este vorba de domnul  deputat Răzvan Prişcă, deputat de.. nu se putea alfel, decât Prahova, pentru că  acolo au cuibul cei mai buni procurori şi politicieni ai ţării. Trecând peste logoreea domniei sale, căci  vorbeşte cât 100 de preşedinţi, parcă vrând  să recupereze  toţi anii în care a stat în bezna politicii şi televiziunilor, domnul Prişcă sochează prin o nouă invenţie care ne duce cu gândul la celebra replicăm a lui Garcea,  “noi nu suntem normali”. Deşi este deputat de Prahova, candidat şi ales în plin fief  DNA, domnul Prişcă a decis să îşi deschidă biroul parlamentar departe de cei care,  mă rog, să zicem că l-au ales şi  pe care ar trebui să îi reprezinte conform  art 38 din Legea nr. 96 din 21 aprilie 2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, tocmai prin Sălaj. Acuma, sincer vorbind, tehnica nu e singulară, mai ştiu eu pe unul care a spus că va apăra drepturile românilor iar acuma apără drepturile celor de la Holzindustrie, dar o face măcar aşa mai mascat, cât de cât, apare  cu protejaţii numai pe Şureanu, unde nu e multă lume,  dar domnul Răzvan nu umblă cu cioara vopsită, el  îşi trădează alegătorii  pe faţă, că oricum nu are cine ce să îi facă, trădarea, ca şi încălcarea legii,  a devenit ceva normal în România.
În loc de concluzii
Întrebarea firească ar fi către ce ne îndreptăm sau mai bine spus, către ce ne impinge “democraţia europeană”?
După cum se ştie, Suedia este cotată printre cele mai “civilizate” state, pentru că acolo cică există cu adevărat egalitate în drepturi. Cât de egali în drepturi  sunt cetăţenii suedezi sau locuitorii Suediei, mi-a explicat pe larg o fostă colegă de facultate, care, căsătorită în Suedia de mai bine de 10 ani, cu soţ suedez get-beget, fată  cu studii, vorbitoare de 3 limbi străine, nu a reuşit să îşi găsească  un serviciu, pentru că unele naţionalităţi nu sunt la fel de egale ca altele. Ei bine, ce se întâmplă azi în Suedia şi se va întâmpla mâine şi în România, dacă vrem să intre Shengenul în noi ? Citez :
” După ce a legalizat adopţia copiilor de către cuplurile homosexuale, Suedia a mers şi mai departe.
   În multe din grădiniţele suedeze şi-au făcut apariţia aşa numiţii „pedagogi ai gender-ului”,  aceste persoane au misiunea să ajute educatorii în identificarea copiilor ce se cred a fi băieţei sau fetiţe şi sesizează deosebirile între genuri. Aceşti copii urmează a fi reeducaţi.
   În Stockholm a fost deschisă o grădiniţă, pentru copii cu vârsta între 1 şi 6 ani, în 2010, grădiniţa este finanţată din bugetul de stat şi poartă numele „Egalia”. Directoarea  acestei grădiniţe nu ascunde că scopul ei este „cultivarea înclinaţiei către homosexualitate”. În această grădiniţă nu există nici fetiţe nici băieţei, educatorii au exclus din limbajul lor pronumele „el” şi „ea”. În suedeză „el”- han, „ea”- hon au fost înlocuite cu termenul hen, un cuvânt inexistent în suedeza literară însă folosit în jargonul sodomit.”
În engleză hen înseamnă găină. Vom deveni o ţară de găini ? Cine vor fi găinarii ?
Ce mai este normal în România ?