O greaţă copleşitoare

Nu cred că e român cât de cât cinstit care urmărind emisiunile tv , propaganda mai mult sau mai puţin mascată a televiziunilor în favoarea/contra partidelor/politicienilor/ guvernanţilor,  corupţilor, într-un cuvânt cărora le fac jocul sau le poartă sâmbetele, să nu fi simţit pe o perioadă mai mică sau mai mare o greaţă copleşitoare care să îl facă să uite de toţi şi de toate să închidă televizorul cu un „dă-i în p mă-sii pe toţi” cu sau fără cratimă şi să evite orice contact cu ştirile explozive, cutremurătoare, incendiare, senzaţionale, dezvăluirile incredibile, halucinante, terifiante, cu care media ne bombardează la fiecare oră. De cele mai multe ori, cam în proporţie de 90% toate aceste informaţii sau dezvăluiri sunt fâsuri atât de urât mirositoare încât şi cei care le  emană ar trebui să stea numai cu MCG-ul pe figură, dar ei sunt atât de imunizaţi încât se poartă de parcă ar fi parfumaţi cu Coco Channel.
Cutremurătoare
O astfel de greaţă mă trece de câteva zile   şi deşi am evitat pe cât posibil să ascult sau să urmăresc posturile de ştiri făcând slalom printre ele pentru a vedea ceva mai reconfortant, tot am prins aşa en passant cât un iz de politică. Este o luptă acerbă dar seacă, ca o tuse măgărească,  fără concret,fără substanţă, fără finalitate, doar ameninţări, manipulări, minciuni şi gogoşi. Joi, un post anunţa cu surle şi trâmbiţe: „legătura dintre Adamescu şi Iohannis, ce a ascuns preşedintele”,  ca şi când ar fi descoperit America. În fapt era vorba despre faptul că pe vremea când KWI era primar, mortul zilei, cum spune Banciu, l-ar fi contactat pentru un proiect care însă nu s-a pus în practică. Asta era bomba zilei care ar fi trebuit să îl bage în sperieţi pe mut şi să aducă o rază de lumină în sufletele românilor. Pe partea cealaltă, o altă televiziune ne anunţa cu o bucurie nedisimulată că pe Dragnea îl paşte un nou proces marca Klauvesi în timp ce era păstrată o tăcere ciudată asupra faptului că patronul Realităţii, un penal din cei agreaţi de antipenalul Iohannis era eliberat condiţionat fiind astfel recompensat pentru campaniea antigraţiere a postului său. Numai în Românistan, cei care pledează împotriva graţierii sunt „graţiaţi condiţionat”. Aş râde dacă nu mi-ar fi teamă că vomit.
Pledoaria lui Helvig
Starea de vomă mi s-a amplificat urmărind declaraţiile domnului Helvig, cel care după ce l-a albit pe Coldea prin comisia internă, acum îşi albeşte tot sistemul. Nu ştiu cine se cred oamenii ăştia care sunt cocoţaţi pe funcţii de interes naţional, dar cum sunt prinşi cu mâţa în sac şi luaţi la întrebări, cum se identifică cu scaunul pe care stau şi instituţia pe care o fac de râs şi încep să urle că orice vorbă la adresa lor aduce atingere instituţiei  pe care tot ei o mânjesc şi că ţara are nevoie de linişte. Este ciudat cum se gândesc ei la imaginea instituţiei numai atunci când te legi de ei şi activitatea lor, nu şi când îşi bat joc de ea. Îmi aduc aminte că exact acelaşi tip de discurs, dacă nu chiar acelaşi, sau întocmit de acelaşi specialist în „comunicare” a avut şi domnul Coldea, pe vremea când era luat prima oară la bani mărunţi. Şi el spunea atunci că astfel de acuzaţii nu fac bine instituţiei pe care cică o reprezenta şi că el, colegii lui sunt albi ca zăpada, că ei nu fac politică şi că nu au infiltraţi prin presă, guvern şi justiţie. La scurt timp după această declaraţie, domnul Maior admitea că  e nevoie de oameni şi în presă şi că SRI-ul are  ceva SRL-uri din care îşi scoate şi el banii de coşniţă. Acum însă, Helvig are amnezie, nu ştie nimic  nici despre  ce a spus Maior, nici despre  ce a făcut Coldea, care,  culmea nesimţirii, a fost pensionat în loc să fie trecut în rezervă fără drept de pensie. Şi lui, ca şi altora ca el, indiferent de culoarea politică, cum ar fi Oprea, i s-au aruncat în cârcă bagatele, fapte lipsite de relevanţă sau încărcătură penală, deşi colcăie de  fapte penale. Auzi, glumă, cică domnul Coldea poate fi învinuit moral că a fost în concedii cu Ghiţă, dar legal este fată mare. Cum să nu îţi vină greaţa? Partea cea mai proastă însă este că domnii din comisiile alea parlamentare care cică l-ar fi întrebat pe domnul Helvig ce îi mai face familia şi câţi bani îi trebuie de la buget, se fac şi ei că nu ştiu cum stă treaba şi ca şi predecesorii lor, iau de bune declaraţiile, achiesează la opinia domnului Helvig şi pun umărul la „întărirea democraţiei”. Auzi vorbă, că cine se ia de prezenţa comisarului CIA care trasează direcţiile de acţiune ale SRI şi cu care se întâlnea binomul, atentează la securitatea ţării şi strică relaţia cu alianţa NATO. Păi am ajuns să recunoaştem pe faţă că suntem conduşi de serviciile străine şi să mai şi considerăm duşman al statului pe cei care consideră asta ca fiind o trădare de ţară. Păi atunci să schimbăm domnilor definiţia trădării şi sa spunem că în Românistan  este considerat trădător, cel care se leagă de amestecul oricărui serviciu secret străin în treburile ţării,  iar cei care declară 1 Decembrie zi de doliu, sunt consideraţi patrioţi şi invitaţi la guvernare.
Ca la Cisnădie
Domnul Iohannis cel care ar trebui să îşi schimbe numele în Eremia, nu se dezminte şi după faza cu flota Mării Negre şi alte câteva o dă din nou cu oiştea în gard. După ieşirea în stradă pentru a participa la un miting neautorizat, după ce a îndemnat românii să protesteze şi să schimbe guvernul şi parlamentul pentru că nu sunt ale lui, după ce a declarat că nu vrea graţiere, merge la Strasbourg şi luat la bani mărunţi o dă la întors ca la Cisnădie, cum că el nu are nici o problemă cu Graţiela, că e de acord să se ia un set de măsuri pentru a se schimba condiţiile din penitenciare, că el este un european convins şi că nu a mâncat niciodată usturoi. Aşa că a schimbat din mers obiectul referendumului personal prin care vrea să arate că românii e cu el şi cere nu un referendum anti-graţiere ci un referendum anticorupţie, ca şi cum s-ar fi exprimat cineva că vrea să mai pună mâna 6 case pentru doi saşi . Pe el de fapt nu îl interesează ce nume va purta referendumul, important e sa fie al lui şi să reiasă că lumea vrea ce vrea el.  Cine are un colebil sau un metoclopramid, că mă taie o stare de vomă de nu am unde dormi la noapte.
Bărbi şi milostivire
Ca să vedeţi cine lipsea din schemă, tocmai înaltele feţe bisericeşti. ÎPS  Ioan Selejean, Mitropolitul Banatului,  cum a văzut că Sfântul Strasbourg l-a urecheat pe protestantul Klauss pe tema Graţielei, cum hop şi el cu creştinismul. Deşi are barba albă, ceea ce înseamnă că îşi poartă de mult oscioarele prin meleagurile noastre, domnia sa nu a ştiut până acum cum se trăieşte prin puşcării, deşi BOR are prin toate cotloanele închisorilor câte un ascultător plătit din bugetul statului. Ce fac şi cui dau raportul aceşti purtători de sutană nu ştiu, poate ştie Ghiţă, dar din câte se vede, Domnului nu, căci IPS abia acum a aflat de condiţiile „nepermise” din închisori şi se revoltă duhovniceşte în barbă. Nepermise de cine părinte, atâta vreme cât ele sunt întreţinute cu pioşenie de sute de ani. Ei bine, considerând că acum a descoperit şi biserica ce e prin puşcării, ce propune IPS Ioan Selejean?Mărinimos, aşa cum stă bine unei feţe bisericeşti, propune să se dea deţinuţilor nişte unităţi militare dezafectate şi nişte aer. Atât, că mai mult nu e de unde şi de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere dar nici Biserica nu dă. Nu e aşa că te apucă greaţa? Ia uitaţi ce spune milostivul: „duceți deținuții în anumite unități militare dezafectate, măcar să le asigurăm aerul. Chiar dacă ele nu corespund din alte puncte de vedere, le putem asigura aerul și lumina.” Deci pe lângă faptul că dă din ce nu e al lui, sau al bisericii în numele căreia vorbeşte, mai dă şi în bătaie de joc, nişte aer, acolo, să poată întreţine lumânarea. E incredibil ce spune : „Chiar dacă ele nu corespund din alte puncte de vedere, le putem asigura aerul și lumina.”Adică nu contează că stau în paturi suprapuse pe trei rânduri, nici că au 4 WC-uri la 40 de oameni, că fac baie de două ori  pe săptămână  câte 5-10 minute fiecare, că îi mânâncă ploşniţele, că se îmbolnăvesc de plămâni, că fumătorii stau la un loc cu nefumătorii, bolnavii cu cei cu boli transmisibile, că nu li se asigură tratament medical nici dacă sunt văzuţi plini de sânge sau muribunzi, ÎPS  în milostivenia sa se zbate pentru aer. Păi ar fi o soluţie mai bună preasfinte, de ce nu propuneţi să li se ia acoperisurile de pe clădiri, vă daţi seama cât aer ar avea? Şi aşa, un personaj din ANP a declarat că deţinuţilor le sunt asiguraţi cei 4 mp de aer, pentru că sunt scoşi câte o oră pe zi la plimbare şi au ocazia să respire cât aer vor. Fapt real, nu e glumă. Bănuiesc că nici mitropolitul nu a glumit . Halal spirit creştinesc. Măi ce bărbi sunt prin biserică, să crape Împieliţatul dacă nu sunt buni de preşedinte  înaltele feţe. Dar de ce nu oferă ei o aripă din Catedrala Mântuirii, măcar pentru pedofili de exemplu,  că ce echipă bună ar face unii dintre ei cu  preacurvioşii popiţi sau răspopiţi,  şi i-ar sprijini şi oamenii din televiziune, ştiu eu unul, Tabără îi spune, care ar agrea ideea.
Ei, cum să nu iţi vină greaţă auzind toate astea?


O greaţă copleşitoare