Moşteniri peste an

armata-cu-soldati-de-teracota De regulă, de Anul Nou oamenii îşi urează unul altuia numai de bine, cel puţin aşa de ochii lumii şi îşi mai urează ca toate cele rele să rămână în spate în anul care trece. Asta fac oamenii de obicei şi repet, oamenii. Nu ştiu dacă regula este valabilă şi la guvernanţi, nu ştiu dacă şi ei sunt oameni sau odată cu intrarea în rândul celor care se ocupă de destinele altora, uită sau nu cumva chiar nu mai au voie să fie oameni. Câteva veşti, sau informaţii auzite în ultimele zile ale lui 2016 m-au făcut să mă gândesc la acest aspect şi fără să vreau am constatat că nu, guvernanţii nu fac parte din categoria oamenilor, pentru că ei nu numai că nu doresc nimic bun la sfârşit de an celor care vin sau rămân după ei, dar fac tot posibilul să le facă viaţa mai grea, să le lase o moştenire cât mai vitregă. Trecând peste supărarea pierderii puterii, ar fi de aşteptat ca cei care intră în noul an de pe alte poziţii decât cele avute până atunci, ar trebui să se gândească şi ei la binele celor în numele cărora sau pentru care pretind că au guvernat. Faptele dovedesc însă că nu e aşa. Moştenirea lui Obama Poate unii au fost surprinşi de măsura anunţată de Casa Albă în ultimele zile ale lui Decembrie, privind expulzarea a 25 de diplomaţi ruşi din San Francisco şi Washington. Pe mine nu m-a surprins de loc, pentru că plecarea lui Obama, imediat după ce Trump a câştigat alegerile, în vizită de „good bye” prin Europa a arătat cui avea ochi să vadă că acesta nu ştie să piardă şi că încearcă să convingă lumea că Trump este un monstru şi că nu trebuie să coopereze cu el. Culmea culmilor, susţinea că face asta în numele bunelor relaţii dintre SUA şi Europa şi al dragostei faţă de scumpa sa ţară. Cine pretindea asta? Cel care a dat foc Ucrainei, cel care a dat foc Nordului Africii, cel ai cărui colaboratori spuneau fuck the UE şi ale cărui servicii spionaseră la greu cancelaria Germaniei. Toată lumea s-a făcut că nu ştie toate astea , pentru că nu era „diplomatic” să îi dea un şut în dos, era încă preşedintele SUA. Acum în 2017 se poate spune că este deja fostul preşedinte al SUA, dar în ultimele zile ale sale ca preşedinte s-a gândit să inflameze şi mai mult nu numai relaţiile SUA cu Rusia, ci şi liniştea propriilor cetăţeni, pentru că măsurile pe care le-a luat, le-a luat pretextând că aceştia, diplomaţii, s-au amestecat în alegerile din SUA. Bineînţeles că mai e mult până ca acest lucru să fie dovedit, poate nu va fi dovedit niciodată, dar marele Obama şi-a făcut datoria, a aruncat benzina în societatea americană, a inflamat opinia publică, pentru că sunt destui care să spună că „ în mod cert este ceva la mijloc, pentru că altfel, unul ca Obama nu ar fi făcut ce a făcut”. Nu ştiu cât este adevăr, sunt convins că oricum, ruşii nu s-au amestecat în alegerile din SUA mai mult decât s-au amestecat partenerii strategici în alegerile şi viaţa politică din România, dar nu am văzut pe nimeni în România să îl expulzeze pe Ghittenştein pentru că a susţinut-o pe madam Kovesi la DNA sau pentru că întreaga Comisie Juridică din Senat era chemată la Ambasada SUA pentru a fi trasă de urechi şi îndrumată. Nu, toate astea li s-au părut normale marilor democraţii ale lumii. Dar acum, pentru că domnul Obama nu suportă înfrângerea, s-a gândit el să lase o moştenire şi mai grea viitorului preşedinte, aruncând în aer relaţiile cu Rusia sub suspiciunea că Trump ar fi pe mână cu Putin. Ceea ce nu realizează Obama este că Putin este destul de mare ca să îi vadă jocul şi că în felul acesta el, marele Obama îşi arată adevărata valoare şi caracterul de fitilist internaţional. Moştenirea lui Cioloş Cum e turcul şi pistolul, spune un proverb românesc. E inutil să mai amintesc cine conduce România în acest moment. Uitaţi-vă la bazele militare din Bucureşti, Deveselu, Kogălniceanu, Câmpia Turzii, la sfaturile emisarilor americani date politicienilor, la tehnica de interceptare şi ascultare şi legile Big Brother, la comisarii, numiţi acum consilieri care mişună prin sistemele române de informaţii şi veţi avea imaginea completă. Şi ca un bonus, priviţi unde mor soldaţii români şi ce apără, în condiţiile în care porţile aeriene, maritime şi terestre naționale sunt şvaiţer. Cu toate încercările obamiste ale lui Iohannis, guvernul Cioloş este istorie, iar posibilitatea unui nou guvern dirijat de Cotroceni, supus şi inutil, este aproape de zero. Tot aproape de zero este şi bugetul, iar un plan de buget pentru anul 2017 al guvernului tehnocrat este inexistent, deşi era normal ca acesta să existe şi să fie chiar înaintat având în vedere că planul ăla mare cu 100 de măsuri aruncat în campanie spunea că totul este pregătit. Cu toate astea, în ultimele zile, ca şi administraţia Obama, guvernul Cioloş a dinamitat tot ce putea dinamita fără nici o remuşcare, fără nici o cât de mică compasiune faţă de cei în numele cărora pretindeau că guvernează. Aşa se face că domnul Cioloş a îngheţat, chiar şi pentru o lună, dar a îngheţat salariile şi pensiile românilor numai aşa, ca să facă viaţa mai grea celor care vor veni după ei. În ultima lor şedinţă de guvern, tehnocraţii au mai luat măsuri privind neacordarea de premii, prime de vacanţă, ajutoare sau, după caz, indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă şi au mai stabilit că munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător. Ei, tehnocraţii, specialiştii lui peşte prăjit, vor pleca înapoi la salariile lor europene iar românii vor rămâne cu pensiile şi salariile lăsate de tehnocraţi. Eu dacă aş face parte din noul guvern şi mi-ar sta în putere, le-aş retrage acreditările de pe unde sunt băgaţi şi i-aş lua puţin la întrebări cu privire la ceea ce au primit şi ceea ce au lăsat prin România în urma guvernării. Dacă Trump poate face asta cu Soroş, poate face şi noul Parlament cu Cioloş. Moştenirea lui Motoc Şi mergând pe acelaşi proverb cu turcul şi pistolul, ce a făcut Cioloş cu bugetul a făcut şi Motoc la Apărare, ca să arate cât de fidel este el principiilor tradiţionale cu capra vecinului, numai că el a înfipt pumnalul în gâtul caprei pe care a muls-o cât a fost ministru. Nu a fost suficient că a păstrat-o şi a ridicat-o la grad de fac-tottum pe doamna Oti, care se ştia că a fost este şi va fi unealta lui Oprea, nu a fost suficient că a dat ordin celor din subordine, oameni cu grade şi funcţii mari, să îl albească pe Oprea privind doctoratul lui şi cele ale altora, cărora Oprea le-a fost îndrumător, nu a fost de ajuns că s-a făcut că nu vede câte avansări ilegale a făcut acelaşi Oprea şi a făcut pierdute chiar şi documentele care arătau că Oprea însuşi a fost avansat ilegal, la ordin politic, de un secretar de stat. Nu era de ajuns că sub domnia lui, Armata a ajuns cu unităţile înjumătăţite, cu efectivele în unele structuri de sub 40 %, că au plecat şi pleacă din armată pe capete atât ofiţeri cât şi militari angajaţi, că banii necesari pensiilor militarilor cresc vertiginos ca necesitate dar se subţiază rapid ca posibilitate, din cauza ieşirilor masive la pensie în ultimul an, pe domnul Motoc nu l-a preocupat nimic din toate astea. Pe el l-a interesat să asigure contracte bănoase firmelor de suflet, pentru „dotarea” armatei cu sicrie plutitoare sau zburătoare, pentru aducerea de tehnică germană în ţară, aşa cum voia scumpul Klauss şi pentru producerea de maşini blindate tot prin firme germane, dar penale în Germania. Şi pentru că toate astea nu erau suficiente, la plecare, domnul Motoc a avut grijă să îşi lase capra pe butuci introducând la plecare o lege prin care militarii, puţinii care au mai rămas prin armată, şi care sunt obligaţi să plece unde îi trimite patria, departe de familie, să nu mai primească banii pe chirie, pentru că, Doamne fereşte, se îmbogăţesc dacă li se decontează aceşti bani pe care sunt nevoiţi să îi dea nu pentru că vor să stea ei în chirie sau ar sta în hoteluri de 5 stele, ci pentru că armata nu le poate oferi nici funcţii în garnizoanele unde au familiile, nici case, nici servicii pentru soţii şi atunci îi trimite unde şi-a trimis mutu iapa, dar nu ăla de la Cotroceni. Dar, spre deosebire de stimaţii noştri parlamentari, care primesc cam 1000 de euro pe lună numai pentru chirie, fără să fie obligaţi să justifice pe ce se duc aceşti bani, militarii primesc numai o cotă parte din banii necesari chiriei, care este raportată la solda, adică dacă eşti colonel primeşti o anumită sumă , iar dacă eşti caporal, primeşti altă sumă pentru chirie, pentru că nu e aşa, armata e făcută pe grade şi funcţii, soldaţii să locuiască în corturi, iar gradele mari au alte nevoi şi necesităţi. Pe lângă faptul că legea este discriminatorie şi nu decontează nici aceeaşi sumă şi în cele mai multe cazuri nici întreaga sumă de chirie, acum va fi tăiată şi asta, pentru că aşa a vrut domnul Motoc, după ce s-a sfătuit el cu „specialiştii din armată”, adică slugoii care înghit orice găinaţ căzut din cerurile puterii. Chestia este că banii de chirie se vor .. diminua sau reteza înainte ca ministerul să pună la dispoziţie varianta locuinţelor de serviciu. Adică militarii vor fi chemaţi, li se va arăta proiectul locuinţelor de serviciu şi li se va spune: „vedeţi, acestea sunt locuinţele în care va trebui să locuiţi voi, dar nu ştim când. Vă plac? Da?Deci sunteţi de acord. Ok, de mâine nu mai primiţi banii de chirie.” Nu am nici o îndoială că va fi aşa, pentru că acum 35 de ani, pe când locuiam la căminul de garnizoană, în Craiova,am fost chemat la comenduirea garnizoanei, unde tovarăşul Ionele, comandantul Comenduirii de Garnizoană mi-a pus în mână o hârtie prin care eram înştiinţat că mi s-a repartizat o garsonieră în bl 48 de pe Strada Caracal deci începând de a doua zi să eliberez camera de la cămin. Fericit nevoie mare, plec val vârtej la adresa menţionată şi văd un bloc abia construit,la care se lucra la finisaje şi lângă el o fundaţie de bloc. Întreb pe muncitori dacă cel care se finisa este blocul 48 iar ei îmi spun că acela era blocul 47. Am zis că nu se poate, ei au spus că se poate, apoi am întrebat care este blocul 48, iar ei mi-au arătat gaura unde urma să se toarne fundaţia. Am crezut că mor. Eram somat să eliberez de a doua zi camera de la cămin în baza unei repartizări într-un bloc care nu avea nici fundaţia turnată. Ei bine, deşi au trecut 35 de ani de atunci, acelaşi gen de oameni conduc destinele armatei pentru că funcţiile de decizie se lasă sau se moştenesc an de an din om în om în baza unei selecţii riguroase care nu dă greş. La aşa moşteniri, viitorul este asigurat. http://www.agerpres.ro/externe/2016/12/29/sua-expulzeaza-35-de-diplomati-rusi-si-le-dau-72-de-ore-ca-sa-paraseasca-teritoriul-tarii-21-15-31 http://www.ziare.com/stiri/militari/militarii-nu-vor-mai-primi-bani-de-chirie-ci-direct-case-ministrul-apararii-spune-ca-e-mai-logic-asa-1444996 http://www.ziare.com/stiri/militari/militarii-nu-vor-mai-primi-bani-de-chirie-ci-direct-case-ministrul-apararii-spune-ca-e-mai-logic-asa-1444996 Moşteniri peste an