Unde era Europa ?

Suspendarea lui Money Taste preşedintele unei Românii care de 23 de ani se zbate între penibil şi umilinţă nereuşind să iasă din subsolurile unei Europe care are nevoie de ea acolo ca să poată supravieţui ea şi ca să aibă pe cine arăta cu degetul când are puseuri de moralitate, a dat din nou ocazia grangurilor europeni să se îngrijoreze. Plecând de la declaraţiile iresponsabile ale unei bretonate care pune interesele de partid înaintea datoriei de cetăţean al ţării, şi cere –împotriva obligaţiilor de cetăţean al României – sancţionarea propriei ţări, cei care privesc la noi la televizor şi judecă veridicitatea unei ştiri după numărul de posturi media care o susţin, şi după decibelii celor care o propagă, se grăbesc să afirme nici mai mult nici mai puţin decât că o decizie a Parlamentului Român care a votat în mod legal şi constituţional suspendarea lui Băsescu, este o lovitură de stat. Că astfel de învinuiri ar veni de la Monica sau de la MRU, nu mai miră pe nimeni, atâta ştiu atâta spun, mai ales că unii  se şi văd pierzând protecţia justiţiei odată cu căderea lui Băsescu şi de aici durerea, dar că unii reprezentanţi ai unor ţări care în primul rând cunosc situaţia doar din relatările presei obediente serviciilor de securitate interne şi externe şi în al doilea rând se pretind democraţi, este greu de înţeles.

Păi dacă un parlament al unui stat, ia o decizie iar domnii parlamentari europeni o contestă, cum ar trebui să reacţionăm noi românii, sau grecii, sau irlandezii, sau ciprioţii, sau polonezii la hotărârile Parlamentului European? De ce noi nu am avea dreptul să declarăm că anumite decizii ale parlamentului European reprezintă atac la suveranitatea statului român, amestec în treburile interne ale statului, subjugarea şi exploatarea resurselor în interesul marilor corporaţii şi a oligarhiei financiare mondiale, că statul român este în pericol ? Nimic nu ne-ar opri să facem aceste afirmaţii şi mai mult, am fi mult mai aproape  de adevăr decât sunt ei. Culmea ar fi ca în urma referendumului care sper să certifice şi să consfinţească decizia parlamentului, aceiaşi oameni să afirme că poporul român a dat o lovitură de palat, sau este în pericol pentru că a votat plecarea lui Băsescu. Cine dă dreptul unor politicieni să afirme că un proces, un fapt desfăşurat constituţional prin vot democratic reprezintă o lovitură de palat? Eu cred că Parlamentul, Ministerul de Externe trebuie să ceară explicaţii acestor parlamentari, reprezentanţi ai unor partide, să le ceară să probeze cele spuse, să justifice afirmaţiile sau să-şi ceară scuze. Iar, cetăţenii români care au făcut astfel de afirmaţii să fie timişi în judecată pentru grave prejudicii aduse intereselor şi imaginii României, pentru atac la instituţiile statului şi trădarea intereselor naţionale.  Afirmaţia doamnei Macovei poate fi foarte uşor interpretată ca atac la adresa instituţiei Parlamentului şi lovirea în interesele naţionale, declaraţii defăimătoare nejustificate, cu efecte negative  la adresa unei puteri în stat. Oare parlamentarii acuma nu se simt stressaţi cum se simţeu judecătorii doamnei Kovesi ?

Dacă un comentariu al unui mistreţ pe un blog oarecare a putut sta la baza sesizării procuraturii  asupra premierului şi a ministrului de externe, de ce nu se poate aplica aceeaşi lege şi în cazul Macovei? Pentru că justiţia “este independentă”? Doamna Kovesi domnilor procurori, vă rog să vă autosesizaţi cu aceeaşi promptitudine şi să dechideţi un mic dosar pe numele numitei Monica Macovei sau mă voi plânge Curţii Europene pentru şi Parlamentului European pentru tratament preferenţial,  discriminare şi favorizarea infractorului. Aceaşi faptă veţi înfăptui şi dacă nu deschideţi dosar penal împotriva numitului  Băsescu Traian pe care îl învinuiesc de fapte grave săvârşite în timpul mandatului, nerespectarea Constituţiei, încălcarea atribuţiunilor şi obligaţiilor ce i-au revenit ca preşedinte al statului, mai concret, ABDICAREA DE LA ÎNDEPLINIREA ATRIBUŢIUNILOR CONSTITUŢIONALE.Această acuzaţie nu mai trebuie probabtă, ea este de notorietate publică şi mă mir că procuratura nu s-a sesizat până acuma. Revedeţi discursul domnului Preşedinte din ziua plecării primului ministru la Bruxelles şi veţi constata că a declarat singur, pe propria răspundere în faţa întregii naţiuni :” Şi, personal, nu am vrut să particip chiar abdicând, dacă vreţi, de la o obligaţie constituţională..” Nu mai contează motivaţia, instanţa va decide dacă este suficientă pentru a justifica o încălcare a obligaţiilor constituţionale, dar fapta există şi Procuratura, Curtea Constituţională, Avocatul Poporului trebuiau să se autosesizeze. Dacă va fi cineva care şi acum va spune că acestea sunt vorbe nu fapte, înseamnă că în România nu se mai face nimic, suntem o ţară care trăieşte din vorbe şi suntem unicat în lume.

În ceea ce priveşte Marea Europă, cea pe care domnul Băsescu o botează SUE, îmi permit să o întreb unde era când Băsescu schimba legea referendumului în favoarea sa ? Atunci nu s-a sesizat şi nu a mai spus că se încalcă legile şi constituţia ?
Atunci când Băsescu intervenea la ieşirea dintr-un market şi dădea indicaţii guvernului şi justiţiei vizavi de aplicarea Erga Omnes a unei decizii a ÎCCJ lucru sau sfat pus în practică de a doua zi de către ex- premierul Boc deşi iniţial declarase oficial că acea decizie nu va fi aplicată, unde era Europa şi de ce nu s-a plâns de atac asupra justiţiei ?
Unde era Europa când Domnul Băsescu afirma că indiferent ce răspuns va da Curtea Constituţională, guvernul nu va plăti salariile bugetarilor? Atunci nu era un atac la Curtea Constituţională şi o nerespectare a unor decizii ale acesteia? De ce atunci nu plângea Europa de dorul românilor şi a libertăţilor constituţionale?
Unde era Europa  când domnul Băsescu a dat liber semnării unui document- ACTA -care instituia cenzura asupra cetăţenilor, document care a fost până la urmă contestat şi anulat de aceeaşi Europa? Atunci nu sesiza intenţiile de încălcare a drepturilor cetăţeneşti?
Dar când Domnul Băsescu lovea un copil, nu cu pumnul, unde era Europa şi de ce nu sărea în sus pentru nerespectarea drepturilor cetăţeneşti?
Unde era Europa când preşedintele ţării promitea măsuri care ar fi dus la restrângerea suveranităţii ţării fără a consulta Parlamentul şi poporul? Atunci nu s-a mai sesizat pentru atac la suveranitate şi la instituţiile statului ?
Unde era Europa când preşedintele ţării confisca telefonul unei jurnaliste pentru că „îi scotea ochii în evidenţ㔺i o făcea ţigancă împuţită? Sau dacă Europa ne tratează cu „je vous en prie monsieur” are şi Băsescu dreptul să facă la fel ?
Unde era Europa, când Parlamentul României sub atenta numărătoare a doamnei Anastase, vota în mod fraudulos o lege sau întorcea o alta  la vot pentru că parlamentarii puterii au votat cu ochii închişi ?
Dacă asta este Europa şi aşa judecă ea, atunci să mi se dea voie să mă doară în moţul băştii de toate lamentările şi lacrimile ei  de crocodil şi să aştept referendumul ca să pot să îi arăt ce face românul cu îngrijorările unor europeni băsiţi. Dacă Europa ne tratează cu două măsuri atunci să stea în faţa televizoarelor şi să aplice legea chibiţului : să nu-i pută picioarele şi să îşi ţină gura.

Dacă tot e vorba de privit la alţii să vedem cum îi văd americanii pe europeni printre alţii, aşa în glumă.