luni, 3 iulie 2017

Crimă cu premeditare în armată

 
crima cu premeditare
Acum 6 luni, prin Decembrie 2016 scriam două articole legate de înzestrarea cu tehnică a armatei române şi printre altele spuneam :
„Nu v-am dori să fiţi aproape,
Când vom claca extenuate
Şi-o vom lua pe arătură
Când vom pleca’n ultima tură.
Dacă de noi nu vă mai pasă
Căci rânza a ajuns prea grasă,
Atunci măcar să vă gândiţi
La cei  ce ne conduc smeriţi
Şoferii, slugile plecate,
Doar  ei ne ştiu  bolile toate
La ei să vă gândiţi că mor
Din vina voastră domnilor.”
Uite că s-a întâmplat mor soldaţi în sicrie pe patru roţi.

Armata, fabrică de diplome de doctor, grade şi eroi
Nu am fost niciodată de acord cu împărţirea de grade şi funcţii în armată sau afara ei tuturor neaveniţilor. Această activitate s-a dezvoltat şi perpetuat până a devenit regulă, în special sub conducerea lui Oprea, acest maimuţoi sau papagal ajuns pe cele mai înalte crengi ale ierarhiei militare fără a avea măcar competenţele unui ospătar de la Haiducului. Nu mai comentez au spus prea mulţi, prea multe despre această ciumă a armatei române. Aproape simultan cu acordarea de grade şi funcţii în armată s-au înmulţit  doctorii pe probleme de securitate şi apărare, scoşi la „înaltele universităţi” ale sistemului, unde politicienii sunt înşiraţi pe sfoară iar nişte „băieţi buni” din armată le fac lucrările de doctorat, cele mai multe la copy- paste. Cei care au lucrat şi lucrează prin academiile militare ştiu despre ce e vorba. Tot aşa, dar în procent mai mic se „fabrică”  şi „EROII” armatei române. Cei mai mulţi s-au „eroit” prin teatrele de operaţii din Irak , Afganistan, iar în viitor Siria sau Qatar, sau prin unele misiuni ONU. Eu dacă aş fi fost la conducerea ministerului, aş fi cerut ca cei căzuţi în teatrele de operaţii din afara graniţelor să fie declaraţi eroi ai SUA pentru că la cererea sau ordinul dar mai ales pentru interesele SUA au plecat în misiune şi au fost ucişi, iar pensia militară şi toate onorurile să le fie acordate conform standardelor şi legilor partenerului strategic, cel care a cerut participarea României la aceste misiuni. Asta pe de o parte.
Pe de altă parte însă, consider că prea repede jonglăm cu nişte calităţi care ar trebui să fie clar definite dar mai ales cu o noţiune care are în ea o încărcătură deosebită. Am mai atins eu în câteva rânduri aşa mai timid acest subiect şi asta din respect pentru memoria şi celor decedaţi, ca să nu folosesc sintagma lui Duşa dar şi pentru durerea familiilor. Dar este timpul totuşi să punem punctul pe I. Prea uşor declarăm EROU orice militar decedat în misiuni, aplicaţii, exerciţii, misiuni de diferite forme.
Cum se fabrică eroii
Merge un militar în misiune undeva, se ceartă cu un localnic, acela îl taie sau îl Împuşcă? Deşi este caz de Curte Marţială noi îl face erou, pentru că nu are rost să îl mai şi pedepsim, l-a pedepsit şi aşa Dumnezeu, şi „are şi el familie, rămân copii pe drumuri” .Păi asta ar fi trebuit să se gândească el.
Merge un militar în patrulare, i se pare că e ceva în neregulă, sare din maşină în timpul mersului, în teren accidentat  şi moare. În loc să declare incidentul aşa cum s-a întâmplat şi să arate că vina îi aparţine militarului, MApN acoperă realitatea şi îl declară erou, deşi fapta sa nu a fost una de eroism ci de laşitate. Asta,  pentru a nu strica imaginea armatei.
Merge un militar în misiune, acolo se apucă să facă o lucrare fără a-şi lua măsurile de protecţia muncii, nu se asigură, nu are pe nimeni lângă el, nu are nici aprobare să execute acea lucrare,  este curentat şi moare. Este declarat EROU, pentru că a decedat în misiune, deşi comisese o încălcare gravă a procedurilor. Astea sunt doar câteva exemple.
Aceşti „pseudo-eroi” sunt puşi astfel pe aceeaşi treaptă cu cei care chiar au comis fapte de eroism, au salvat vieţi omeneşti, au preîntâmpinat dezastre, au intrat în foc sau zone minate pentru a salva copii sau colegi, chiar cu preţul vieţii lor. Cum poţi pune pe aceeaşi treaptă aceste cazuri ? Este ca şi cum ai pune semnul egalului între generalul Ilie Marin şi cârnăţarul Onţanu, doar pentru că poartă aceeaşi uniformă.  Dacă noi, cei din interiorul armatei nu mai ştim ce înseamnă erou şi nu îi apreciem pe cei adevăraţi, punându-i pe aceeaşi treaptă pe adevăraţii eroi cu inconştienţii, incompetenţii sau „GHINIONIŞTII”, atunci la ce respect ne mai putem aştepta din partea societăţii civile, cu atât mai mult cu cât până la urmă cunoscuţii, neamurile, vecinii, află cum a murit fiecare şi încep să şuşotească:” ei, erou, aiurea, a adormit sub transportor şi mecanicul nu l-a văzut şi a dat peste el. A murit din prostia lui şi ăşţia l-au şi făcut erou. Vai de ea armată”.
Acum mai bine de 30 de ani, ca tânăr locotenent am fost trimis cu nişte militari în Cimitirul Sineasca din Craiova să curăţ monumentul eroilor Sovietici pentru că urma să se desfăşoare o activitate comemorativă acolo. Ajuns acolo am pus militarii la treabă când s-a apropiat de mine un bărbat în vârstă şi am intrat în vorbă. Era un veteran de război şi mi-a depănat multe din amintirile sale. Ajungând lângă crucea unui maior sovietic, îmi spune: „Uite a ajuns şi ăsta erou . Ştiţi cine e maiorul ăsta căruia îi curăţaţi mormântul şi pe care îl slăviţi? Ştiţi cum a murit?” Nu, am răspuns, bănuind că va urma o poveste frumoasă. „ Păi să vă spun eu, acesta făcea parte din armata de ocupaţie, „eliberatoare” . Aveau sediul în centru, şi îşi băteau joc de tot. Maiorul acesta se legase de femeia unui vecin de-al meu. Omul a aflat. L-a aşteptat să vină în curte noaptea şi la băgat cuţitul în el. Aşa a ajuns erou al Uniunii Sovietice.”
Nu am uitat niciodată această poveste şi sunt sigur că exemple de genul ăsta sunt foarte multe.
Când  le veţi trage pe dreapta?
Recent, acum 24 de ore, joi, un camion al armatei care aducea militari de la o aplicaţie din Cincu se răstoarnă într-o prăpastie. Trei militari mor în accident ceilalţi sunt internaţi cu răni care totuşi nu le pun viaţa în pericol. Unul dintre ei, din câte am aflat a refuzat să fie dus la spital el a stat acolo tot timpul ajutând salvatorii să-i ridice şi scoată pe colegii răniţi mai grav din prăpastie. Eu pe acest militar l-aş declara erou, pentru că a dat dovadă de spirit de sacrificiu,altruism spirit camaraderesc, loialitate. De ce trebuie să moară cineva pentru a-l declara erou, dacă faptele sale îl califică să poarte acest titlu şi în timpul vieţii? De ce îi „eroizăm” pe toţi cei care mor, indiferent de modul în care se întâmplă, poate din neglijenţă, sau chiar neexecutarea unor ordine, dar trecem pe lângă cei care chiar dau dovadă de adevărate acte de eroism ?
Cred că undeva la nivelul conducerii armatei ar trebui să se lucreze la acest capitol, să se facă o diferenţiere între .. modul în care au loc decesele. Nu văd nimic eroic în accidentele de maşină. Nu am nimic cu bieţii militari, Dumnezeu să îi odihnească, Armata  trebuie să plătească pensie de urmaş familiei,egală  cu pensia de vârstă, toată viaţa soţiei, pentru că au murit în misiune şi nu din cauza lor, dar mai uşor cu eroii, că ne batem joc de noţiune.
Şi pentru că am pomenit ceva de cauza decesului celor trei militari, să ne oprim la un alt aspect. Sunt multe cazurile în care accidentele de muncă sau decesele unor militari sunt acoperite cu flori, grade onorifice avansări post mortem şi transformarea celor decedai în Eroi, dar nu din respect sau empatie ci pentru a acoperi adevărata cauză şi adevăraţii responsabili ai morţii acestora. Armata română este dotată mai prost ca în 1918 dacă ne raportăm la diferenţele de dotare dintre armata română şi cele occidentale atunci şi acum. Nu ştiu care va fi până la urmă raportată  „cauza” accidentului dar sunt convins sută la sută că nu se va recunoaşte că maşina este veche, că racordurile erau învechite, că nu se mai găsesc piese de schimb, că se mai blochează direcţia, frânele, că cineva undeva prin forurile de decizie, chiar dacă i s-a spus că maşina nu mai prezintă siguranţă, a spus ”lasă bă că merge-asa, ce până acum nu a mers, nu mă interesează, făceţi-o să meargă. Nu am de unde să vă dau alta, ce, eu am fabrică de maşini?”
Ei bine, pentru aceşti trei morţi ar trebui să răspundă cineva pentru că chiar dacă acum e posibil să fi fost de vină condiţiile de trafic, oboseala şoferului, sau mai ştiu eu ce, s-au întâmplat şi se vor întâmpla accidente datorate proastei înzestrări . Culmea este că totuşi DAC-urile 6×6 sunt maşini bune, numai că nu mai există piese de schimb, sunt cârpite iar de înlocuirea lor nici nu poate fi vorba, efortul principal este orientat pe Marea Neagră, la câmpie, se descurcă fiecare cum poate. Stimaţi conducători ai armatei, nu vă mai ascundeţi incompetenţa şi lipsa de interes faţă de nevoile armatei sub nişte decrete prezidenţiale de înaintare în grad post mortem sau medalii, odată cu militarii moare şi Armata. Ce o să faceţi când nu o să mai avem nici armată, o declaraţi  Erou ?
DOMNILOR GUVERNANŢI,
NU VĂ MAI SPĂLAŢI PE MÂINI, CONSIDERÂND CĂ DACĂ I-AŢI DECLARAT EROI NU MAI AVEŢI MÂINILE PĂTATE DE SÂNGE ! Lipsa de preocupare faţă de reala înzestrare a Armatei se numeşte CRIMĂ  CU PREMEDITARE.
Nu ar fi mai bine pentru toţi ca în loc de eroi post mortem să  producem  tehnică militară de calitate?


http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/11/06/trei-mesaje-11577
http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/11/07/apelul-unui-aro-cazon-11585

Crimă cu premeditare în armată

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Puteţi face orice comentarii în limitelei decenţei , bunului simţ, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi sters.
Nu am nici o satisfacţie să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurandus-e sau atribuindu-şi epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveti chef de hârjoană şi trimteri prin locuri ascunse vederii, faceti-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveti comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeţi acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care posteaza comentarii sunt raspunzatori pentru comentariile pe care le fac.