Trădarea ca politică de partid

Coada SRI și arcușul de vioară
Spuneam acum câteva zile, cu mult înaintea marilor analiști sau televizioniști că bătălia dintre Dragnea și Grindeanu nu este una a marilor orgolii, că Grindeanu nu ține cu tot dinadinsul de scaun pentru că oricum el este un nimeni în politică, el a fost introdus, conservat apoi activat și are rolul lui bine determinat, acela de a-l dărâma pe Dragnea și a crea balamuc în PSD. Cui slujește acest  obiectiv, nu cred că mai e nevoie să spun. Cert este că serviciile, aceleași care prin alți reprezentanți, se aflau la un eveniment privat la ”interesul național” acasă cu prilejul alegerilor din 2012 au coada băgată și aici și încă una stufoasă rău. Apropo de coadă, bănuiesc că știți din ce se fac arcușurile de vioară. Din coadă de cal, dar nu orice cal, ci numai din cozi de armăsari. De ce ? Pentru că cele de iapă suferă multe udări și astfel își pierd din rezistență. Ei bine aceleași caracteristici le are și coada SRI, numai că aceasta mai și pute și îți  dai imediat seama de unde provine materialul. Deci, bătălia nu se dă pentru programul de guvernare ci pentru distrugerea PSD,deci și a programului de guvernare dar și a lui Dragnea care dacă este ejectat de la conducerea partidului nu mai are nici o șansă să candideze împotriva lui Iohannis, iar Iohannis se cam teme. Grindeanu a făcut tot posibilul să boicoteze programul PSD dar mai ales, propriul partid, Dragnea a aflat și el,  și de aici exmatricularea. El practic nu a pronunțat cuvântul trădare pentru că nu are ferma de pui a lui Năstase, dar  spus-o mai voalat, cum șade bine unei femei, vuvuzeaua Firea. Asta ar fi prima trădare.
Banca viticultorului
Acum urmează a doua, numai că nu din același loc. Bineînțeles că războiul s-a mutat în plan financiar, politic, chiar internațional prin unele luări de poziție ale unor reprezentanți străini. În plan financiar, scăderea leului față de valută este dacă nu justificată, cel puțin de așteptat. De fiecare dată când se ceartă premierul cu președintele sau partidele între ele, țara ”își pierde cota de încredere” sau de bursă și vai, leul se depreciază. Bineînțeles, Banca Națională nu poate face nimic pentru menținerea cursului care e de fapt scăzut artificial doar din creion, sau tastatură, ba mai mult, este prima care anunță prin șeful ei că s-a creat un risc și ne vom pierde  credibilitatea. Nu ar fi mai bine ca domnul viticultor să stea în banca lui dar cea personală, nu cea națională și să nu mai dea el tonul prăbușirii leului ? Ale cui interese le slujește domnia sa de fapt? Parcă la referendumul de suspendare a lui Băsescu, care ca importanță politico-socio-economică era mult mai importanta decât plecarea lui Grindeanu, leul nu a scăzut. Eu numesc asta trădare a intereselor statului.
Ruleta partidelor
În afară de cele două facțiuni aflate în conflict, soarta țării se mai joacă și la ruleta partidelor din opoziție. Nici acestea nu joacă cinstit nici față de proprii membri de partid,  nici față de electorat. Unele dintre ele au decis să nu participe la votul asupra moțiunii, altele să participe dar să stea în bănci.  De ce? Din câte știu eu, parlamentarii, indiferent din ce partid fac parte sunt aleși pentru a reprezenta în Parlament, prin votul lor, voința și dorința celor care i-au ales și să fim realiști, nu sunt aleși doar de membrii de partid, că dacă ar fi așa, nu ar mai face pragul. Deci așa zișii aleși ar trebui să meargă la vot și să voteze cum au fost investiți, bine sau rău, dar să voteze. Practic însă, aceștia își trădează alegătorii și pun interesele unui grup, indiferent cum se numește el, înaintea interesului populației și jurământului depus la investire. Nu cred că e român întreg la cap care să nu vrea ca această situație să ia sfârșit și să nu vrea stabilitate, indiferent cine ar fi în acest moment la putere pentru că e mai rău fără guvern decât cu un guvern nedorit. Numai politicienii din motive și interese de hazna prelungesc această situație prin absenteismul lor fără să țină cont de efecte, ba,  pretinzând și că sunt fair -play. Incalificabil!
Dar parlamentarii opoziției își trădează și membrii de partid, cărora le-au promis și în campanie și după ce nu au reușit să formeze majoritatea, că vor face totul pentru a dărâma guvernul și a prelua puterea. În acest scop au folosit cele mai abjecte mijloace posibile, plecând de la atacuri murdare la persoană, la minciuni, instrumentări de dosare cu ajutorul binomului, instigare la violență, organizarea unor mișcări de stradă acoperite sub numele unor ONG-uri, etc etc. Dar uite că acum când au ocazia să dea jos guvernul PSD și poate chiar să formeze o nouă majoritate și să preia guvernarea, ei nu, nu se bagă în”bătălia internă” din PSD probabil din ceva respect sau ”principii de înaltă ținută morală”. De ce stau deoparte? Pentru că pe ei nu îi interesează căderea guvernului sau formarea majorității, ei execută ordinul  care se referă la anihilarea totală a lui Dragnea, principalul contracandidat al lui Iohannis la viitoarele alegeri. Eu văd aici o trădare în toată regula.
Un trădător, doi trădători
Despre cei doi protagoniști care sunt gata să muște din bunici și din părinți, numai să se vadă ei din nou pe val și să beneficieze de protecția păpușarilor, ce să mai spun. Efectiv nu înțeleg în numele cui acționează sau vor să formeze guvernul, Ponta și Grindeanu. Guvernul trebuie să fie politic iar premierul și miniștrii să fie propuși din rândul partidelor care formează majoritatea. Până și Iohannis a acceptat asta. Dar nu, Ponta și Grindeanu vor să formeze un guvern, dar nu știu în numele cui și cu cine pentru că ei nu mai sunt membri de partid, nu mai reprezintă pe nimeni, politic sunt NIMENI. Și atunci, al cui guvern îl formează ei? Al trădării ? Curios este că pisicuța Ponta, cel care a demisionat din partid și din fruntea guvernului la presiunea ONG-urilor dar și a trădătorului Dragnea pe care vrea să se răzbune acum, susține acum acțiunea lui Grindeanu, respectiv încăpățânarea de a nu demisiona în ciuda faptului că e singur ca un rahat în ploaie. Păi domnul Ponta ori se dezice de propriile principii, pentru că el a demisionat pentru a nu crea instabilitate politică și pentru supraviețuirea partidului, ori acum realizează că a fost un prost când a demisionat și acum vrea să recupereze. Oricum ar fi, ori că își trădează principiile ori partidul, tot trădător este. Aud că printre cei care sunt vizați să facă parte din Grindeanu 2 se află și Oprea infinit. Ei da, cum putea să lipsească tocmai el din caruselul trădării, că doar e specialist număru unu și șofer. Nu este bizar cum Ponta se întovărășește din nou cu Oprea, cel care i-a forțat practic demisia din fruntea guvernului și care nu participa la ședințele de guvern până nu își bea cafeaua cu Iohannis? Urăsc trădarea dar bat palma cu trădătorii, ar fi moto-ul lui Ponta.
Trădarea scapă turma
Și în final vine rândul  și lui Dragnea, care este gata să bată palma și cu Ghinghis Khan și cu Hitler și cu Stalin este gata să pupe și coada calului lui Atilla, numai să scape de Grindeanu și să își poată forma un nou guvern, numai că de data asta va numi o femeie în fruntea guvernului pentru că femeile sunt mai docile și mai ușor de influențat și dirijat. Așa gândește el. Deci este gata să bată palma, dacă nu a bătut deja pe ascuns, așa cum îi place lui să facă lucrurile, să numească premieri și miniștri și să dea ordonanțe de urgență, cu UDMR. Ce înseamnă asta se știe se aude că a acceptat chiar să acorde autonomie județelor cu majoritate maghiară. Cât de departe merge trădarea în România? Foarte departe, practic nu are limite. Ultimii 28 de ani ne-au demonstrat asta.
Având în vedere toate aceste aspecte nici nu știi, ca român imparțial, cui să îi dai dreptate, cui să îi dai votul, pe cine să sprijini, dar mai ales în cine să ai încredere, pentru că toți pe scară mai mare sau mai mică, mai devreme sau mai târziu, trădează. Unde ești Gerula?
Trădarea ca politică de partid