Udrisme
De mult timp m-am cam săturat să privesc așa zisele televiziuni de știri
din România. Indiferent ce se întâmplă în țară sau în lume meniul este
identic, sânge, scandal, violuri ”vedete” politicieni, aceștia din urmă
în funcție de înclinările patronului, sau politica de lustruire a
momentului. Am auzit astfel că Antena 3 începe să se reorienteze către
noua Udrea a politicii momentului, doamna Gorghiu, indiferent cum îi pui
accentul, care ca și predecesoarea sa în ale fițelor politice încearcă
să ne intre în casă chiar și când nu suntem, insistând penibil și ilegal
să i se deschidă pentru că ea este deputatul de sector, sau
proximitate. Mai nou, o altă scenetă video face deliciul iubitorilor de
udrisme, o nouă inițiativă blondistă ne întră în case prin intermediul
televiziunilor, doamna Alina sare coarda. Trec peste faptul că din clip
se poate constata că după zeci de ani Alinuța a făcut ceva forme și se
poate lăuda că îi saltă și ei tricoul, uimește cu adevărat imaginea
satisfacției care se citește pe chipul ei în momentele acelea ca și când
ar fi descoperit formula matematică a fericirii. Cred că nici Newton
când i-a căzut mărul în cap și a descoperit Legea Gravitației Universale
nu a avut un orgasm intelectual mai profund. Probabil și doamna Gorghiu
a descoperind sărind coarda o nouă lege a Codului fiscal și din cauza
asta era așa de fericită. Marile deșcoperiri , a la Newton sau Arhimede
vin din mici plăceri neglijate. Revenind la udrisme, să notăm că dacă
veritabila Udrea în urma celebrului salt cu parașuta a declarat că numai
unii oameni dau un înțeles aparte cuvântului parașută și că ea este
mândră de acest nume, doamna Gorghiu va avea ocazia să restabilească
onoarea sintagmei coardă. Cum spunea și Arghezi, ”din bube, mucegaiuri
și noroi, iscat-am frumuseți și prețuri noi.” De ce nu s-a filmat
dându-se cu trotineta, cu cercul, jucând șotron, chiar și împușcatea?
Cine i-a ales ca imagine bicicleta care te duce cu gândul la o
biciclistă celebră și coarda? Dar știu că se orientează nu glumă.
Istoria unei istorii
Să revin însă la subiect. Spuneam că programele de știri și
talk-showrile au devenit atât de previzibile anoste și enervante, încât
nu mai am ce face și trec peste ele. Sunt zile întregi când evit să mai
mă opresc la aceste programe și caut filme sau de cele mai multe ori
History, deși și acolo se repetă multe emisiuni, dar prefer să văd de 10
ori același episod din războiul depozitelor decât o coardă. Privind
acest program am avut ocazia să mai învăț câte ceva din zbuciumata
istorie a partenerului strategic . Cineva spune cândva că istoria SUA a
intrat în Guiness Book drept cea mai mică carte, nu ca format cât ca și
conținut. Unii oameni răutăcioși spun că și celebra poveste cu Albă ca
Zăpada este mai lungă decât istoria formării SUA, dar eu cred că este o
răutate. Păi dacă luăm numai istoria colonizării, a sclavagismului, a
decimării, masacrării, holocaustului pieilor roșii sau în ultimă
instanță a războaielor și conflictelor internaționale în care au fost
implicați militari sau servicii americane, am umple Pentagonul, cea mai
mare clădire din lume, de volume. Dar unii, răutăcioși spun că istoria
lor e scurtă. Păreri și păreri. Îmi amintesc că și despre Pământ se spun
multe, unii că e lung, alții că e lat așa că eu zic să fim mai
moderați.
Aseară, privind programul despre care vorbeam, în cadrul emisiunii ”Pawn
Stars” am aflat că SUA a avut între 1850-1853 un președinte pe carel-a
chemat Millard Fillmore, despre care eroii serialului spuneau că ar fi
unul din cei mai detestați președinți. Părerea lor, dar cum de
îndrăznesc să spună așa? Ei nu au STS care să îi înregistreze? În fine
acest președinte a fost amintit pentru că cineva venise să vândă o
medalie pe care acesta o emisese, o așa zisă medalie a păcii pe care o
împărțea cu dărnicie șefilor de trib indieni după ce le omora nevestele
și copii, le lua pământul și îi băga în rezervație. Se spunea acolo în
emisiune că bătrânii șef de trib erau foarte mândri de acele medalii și
mulți le atârnau la gât la ceremonii –cele mai multe funerare, probabil-
și chiar se îngropau cu ele, atât de mult le plăceau. Așa am aflat că
obiceiul de a da medalii în schimbul pământului și libertății a fost
instituit de marele George Washington, primul și ei zic cel mai mare
președinte al SUA. Păi da, cu asemenea idei e normal să rămâi în
istorie.
Lupta pentru pace
Acest obicei s-a păstrat până în zilele noastre și funcționează ca un
ceas elvețian. Nu este misiune, răzbel, conflict cât de mic pentru care
să nu se emită o medalie, o diplomă, o monedă, sau coin cum spun ei care
să imortalizeze momentul și astfel , chiar și peste 200 de ani cineva
va găsi, va vinde sau cumpăra, deci va promova memoria sau istoria
acelui act. Culmea este că medaliile oferite șefilor de trib erau numite
medalii ale păcii și erau făcute din cel mai pur argint, ca să nu se
deterioreze în timp. Se numărau șefii și șefuții de trib ”cu priză la
alegători”, se făceau monedele, apoi se împărțeau cu dărnicie. Dacă
între timp unii dintre ei ieșeau din sistem pe cale naturală ca
pensionarii noștri până să primească legile ”reparatorii”, monedele erau
returnate trezoreriei care le topea și făcea altele, pentru alte
”păci”, alte triburi, alți președinți. Astăzi, cum spuneam, e moda
coinurilor, acestea se dau pentru orice misiune cât de mică, iar
soldații americani de la simplu privat la general le împart cu dărnicie
tuturor celor care apleacă gâtul. Spre deosebire de fostele medalii,
actualele monede sunt mai mici, și nu din argint ci din metal ordinar.
Nici nu s-ar putea altfel, căci la cât de multe conflicte, donatori și
degrabă primitori sunt acuma, dacă s-ar da medalii de argint războaiele
nu ar mai fi rentabile, SUA nu ar câștiga cât ar pierde și le-ar bate
nenea Washington obrazul de acolo de sus actualilor guvernanți. Păi dacă
”Iraqi Freedom” de exemplu ar fi fost de argint, la câte s-au împărțit,
nu s-ar fi scos pârleala nici dacă ”extrăgeau” tot petrolul din
întreaga istorie a Babilonului.
România, o nouă medalie la gâtul americanilor
Iată de ce eu privesc acum cu ”speranță și încredere” la noua (e)misiune
americană în România. E imposibil să nu facă ei o monedă și pentru noi,
fie că îi vor spune” Deveselu Scouts” , ”Black See Sheep” , ”Chevron
Piss” ”Roșia Montana Goa’uld” sau cum i-or mai spune, poate fac mai
multe, că bătălii vor fi multe prin zonă iar șefi de trib, căcălău,
căcărău, sau pontărău, că nu mai știu cum se spune. Sunt convins că vom
vedea curând o monedă ceva, împărțită de bravii călărași care defilau
acum ceva timp călare pe tancurile lor minunate spre Cincu, iar șefii de
trib civil dar și căpeteniile luptătoare ale armăsii își vor îmbogăți
colecția de coinuri pe care să le arate prietenilor și nepoților, mândri
că au participat la misiune, numai că nu știu câți vor mai prinde
pensia, și nu ar fi exclus ca pe unii din ei medaliile atârnate de gât
să îi ducă la beci, nu la paradă, pentru că deși par făcute din metal
ordinar, mult aur va curge prin ele. Istoria arată că oamenii nu se
schimbă sunt la fel indiferent cum ar arăta ei și unde ar trăi.
Cristofor Columb și colonizatorii, cuceritorii lumii noi au luat ochii
și aurul băștinoșilor pe care i-au cucerit, cu armele, sau cu ”farmecul”
lor, cu mărgele de sticlă, oglinzi și alte lucruri de doi bani. PS
:Apropo de Iraqi Freedom, pe coin scrie ”misiune îndeplinită”. Ce
glumă. Sau să înțelegem că actuala situație din Irak este ceea ce și-au
propus strategicii?
American coins
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.